EMBRIOLOGIE SI GENETICA , DEZVOLTAREA INTRAUTERINA

    
    
            

Pana la nastere fiinta umana parcurge un lung proces de formare. Acesta este un proces natural de care depinde evolutia si dezvoltarea ulterioara a vietii. Viata intrauterina este perioada cu cea mai intensa dezvoltare a fiintei umane, de unde si vorba ca viata nu incepe odata cu nasterea, ci cu cateva luni inainte, fapt semnificativ pentru formarea omului.

Totul incepe odata cu patrunderea spermatozoidului in peretii ovulului, cand se elibereaza cei 23 de cromozomi complementari altor 23 emisi de ovul. Cromozomii sunt formati din gene si impreuna alcatuiesc codul genetic al individului. Genele formeaza segmente de acid dezoxiribonucleic (A.D.N). Orice abatere de la aceste reguli prezinta importanta pentru depistarea factorilor ce pot duce la o dezvoltare aberanta in stadiile intrauterine si cu efecte in evolutia ulterioara a omului.
Embrionul se dezvolta foarte repede. Chiar din primele zile volumul sau creste de 8.000 ori, iar diametrul de aproximativ 20 ori si paralel, se extinde masa celulara. Deosebit de rapid se dezvolta celula nervoasa. Astfel, in primele saptamani, celula nervoasa are un ritm de multiplicare de circa 20.000 neuroni pe minut si ajunge sa creasca, in luna a treia, la 30.000 neuroni pe minut. Cresterea masei celulare se realizeaza prin producerea de doua tipuri de celule - celule primare (germinale) si celule exterioare de protectie.
Putem vorbi de doua perioade: o perioada fetala timpurie, in care au loc numeroase modificari ce duc la formarea celor trei straturi, ectoderm, mezoderm si endoderm. In continuare, procesul de diferentiere continua. Astfel, din ectoderm se vor forma celulele pielii, sistemul glandular, parul si unghiile, organele senzoriale si sistemul nervos. Din mezoderm iau nastere muschii, straturile interne profunde ale pielii, sistemul circulator si cel excretor. Endodermul formeaza stratul de constituire a majoritatii organelor interne: plamanii, trahea, pancreasul, intestinele, glandere salivare, glandele tiroide etc. Prin cresterea interna a placentei se realizeaza functiile de protectie a embrionului si de compatibiliate a anutritiei, oxigenatii si hidrolozarii. a doua perioada este asa numita perioada fetala tardiva, in care are loc o crestere intensa in marime a fatului si dezvoltarea organelor de simt si a motilitatii.
In a 15-a zi dupa conceptie se formeaza pe fata dorsala a embrionului o ingrosare numita placa neurala. Aceasta poseda o portiune cu peretii mai grosi din care se va dezvolta encefalul, iar din partea ce are forma unui sant invaginat ia nastere tubul neural ce se afunda in mezoderm.
Se poate aprecia ca la 14 saptamani creierul uman este relativ mare si proportional dezvoltat. Aglomerarile de celule devin tot mai mari si neuronii formeaza prelungiri (axoni si dendrite) care apoi se vor structura in contacte (sinapse) functionale legand zone si parti ale formatiunilor nervoase. Prin dezvoltarea tubului neural se ajunge la alcatuirea intregului sistem nervos.
Maduva spinarii este protejata de coloana vertebrala si pe la 4-6 luni incepe mielinizarea intensa a terminatiilor sale neuronale. Spre sfarsitul lunii a treia se dezvolta evident si crerebelul. In luna a cincea se formeaza pe suprafata emisferelor primele santuri; in luna a sapteascoarta cerebrala dispune de 6 straturi celulare pe cea mai mare parte. Ca urmare a dezvoltarii sistemului nervos si a organismului in ansamblu apare o serie de reactii inca din viata intrauterina. Spre exemplu, reactiile motorii difuze apar pe la 9 saptamani, bataile cordului la 10 saptamani, miscarile respiratorii la 12 saptamani, miscari ale traiectului digestiv la 16 saptamani, miscari ale pleoapelor, buzele si picioarelor la 16-20 saptamani (acele miscari pe care le simt mamele si spun ca bebelusul "s-a miscat"), reactii vocale si comunicative la 32 saptamani etc. Asemenea reactii se produc cu intarziere sau sunt inhibate in conditiile actiunii unor factori nocivi asupra gravidei sau atunci cand fetusul nu are un mediu favorabil dezvoltarii. Factorii nocivi interni sau externi, influenteaza negativ dezvoltarea copilului dupa nastere.