SEMNE
SI SIMPTOME PREZENTE
IN
AFECTIUNILE ONCOLOGICE
Desi
frecventa cancerului creste o data cu inaintarea in varsta, istoria
lui incepe de cele mai multe ori inca din tinerete, insa e nevoie sa
treaca 10-20 de ani pana cand el ajunge sa se manifeste clinic.
Definitia
cancerului:
-
cancerul este o boala imuno-genetica: este rezultatul unor mutatii
genetice => in final, aparitia unor celule atipice care se
inmultesc necontrolat si care nu sunt indepartate de sistemul imun.
-
la aparitia cancerului concura:
-
factori interni: genetici, imunitari, hormonali, mecanici si radicali
liberi
-
factori externi: radiatiile,acoolul, tutunul, unele microorganisme
(bacterii – Helicobacter pylori, virusuri – Papilloma virus,
virusul hepatitei B, v. Ebstein-Barr), unele alimente (excesul de
carne, grasimi, aditivi alimentari)
-
daca unul sau mai multi factori de risc determina o mutatie a unei
gene pro-oncogene care poate determina aparitia unei celule
canceroase, in conditiile unei mutatii a unei gene anti-oncogene
(care are rolul de a inhiba aparitia celulei canceroase) => creste
riscul de aparitie a unei celule canceroase
-
pentru aparitia cancerului sunt necesare mai multe etape, care
evolueaza o lunga perioada de timp asimptomatic:
-
etapa de initiere = stadiul 0 = cancer in situ : nu da
simptomatologie, este dg. prin microscopie, poate dura cativa ani
-
stadiul I – cancerul are max 1-2 cm, nu determina simptomatologie,
poate fi dg daca afecteaza un organ accesibil (ex: cancerul de san)
-
stadiul II - tumora > 2 cm, dar nu se extinde
-
stadiul III – tumora invadeaza tesuturile invecinate si prinde
ganglionii locali
-
stadiul IV – cancer generalizat, cu metastaze
-
in toata aceasta perioada mecanismele de aparare ale organismului
lupta cu boala, tocmai de aceea este nevoie de o lunga perioada de
timp in care tulburarile se acumuleaza ajungandu-se la depasirea
capacitatii de aprare a organismului
Factorii
de risc, preventia si depistarea cancerelor
1.
Tutunul:
-
este cel
mai important factor de risc in
apariţia cancerului, care poate fi evitat in
totalitate
-
implicat
in oncogeneza a numeroase cancere: plăman, ORL, vezică urinară,
pancreas, stomac,
col
uterin, leucemie, rinichi
-
cea mai bună prevenţie este evitarea inceperii
consumului de tutun
-
renunţarea la fumat, in cazul
fumătorilor aduce un beneficiu demonstrat in
reducerea incidenţei cancerului in
raport cu populaţia care continuă consumul de tutun.
-
fumatul pasiv – riscul de a dezvolta cancer pulmonar la un
nefumător creşte cu 25%, in
cazul in
care soţul/soţia fumează
2.
Alcoolul:
-
este
un factor de risc independent, dar acţionează de cele mai multe ori
prin sinergism extrem de dăunător cu tutunul, in
special in
cazul cancerelor ORL
3.
Factori profesionali:
-
azbestul
este agentul cel mai frecvent implicat
-> cancer pulmonar
-
principalele ocupaţii care implică expunerea la azbest sunt:
constructorii, constructorii industriali, mecanicii auto, muncitorii
care prelucrează metalul
- arsenicul -> angiosarcom, carcinom epidermoid cutanat
- gudronul, funinginea şi derivatele cărbunelui, inclusiv combustia acestuia -> cancer pulmonar, cancer de vezică urinară, carcinom epidermoid cutanat
- radiaţii ionizante -> leucemie, cancer pulmonar, sarcomul osos
- amine aromatice -> cancer de vezică urinară
- praf de lemn -> cancer al etmoidului şi al sinusurilor feţei
- clorura de vinii -> cancer al ficatului
- hepatita C sau D profesională -> cancer al ficatului
4.
Infectiile:
-
virusurile: - HPV (v. papiloma uman) - este
cea mai intalnită
infecţie virală cu transmitere
sexuală
din lume
-
tipurile 16 şi 18 sunt
oncogene, avand
un rol recunoscut pentru provocarea cancerelor
anale şi anogenitale
-
in prezent există un vaccin disponibil pentru prevenirea cancerului
de col uterin
-
virusul hepatitei (VHB, VHC): carcinomul hepatocelular survine după
o infecţie
cronică cu virusurile VHB şi VHC şi este
una din principalele cauze ale cancerului in ţări endemice;
- HIV şi cancerul: risc crescut de cancer la pacienţii infectaţi cu HIV, dar rolul direct al
virusului
nu a fost demonstrat; creşterea riscului poate fi legată de
scăderea imunităţii antitumorale specifice
-
bacteriile: -
Helicobacter
pylori ->
cancer de stomac
5.
Factorii
hormonali:
-
o hiperestrogenie relativă creşte riscul de cancer de san
(nuliparitate sau prima sarcină după 30 ani; terapia de substituţie
hormonală pentru menopauză, obezitate)
-
iar eunucii (barbatii castrati, care nu mai produc testosteron) nu
dezvoltă niciodată cancer de prostată.
6.
Stilul
de viaţă:
-
expunerea la ultraviolete este
responsabilă de apariţia melanoamelor şi a cancerelor de piele,
prin lezarea
directă a
ADN-ului; aceste tipuri de cancer sunt in creştere constantă la
populaţia occidentală, din cauza comportamentului de expunere la
soare a populaţiilor cu fototip deschis la culoare
-
alimentaţia joacă un rol probabil in
apariţia cancerului colorectal, de san
şi de stomac
-
in prezent, este admis faptul că o alimentaţie variată şi
echilibrată, cu accent pe aportul factorilor protectori şi
limitarea consumul de băuturi alcoolice, impreună
cu activitatea fizică pentru a preveni excesul de greutate, poate
reduce cu aproximativ 30% cazurile de cancer
7.
Factori genetici:
-
mai putin de 5% din tipurile de cancer este asociat cu o anomalii
genetice constitutionale si necesita management specific cu
efectuarea unui control oncogenetic atunci cand este identificat un
sindrom de predispozitie genetica : polipoza familiala -> cancer
colorectal (proliferarea polipilor poate determina cancer)
Preventia:
-
prevenţia primară: evitarea apariţiei cancerului (diminuarea
fumatului şi a consumului de alcool);
-
prevenţia secundară: evitarea apariţiei cancerului pornind de la o
leziune precanceroasă (exereză a unui adenom colonic sau incetarea
fumatului după exereza unei leziuni precanceroase ORL);
-
prevenţia terţiară: impiedicarea
apariţiei unui al doilea cancer (principalul aspect asupra căruia
putem acţiona este oprirea fumatului)
Depistarea
cancerelor:
- scopul depistării este de a reduce mortalitatea specifică cazurilor de cancer depistate
- depistarea trebuie să indeplinească anumite principii pentru a fi eficientă:
-
să fie fiabilă, puţin costisitoare, cu o bună sensibilitate şi
specificitate şi cu puţine efecte secundare;
-
să permită depistarea cancerului intr-un
stadiu incipient, pentru a putea institui un tratament
-
să iniţieze un tratament cu scop curativ
-
depistarea
este generalizată şi
depistarea
individualizată:
-
depistarea generalizată se bazează pe o politică
de sănătate publică, instituită pentru depistarea cancerului;
există
bugete specifice pentru screening
-
depistarea individuală se bazează pe responsabilitatea
individuală a pacientului, care
trebuie să solicite această depistare medicului său
-
principalele metode de screening: - cancerul de san
(mamografie);
-
cancerul colorectal (test Hemocult);
-
cancerul de col uterin (frotiu de col uterin);
-
cancer de prostată (dozare PSA).
Diagnosticul
cancerelor
-
diagnosticul cancerului se face prin depistare, intamplător sau la
apariţiei semnelor clinice;
-
diagnosticul se confirmă doar după efectuarea examenului histologic
(biopsie tumorală)
-
examenul anatomopatologic este indispensabil pentru stabilirea
diagnosticului şi contribuie la stabilirea prognosticului prin
studiul diferenţierii tumorale şi a expresiei anumitor markeri
-
bilanţul de extensie = clasificarea TNM, permite definirea unei
posibile intervenţii chirurgicale: o tumoră localizată, operabilă
este, cel mai adesea, potenţial curativă; o tumoră extinsă
beneficiază in
general de un tratament paliativ.
Diagnostic
clinic:
Simptome
generale posibile:
-
alterarea stării generale (scădere in
greutate inexplicabilă, anorexie, astenie...);
-
febră de lungă durată;
-
sindroame paraneoplazice: - tulburări endocrine (sindromul Cushing,
retenţia hidrică)
-
tulburări neurologice (miastenie, polinevrită,etc)
-
tromboză (flebită, embolie pulmonară)
Semne
legate de o evoluţie locală (T sau N) sau metastatică (M):
-
legate de tumoră (T) sau de adenopatii (N):
-
tulburări ale tranzitului intestinal,
-
dureri,
-
tuse sau dispnee, disfagie,
-
hemoragie,
-
icter,
-
semne de compresie (edeme, sindrom de venă cavă superioară);
-
legate de metastaze (M):
-
distensie abdominală care indică o ascită,
-
fractură patologică sau semne care indică o hipercalcemie,
-
semne de insuficienţă medulară (anemie, infecţii, hemoragii),
-
tulburări neurologice (confuzie, deficite, tulburări ale vorbirii)
-
tumori cerebrale, compresie medulară, meningită
Examinari
paraclinice:
- Pentru diagnostic:
-
examen citologic: - prelevare de probe cu ac fin (puncţia unei mase
de la nivelul sanului sau a tiroidei, a unui ganglion),
-
prelevarea unui lichid biologic (ascită, colecţie pleurală),
-
prelevarea in cazul unei expectoraţii,
-
prelevarea de material prin periaj bronşic in timpul unei
fibroscopii;
-
examen histologic: - biopsie in timpul unei endoscopii (gastrică
bronşică, colorectală...);
-
microbiopsie a unei mase mamare;
-
biopsie chirurgicală
Un
examen anatomopatologic negativ nu exclude diagnosticul.
- Bilant de extensie:
-
la ex. clinic: - adenopatie, hepatomegalie,tulburari neurologice,
tulburari respiratorii, edeme ale membrelor inferioare, ascita,
dureui osoase => investigatii
-
imagistica de prima intentie: - Radiografie toracică
-
Ecografie abdominală
-
CT toraco-abdomino-pelvin
-
imagistica de a doua intentie: - uneori sistematica in functie de
tipul de cancer:
-
CT cerebral
-
RMN
-
Scintigrafie osoasă
-
endoscopii: colorectală, bronşică, ORL, eso-gastro-duodenală,
cistoscopie, colposcopie
-
explorări biologice: - hemoleucogramă
-
ionogramă sanguină, uree, creatinină
-
calcemie, transaminaze, LDH, fosfatază alcalină
-
markeri tumorali (in special pentru monitorizarea tratamentului)
Cancerul
este o boală sistemică, realizarea bilanţului sistemic este
obligatorie.
- Bilant preterapeutic:
- inainte de orice tratament chirurgical: EKG, Stare generala
- bilanţ biologic - Funcţie renală
- bilanţ cardiologie: evaluarea funcţiei ventriculare stangi inainte de utilizarea antraciclinelor (antitumorale) din cauza riscului de insuficienţă cardiacă
-
bilanţ respirator: teste funcţionale respiratorii
