Tesutul nervos:
- este
alcatuit din neuroni si celule gliale;
1.
NEURONUL
- neuronii
sunt unitatile de structura si de functie ale sistemului nervos;
Clasificarea
neuronilor:
dupa forma corpului celular
|
dupa numarul prelungirilor
|
dupa functie
|
-
stelati;
-
ovali;
-
piriformi;
-
piramidali;
- rotunzi;
|
-
unipolari;
-
pseudounipolari;
-
bipolari;
- multipolari;
|
-
senzitivi;
-
motori;
- de
asociatie;
- secretori;
|
Structura neuronului. Neuronii
sunt formati din corp celular si prelungiri: dendrite si axoni;
- corpul celular:
-
formeaza substanta cenusie a nevraxului si este delimitat de
neurilema;
- in
neuroplasma
se afla: mitocondrii, reticul endoplasmatic, aparatul Golgi,
lizozomi, neurofibrile (rol de sustinere si transport), corpii Nissl
(rol in sintezele neuronale), nucleul situat central;
- prelungiri: pot fi:
à
dendrite:
- sunt
prelungiri neobligatorii, ramificate, contin neurofibrile si corpii
Nissl; conduc influxul nervos aferent
(centripet);
à
axonul:
- prelungire obligatorie, unica, delimitata de axolema care contine mitocondrii, lizozomi, neurofibrile;
- conduce influxul nervos eferent (centrifug);
- este protejat de trei teci: - teaca de mielina: este secretata de celulele gliale Schwann sau de oligodendrite; are rol nutritiv, de protectie, izolator;
- teaca Schwann:
este formata din celule gliale, este dispusa concentric in jurul
tecii de mielina; intre doua celule Schwann se afla o strangulatie
Ranvier; are rol in secretia tecii de mielina, de protectie, trofic
si in conducerea saltatorie a influxului nervos;
- teaca Henle:
este formata din substanta fundamentala amorfa si fibre conjunctive
asezate in retea; are rol trofic si de protectie.
- ramificatii axonale butonate: butonii terminali contin neurofibrile, mitocondrii, vezicule cu mediatori chimici cu rol in transmiterea influxului nervos prin intermediul sinapselor.
Neuronii
se leaga intre ei prin sinapse
care pot fi chimice si electrice. Structura unei sinapse chimice
prezinta:
- membrana presinaptica- apartine butonului terminal al axonului (cu vezicule cu mediator chimic = neurotransmitator) si este reprezentata de axolema acestuia;
- fanta sinaptica- reprezentata de spatiul dintre membrana presinaptica si postsinaptica;
- membrana postsinaptica- este reprezentata de neurilema corpului celular (sinapse axo-somatice) sau a dendritelor (sinapse axo-dendritice), de axolema portiunii initiale a axonului (sinapse axo-axonice) sau de sarcolema fibrei musculare striate in cazul placii motorii (sinapse neuro-musculare).
Proprietatile
neuronului:
1.
excitabilitatea: reprezinta capacitatea
materiei vii de a raspunde prin manifestari specifice la actiunea
stimulilor. In conditii experimentale poate fi determinata cantitativ
la animale si la om. Se caracterizeaza prin urmatorii parametrii:
-
intensitatea prag a stimulilor
(reobaza): reprezinta intensitatea
necesara unui stimul pentru a produce un influx nervos. Stimulii cu
intensitate inferioara pragului se numesc subliminari,
iar cei cu intensitate superioara pragului se numesc supraliminari
(legea “tot sau nimic “).
-
timpul util: reprezinta timpul minim
necesar unui stimul cu intensitatea prag pentru a produce un influx
nervos.
-
cronaxia: reprezinta timpul minim
necesar unui stimul (curent electric), avand o intensitate dubla fata
de reobaza, pentru a produce un influx nervos.
-
labilitatea:
reprezinta capacitatea neuronului de a raspunde la un anumit numar de
stimuli pe unitatea de timp.
-
perioada refractara:
reprezinta proprietatea neuronului de a nu raspunde la un stimul nou,
in timpul unui raspuns la un stimul anterior.
-
bruschetea:
reprezinta rapiditatea cu care actioneaza stimulul.
2.
conductibilitatea: reprezinta
capacitatea de autopropagare a influxului nervos prin axon spre alt
neuron sau spre un organ efector. Suportul fizico-chimic al
excitabilitatii si al conductibilitatii este reprezentat de
potentialul electric membranar.
Functionarea
sinapselor
Influxul
nervos care se manifesta ca o unda de depolarizare, odata ajuns la
nivelul butonilor terminali, determina fuzionarea veziculelor cu
membrana presinaptica, spargerea lor si eliminarea mediatorilor
chimici. Acestia difuzeaza prin fanta sinaptica si ajung in contact
cu fata externa a membranei postsinaptice, la nivelul receptorilor
specifici. Membrana postsinaptica este depolarizata si permite
propagarea influxului nervos. Neurotransmitatorii sunt inactivati
rapid de enzimele din fanta sinaptica, apoi sunt reinglobati in
vezicule sau trec in circulatia sangvina. Sinteza de noi cantitati de
mediatori chimici se face pe seama ATP din mitocondriile existente in
numar foarte mare la nivelul butonilor terminali ai axonului. La
nivelul sinapselor dintre receptori si neuroni, datorita fantei
sinaptice foarte inguste, influxul nervos se autopropaga prin
mecanismul circuitelor locale. La nivelul placii motorii,
acetilcolina se fixeaza prin receptori specifici de sarcolema
depolarizand-o si determinand un potential local terminal de placa.
Acesta va genera potentiale de actiune ce se propaga de la placa
motorie in toate directiile.
Clasificarea
sinapselor:
Din punct de vedere functional
|
Din punct de vedere al efectului
|
Dupa structurile implicate
|
a. cu
transmitere chimica:
-
adrenergice;
-
colinergice;
b. cu
transmitere electrica;
|
a.
excitatorii;
b. inhibitorii;
|
a.
interneuronale:
-
axo-somatice;
-
axo-dendritice;
-
axo-axonale;
b.
neuron-receptor;
c.
neuron-efector (placa motorie).
|
2.
CELULELE GLIALE (NEVROGLIILE):
- sunt in numar de peste 10 ori mai mare decat neuronii;
- prezinta prelungiri citoplasmatice de lungimi variabile si bogat ramificate;
- au capacitate de diviziune si asigura cicatrizarea, suportul, protectia si nutritia neuronilor, participa la formarea tecii de mielina;
- exista doua tipuri de nevroglii: macroglia (reprezentata de astrocite si oligodendrocite) si microglia (reprezentata de celulele gliale mobile).
