FIȘE: TEHNICI DE NURSING -8 :Instalarea unui cateter venos periferic

  1. Instalarea unui cateter venos periferic

Definiţie
  • Cateterul intravenos periferic (branulă) – canulă flexibilă – este prevăzut cu mandrin şi dispozitiv translucid pentru observarea picăturilor de sânge.
Avantaje
  • Un cateter periferic permite administrarea de soluţii lichide, sânge şi derivate din sânge.
  • Administrarea tratamentului prin branule scuteşte pacientul de multiple înțepături.
  • Se permite menţinerea unei linii venoase continue şi administrarea de bolusuri etc.
Locul inserţiei cateterului venos periferic
  • Vena cefalică sau bazilică a braţului
  • Venele de partea dorsal a mâinii
  • Venele de la nivelul piciorului (cu risc crescut de tromboflebită)
  • Se va începe cu venele din porţiunea distală pentru a schimba, cu timpul, locul puncţionării din ce în ce mai proximal.
  • Dacă se adm. o substanţă iritantă sau un volum mare de lichide se alege o venă mare.
Contraindicaţii
  • Este contraindicată inserția cateterului periferic la braţul care prezintă leziuni, edeme, arsuri, la braţul sau mâna corespunzătoare plăgii operatorii la pacientele mastectomizate.
Materiale şi instrumente necesare
  • Tipuri de catetere: Cateter i.v. cu canulă. Cateter i.v. cu canulă şi valvă.
  • Soluţia de injectat / perfuzat
  • Seringă cu capacitate adaptată cantităţii de soluţie de injectat
  • Seringă cu soluţie normal salină sau cu soluţie diluată de heparină (diluţia de heparină se pregăteşte cu 10 până la 100 unităţi pe ml din care se trage în seringă de 3 ml)
  • Garou
  • Tampoane cu alcool, eter sau benzină → pentru dezinfecţie.
  • Leucoplast sau fixator transparent pentru cateter
  • Mănuşi de protecţie.
  • Tăviţă renală.
Pregătirea bolnavului
  • Se confirma identitatea pacientului
  • Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
  • Se aşează bolnavul în repaus comod – cu braţul dezvelit, sprijinit şi poziţionat în jos pentru a permite umplerea venelor braţului şi mâinii
Precauţii universale
  • Au ca scop prevenirea transmiterii infecţiilor pe cale sanguină.
  • Toţi pacienţii sunt consideraţi potenţial infectaţi.
  • Sângele sau alte fluide biologice sunt potenţial contaminate.
  • Acele şi alte obiecte utilizate în tehnica injecţiilor sunt contaminate după utilizare.
  • În caz de tăiere accidentală rana se protejează cu pansament oclusiv, iar tratamentul se continuă numai după îmbrăcarea altor mănuşi curate.
  • După folosire mănuşile se aruncă.
Montarea (inserţia) cateterului venos
  • Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
  • Se aplică garoul cu cca. 15 cm mai sus de locul inserţiei. Garoul nu se menţine mai mult de 3 minute, iar dacă nu s-a reuşit inserarea cateterului se va desface garoul pentru câteva minute şi se reia tehnica. Se verifică pulsul radial şi dacă nu este palpabil se va lărgi puţin garoul pentru a nu face ocluzie arterială
  • Se verifică integritatea ambalajului şi termenul de valabilitate.
  • Se desface ambalajul de sus în jos.
  • Se îndepărtează protecţia acului.
  • Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi se aşteaptă evaporarea.
  • Se întinde şi se imobilizează piele antebraţului.
  • Se executa puncţia venoasă cu branula ţinută între degete sau de „aripioare”.
  • Se introduce cateterul cu amboul acului în sus, sub un unghi de aproximativ 15 grade, direct prin piele până în venă printr-o singură mişcare → dacă apare sânge în capătul cateterului se confirmă prezenţa în venă
  • Când apare sângele există mai multe metode de a introduce cateterul în venă.
    • Se desface garoul şi se continua împingerea cu grijă a cateterului până la jumătatea sa,apoi se scoate acul în acelaşi timp cu împingerea totală a canulei de plastic, ataşând imediat fie perfuzorul fie seringa; se presează uşor vena pentru a împiedica sângerarea.
    • Fie se scoate acul imediat după puncţionarea venei şi apariţia sângelui şi se ataşează rapid şi steril perfuzorul soluţiei de administrat. Se porneşte perfuzia în timp ce cu o mână se fixează vena şi cu cealaltă se împinge canula de plastic.
  • Nu se retrage mandrinul decât în momentul când apare sângele la capătul cateterului.
Intervenţii după montarea cateterului
  • După introducerea cateterului se curăţă locul cu tampon alcoolizat.
  • Acul cateterului se aruncă în recipientul de înţepătoare.
  • Se reglează ritmul de administrare şi se fixează cateterul cu un fixator transparent şi semipermeabil după ce se usucă dezinfectantul de pe piele.
  • Fixatorul se desface în mod steril şi se aplică pe locul de inserţie lipind bine marginile pentru a preveni ieşirea accidentală a cateterului.
Întreţinerea unui cateter venos
  • Se dezinfectează capătul branulei unde se va ataşa seringa sau perfuzorul.
  • Se aspiră întâi cu seringa pentru a verifica dacă apare sânge → dacă branula este corect poziţionată şi este permeabilă.
  • Dacă nu apare sânge la aspirare, se aplică un garou nu foarte strâns deasupra locului unde este branula şi se menţine aproximativ un minut, apoi se aspiră încă o dată.
  • Dacă sângele tot nu apare, se desface garoul şi se injectează fără a forţa, câţiva ml de soluţie normal salină sau heparină diluată.
  • Dacă nu se întâmpină rezistenţă se va administra apoi soluţie normal salină (pentru a spăla eventualele urme de heparină care pot fi incompatibile cu unele medicamente) observând cu atenţie dacă apare durere sau semne de infiltrare a tegumentelor.
    • ATENŢIE! Dacă apare durerea, semne de rezistenţă la injectare şi se observă infiltraţie, se va scoate branula şi se va monta una nouă!
  • După administrarea medicaţiei cu seringa se va spăla branula cu soluţie normal salină şi apoi cu heparină diluată pentru a nu se forma trombi.
  • După fiecare injectare se spală cu soluţie diluată de heparină sau soluţie normal salină pentru a preveni formarea cheagurilor.
Recomandări tehnice
  • Îndepărtarea cateterului se face la terminarea terapiei intravenoase sau când cateterul nu mai este funcţional.
  • Se aplică o compresă sterilă şi se scoate branula printr-o mişcare paralelă cu pielea.
  • Se va inspecta branula scoasă pentru ca să nu lipsească din ea porţiuni care să se fi rupt accidental şi să intre în circulaţia sangvina a pacientului
  • Se comprimă locul puncţionării 1-2 minute, se curăţă zona şi se aplică un bandaj adeziv
  • Dacă apar secreţii la locul de inserţie a cateterului capătul acestuia va fi tăiat cu o foarfecă sterilă direct într-un recipient steril şi trimis la laborator pentru analizare
  • Se recomandă pacientului să rămână cu mâna în repaus 10 minute şi să menţină bandajul adeziv timp de 1 ora de la îndepărtarea branulei
Incidente şi accidente
  • Flebite (roşeaţă de-a lungul venei, durere, edem, scleroza venei, uneori febră).
  • Extravazarea soluţiilor (apare o tumefacţie la locul de inserţie)
  • Impermeabilitatea cateterului datorita neheparinizării periodice a cateterului după fiecare administrare, nefolosirii îndelungate sau formării de cheaguri de sânge atunci când sângele umple cateterul şi staţionează acolo.
  • Hematom datorita perforării peretelui opus în timpul inserării cateterului
  • Secţionarea cateterului introdus în venă prin reinserţiei acului de-a lungul tecii de plastic.
  • Reacţii vaso-vagale (colaps brusc al venei în timpul puncţionării, paloare, ameţeală, greaţă, transpiraţii, hipotensiune) prin producerea spasmului venos în anxietate şi durere.
  • Tromboze (durere, roşeaţă, umflătură, impermeabilitatea cateterului)
  • Infecţii sistemice ca septicemia sau bacteriemia (febră, frisoane, indispoziţie fără motiv aparent) datorită unei tehnici nesterile, apariţiei flebitelor, fixare insuficientă a branulei, menţinerea îndelungată a cateterului, imunitate scăzută, soluţii perfuzabile contaminate.
  • Reacţii alergice (prurit, bronhospasme, urticarie, edem la locul de inserţie a cateterului)
  • Embolie pulmonară (dificultate respiratorie, puls slab bătut, creşterea presiunii venoase centrale, hipotensiune, pierderea conştienţei) datorită împingerii aerului în venă prin schimbarea flacoanelor de soluţie şi împingerea aerului în venă.
Observaţii
  • Nu se utilizează la pacienţi cu hipersensibilitate la materiale plastice.
  • Dacă se spală cu soluţie diluată de heparină sau se administrează heparina ca tratament, înaintea fiecărei administrări de alt medicament se va spăla întâi cu soluţie normal salină.
  • Branula chiar funcţională se schimbă la 48-72ore, schimbând şi locul inserţiei.