HORMONII
DEFINIŢIE:
Sunt substanţe chimice
elaborate de o celulă sau grup de celule specializate (numite celule
endocrine) şi care sunt transportate prin sistemul circulator la o
celulă ţintă care răspunde printr-o modificare a funcţiei sale.
Sunt o clasă de compuşi
chimici prin intermediul cărora se realizează principala cale de
comunicare intercelulară.
Sistemul format din
hormonii produşi de glandele endocrine şi ţesuturile (celulele)
ţintă alcătuiesc sistemul
endocrin, sistem ce
asigură comunicarea între diferite ţesuturi (celule) componente
ale organismului
Clasificare:
Hormoni care sunt
sintetizaţi şi secretaţi de către celulele producătoare
(endocrină) şi ajung la celula tinţa prin sistemul circulator se
numesc hormoni endocrini.
Hormonii paracrini, nu
respectă conceptul clasic de hormoni în sensul că sunt sintetizaţi
şi secretaţi de o
celulă, acţionând asupra celulelor invecinate, fără a ajunge în
torentul circulator (ex. somatostatina produsă de celulele D
pancreatice, acţionează asupra celulelor A sau B pancreatice
invecinate).
Hormonii autocrinl,
sunt secretaţi de către o
celulă în spaţiul extracelular şi de aici acţionează ca
mesager asupra propriei
celule producătoare (ex. interleukina se sintetizează în
limfocitele T şi determină proliferarea lor).
Hormonii paracrini şi
autocrini sunt consideraţi hormoni locali.
Neurohormonii sunt
o categorie specială de substanţe chimice produse de către
celulele nervoase eliberate
în sânge prin terminaţiile axonale si apoi vehiculate prin
sistemul circulator până la celulele ţintă.
Clasificarea
hormonilor după solubilitate :
- hormoni hidrosolubili
o hormonii
peptidici o hormonii
proteici
o hormonii
derivaţi din aminoacizi
- hormoni liposolubili (hidrofobi)
o hormonii
steroizi o hormonii
tiroidieni
Clasificarea
hormonilor după structura chimică:
- hormonii derivaţi din aminoacizi:
Hormonul
Aminoacidul precursor Locul de sinteză
1
- hormoni polipeptidici, proteici şi glicoproteici
Hormonul
|
Numărul
de resturi aminoacidice
|
Locul
de sinteză
|
Hormonul eliberator
al tireotropinei |
3
|
Hipotalamus
|
(TRH) |
|
|
Met-encefalina |
5
|
Hipotalamus
|
Leu-encefalina |
5
|
Hipotalamus
|
_______
Angiotensina II |
8
|
Sânge
|
_____ Vasopresina
(ADH) |
9
|
Neurohipofiză
|
Oxitocina |
9
|
Neurohipofiză
|
Hormonul eliberator
al |
10
|
Hipotalamus
|
gonadotropinelor |
|
|
Somatostatină |
14
|
Hipotalamus
|
Gastrina |
17
|
Mucoasa
gastrică şi duodenală
|
Hormonul
melanocitostimulator |
27
|
Hipofiza
anterioră
|
Secretina |
27
|
Duoden
şi jejun
|
Polipeptidul
intestinal vasoactiv (VIP) |
28
|
Duoden
şi jejun
|
Glucagonul |
29
|
Celulele
A(a) pancreatice
|
B-endorfma |
31
|
Hipofiza
anterioară
|
Calcitonina |
32
|
Celulele
C tiroidiene
|
Colecistokinina |
33
|
Duoden
şi jejun
|
Polipeptidul
pancreatic |
36
|
Celulele
F pancreatice
|
Hormonul
adenocorticotropic (ACTH, |
39
|
Hipofiza
anterioară
|
corticotropină) |
|
|
I lormonul
eliberator de |
41
|
Hipotalamus
|
Peptidul inhibitor
gastric |
43
|
Duoden
şi jejun
|
Hormonul eliberator
al hormonului de |
44
|
Hipotalamus
|
creştere (GRH) |
|
|
Insulina |
51
|
Celulele
B ((3) pancreatice
|
Factorul de
creştere epiderma! |
53
|
Glandele
salivare
|
Factorul de
creştere asemănător |
67
|
Ficat
|
insulinei (IGF II) |
|
|
Somatomedina
(IGF-I) |
70
|
Ficat
|
Hormonul
paratiroidian |
84
|
Celulele
paratiroide
|
(parathormonul) |
|
|
Interleukine |
Variabile
|
Celulele
albe din sânge
|
Prolactina |
198
|
Hipofiza
anterioară
|
Hormonul
tiroidostimulator (TSH) |
209
|
Hipofiza
anterioară
|
Hormonul
luteinizant (LH) |
215
|
Hipofiza
anterioară
|
Gonadotropina
corionică (hCG) |
231
|
Placenta
|
Hormonul
foliculo-stimulator |
236
|
Hipofiza
anterioară
|
- hormoni steroizi:
- estradiolul
- estrona
- testosterona
- 1.25 dihidroxicolecalciferolul
- cortisol
- hormoni eicosanoizi (derivaţi de la acidul arahidonic):
- prostaglandinele primare (clasice, PG)
- endoperoxizi prostaglandinici (PGG2 şi PGH2)
- prostaciclina (PGL)
- tromboxani (TX) leucotrienele (LT)
Clasificarea
hormonilor după locul (organul) de producere:
- hormoni hipotalamici:
-hormoni eliberatori ai
tireotropinei(TRH)
- hormoni eliberatori ai somatostatinei(GH-RIH) -hormoni eliberatori aigonadotropinelor(Gn-RH) -hormoni eliberatori ai corticotropinei (CRH)
-hormoni eliberatori ai
somatotropinei (GH-RH)
- hormoni hipofizari:
- somatotropina (GH, growth hormone)
- corticotropina (ACTH, adenocorticotripic hormone)
- gonadotropina (Gn) (LH, luteinizing hormone
- tireotropina, TSH (thyroide stimulating hormone)
- prolactina (PRL)
- hormoni gastrointestinali
- gastrina,
- colecistokinina,
- secretina, etc.
- hormoni pancreatici
- insulina,
- glucagonul
- hormoni trombocitar
- tromboxan
- hormoni limfocitari
- leucotrienele
- hormoni suprarenalieni
- epinefrina,
- norepinefrina,
- corsitol,
- aldosteronă
- hormoni din rinichi
- renina
- hormoni din ţesutul miocardic atrial
3
Clasificarea
după interdependentă sistem endocrin cu cel nervos
Sistemul
endocrin cuprinde trei nivele ierarhice:
Nivelul I
cuprinde hormoni hipotalamici şi alţi hormoni care provin
(embriologic) din ţesut nervos (ex. medulosuprarenale, celulele C
din tiroidă şi multe celule ale mucoasei gastrointestinale)
Nivelul II
cuprinde hormoni ce sunt influenţaţi direct sau indirect de
sistemul nervos (adenohipofiza, insulele pancreatice şi
paratiroidele)
Nivelul III
cuprinde hormonii elaboraţi în cortexul adrenalelor, tiroidă şi
gonade, care sunt dependenţi de hipofiza anterioară.
Clasificarea
după originea lor:
- Hormoni propriu-zişi
- Hormoni tisulari.
Hormonii propriu-zişi
sunt sintetizaţi şi
secretaţi numai de către ţesuturi specializate ale organismului
animal, numai de glande
endocrine. Uneori, hormonii exercită acţiunea în organul în care
au fost sintetizaţi. De cele mai multe ori ei sunt transportaţi de
către sânge spre alte organe şi ţesuturi ale căror funcţii
biochimice şi fiziologice le influenţează.
Hormonii tisulari sunt
sintetizaţi şi secretaţi de către alte ţesuturi a căror funcţii
sunt total diferite de cele
ale glandelor endocrine. De
exemplu hormonii gastro-intestinali.
Clasificarea
natura lor chimică
hormonii se împart în 3
clase:
a)Hormoni derivaţi de
la aminoacizi. Aceştia
sunt utilizaţi fie sub forma legată în catene polipeptidice, fie
sub formă liberă. În
urma acestor procese ei sunt transformaţi în hormoni capabili să-şi
îndeplinească funcţiile lor specifice.
b)Hormoni cu structura
pilopeptidică şi proteică. Din
această clasă fac parte hormonii reglatori ai
hipotalamusului, hormoni
hipofizari, hormoni pancreatici şi hormoni paratiroidieni
c)Hormoni
cu structura steroidică sunt
hormonii corticosuprarenali şi cei gonadali.
4
Hormonii hidrosolubili
circulă liber în sânge. Hormonii hidrofili circulă în sânge
liber sau legaţi de proteine transportoare. Hormonul liber este cel
activ biologic, din această cauză legarea hormonilor de proteine
transportoare este o alternativă de inactivare o perioadă de timp.
Capacitatea de legare a proteinei transportoare determină indirect
numărul de molecule de hormon libere (active biologic). Viaţa
hormonilor este relativ scurtă, de la secunde până la ore.
In principal hormonii se
catabolizează în ficat sau in rinichi.
Reglarea
secreţiei de hormoni se face înprincipal mecanisme de tip
feed-back.
Multe glande endocrine
(tiroide, cortexul a dreilelor, gomidcle) sunt controlate prin
intermediul hipofizei anterioare, care probe hormoni (liopind cu
rolul de reglare a glandei periferice.
Tropinele
hipofizare se găsesc în concentraţie invers proportionala cu cea a
hormonului periferic reglat.
Insulina
Insulina este hormonul ce
domină etapa anabolică a metabolismului.
Este principalul hormon
cu acţiune hipoglicemiantă, favorizând în perioadele de
alimentare depozitarea excesului caloric sub formă de lipide,
glucide şi proteine. Insulina este incriminata în acţiuni mitogene
specifice factorilor de creştere, influenţează creşterea fetală,
regenerarea ţesuturilor, etc.
Insulina este un hormon
important ce controlează procesele fundamentale de stocare şi
mobilizare a rezervelor energetice. Nu există un anumit ţesut
ţintă, specific pentru insulina. Toate celulele au receptori pentru
insulina (5xl03
- 20xl03
). Distribuţia ubicuitară a receptorilor insulinei şi efectele
celulare foarte variate nu permit o explicare unitară a acestor
acţiuni, de aceea s-au adoptat mai multe modele privind mecanismul
de acţiune al insulinei:
Insulina determină
activarea unui sistem efector intracelular şi formarea de mesageri
secunzi. Insulina determină prin endocitoză-exocitoză
redistribuirea unor proteine între membrana plasmatică şi
citoplasmă, proteine ce facilitează transportul substanţelor
nutritive în celulă.
Translocarea
transportorului de glucoza de către insulina (pentru ţesuturile
insulino-dependente
Insulina facilitează
influxul de glucoza în adipocite precum şi transformarea glucozei
în glicerolfosfat. Se activează lipoproteinlipaza care hidrolizează
triacilglicerolii transportaţi în VLDL sau chilomicroni. Este
inhibată lipaza hormon sensibilă. Insulina are acţiune
anticetogenică (scade producţia de acid acetoacetic şi acid
β-hidroxibutiric)
Pe metabolismul proteic
insulina facilitează transportul aminoacizilor cu radical neutru în
muşchi şi sinteza proteică. Insulina influenţează sinteza unor
proteine specifice, intervenind la nivelul transcrierii genelor.
Insulina stimulează proliferarea unor tipuri celulare, acţionând
ca factor de creştere. Atât insulina cât şi receptorul său
prezintă analogie structurală cu IGF (I şi II, insuline-like
growth factors). Receptorul insulinic prezintă activitate
proteinkinazică, asemănător altor receptori ai factorilor
mitogeni. Absenţa insulinei cauzată fie de distrugerea celulelor p
pancreatice, fie prin secreţie defectoasă, fie prin lipsa de
răspuns a receptorilor tisulari la insulina, determină diabetul
zaharat.
Glucagonul
Hormonul este sintetizat
în celulele A pancreatice. Are acţiune antagonică insulinei, fiind
hiperglicemiant. Asemănător insulinei se sintetizează dintr-un
precursor pre-pro-glucagon. Timpul de înjumătăţire al
glucagonului este de 5 minute. Este degradat în ficat. Factorul
reglator al secreţiei este glicemia. Secreţia de glucagon este
stimulată de aminoacizi şi agonişti P-adrenergici. Factorii care
inhibă secreţia de glucagon sunt glucoza şi somatostatina.
Glucagonul acţionează
în celulele ţintă crescând concentraţia de AMPc intracelular.
Acţiunile metabolice ale glucagonului sunt opuse insulinei.
Hormonii
hipotalamici
Pentru mulţi hormoni
semnalul de acţiune al unui hormon îşi are originea în creier şi
se sfârşeşte în celulele ţintă. Evenimentele începând de la
semnal (din exteriorul organismului sau din interior) şi
6
următoarele până la
celulele ţintăse produc într-o anumită succesiune ce determină
amplificarea în cascadă, astfel încât răspunsul celular să fie
adecvat şi corespunzător semnalului primit.
Semnalul poate fi
transmis sub forma unui puls electric sau sub forma unui semnal
chimic sau amândouă, în multe cazuri semnalele ajung la nivelul
hipotalamusului apoi la hipofiză şi în sfârşit la glandele
periferice care secretă hormonul. De la hipotalamus care secretă
hormonii corespunzători în cantităţi foarte mici (ng) aceştia
vor coordona sinteza şi secreţia hormonilor hipofizari
corespunzători (într-o cantitate de ordinul mg).
Hipofiza (glanda
pituitară) este situată la baza creierului (în şaua turcească)
şi este alcătuită dintr-un lob anterior şi unul posterior. Lobul
intermediar la om este puţin dezvoltat. Lobul posterior împreună
cu nucleul paraventricular şi supraoptic din hipotalamus cu
conexiunile nervoase aferente formează neurohipofiza.
Somatotropina(sau
Hormoni de crestere)
Sinteza acestui hormon se
face în celulele somatotrope care este cel mai abundent tip de
celulă adenohipofizară (35-40%). Hormonul uman este un polipeptid
cu 191 de resturi aminoacide în structura sa. Acţiunile hormonului
de creştere au ecou asupra metabolismelor mari, facilitând
procesele anabolice, biosintetice prin asigurarea de materii prime şi
surse energetice.
Prolactina numită
şi mamotropină.
Sinteza şi secreţia acestui hormon se face de către celulele
lactotrope hipofizare
(10-25% din totalul celulelor adenohipofizare). Este un polipeptid cu
199 resturi aminoacide în structura sa. Nu s-a identificat un factor
de eliberare hipotalamic. Dopamina inhibă sinteza prolactinei.
Acţiunile prolactinei sunt:
- iniţiază şi întreţine lactaţia
- acţiunea lactogenă a prolactinei se manifestă după naştere când scade nivelul estrogenilor şi al progesteronei, care antagonizează efectul prolactinei.
Gonadotropinele (LH
şi FSH)
Ambele gonadotropine
controlează funcţiile glandelor sexuale. Sinteza şi secreţia lor
se face de către celulele gonadotrope (5-9% din totalul celulelor
adenohipofizei)
Sinteza ambilor este
promovată de către Gn-RH hipotalamic.
Acţiunile
FSH(Filotropinei) sunt:
- la femei:
- promovează dezvoltarea foliculilor mamari pregăteşte foliculul pentru ovulaţie mediază eliberarea de estrogeni indusă de LH
• la bărbaţi:
acţionează asupra
celulelor Sertoli din testicul şi induce sinteza proteinei
transportoare de testosteronă ABP (androgen binding protein)
stimulează
spermatogeneza
Hormonii placentari
In urina femelelor
gestante si a femeilor gravide au fost evidentiati o serie dce
hormoni cu o actiune asemanatoare cu cea a hormonilor gonadotropi
care au primit numele de gonadotropine
urinare.
Vasopresina
7
Acţiunile biologice ale
vasopresieni sunt:
- participă la
homeostazia osmolarităţi şi a volumului fluidului extracelular.
Mecanismul este reprezentat de creşterea permeabilităţii pentru
apă a membranei luminale a epiteliului tubular renal (probabil prin
creşterea numărului de canale pentru apă)
- glicogenoliza hepatică
- eliberarea de ACTH în hipofiza
Vasopresina prin retenţia
de apă restabileşte volumul şi concentraţia sângelui.
Oxitocina(OC)
Actiunile biologice ale
oxitocinei sunt:
-exercită acţiune
contractilă asupra musculaturii netede din uter, declansand travaliu
la femeia gestantă şi facilitând expulsia fătului
- contracţia celulelor
mioepiteliale şi ejecţia laptelui.
Calcitonina(CT)
-este un hormon cu actiune
hipocalcemiana sintetizat in celulele parafoliculare (sau
celulele C ) ale
tiroidei.Aceste celule secreta de fapt doi hormoni –calcitonina
si katacacina-precum
si o serie de neuromediatori printre care seretonina
si DOP-amina.
Hormonii sexuali
masculini (androgeni)
Hormoni sexuali masculini
sunt sintetizaţi în celulele interstiţiale (Leydig) din testicul.
Testosterona este principalul hormon androgen testicular alături de
dihidrotestosterona care se secretă în cantităţi mai mici.
Testosterona şi dihidrotestosterona sunt steroizi C 19şi au
structurile:
Biosinleză, secreţie
si transport
Testosterona se
sintetizează în celulele interstiţiale prin aceleaşi reacţii
intermediare ca şi sinteza corticosteroizilor. Etapa limitantă de
viteză este cea de transformare colestrol —>
pregnenolonă. Testosterona este catabolizată rapid în ficat şi
alte ţesuturi, la produşi inactivi sau cu activitate slabă.
Acţiunile biologice ale
androgenilor :
-controlează apariţia
şi menţinerea caracterelor sexuale -primare şi secundare masculine
-controlează spermatogeneza
-stimulează sinteza
proteică, fapt ce duce la pubertate la -dezvoltarea oaselor şi a
ţesutului muscular.
Hormonii sexuali
feminini (estrogeni şi progestine)
Principalii hormoni
estrogeni sunt: estradiolul, estronă şi estriol iar hormonul
gestagen este progesterona. Pe lângă biosinteza de la nivelul
ovarului, estrogenii se mai formează în cantităţi mici în
adrenale, testicul,
ficat, piele, în timpul
gestaţiei unitatea feto-placentară sintetizează cantităţi mici
de progesterona. Controlează dezvoltarea aparatului reproducător
feminin apariţia şi menţinerea caracterelor secundare de
sex reglează ciclul
ovarian, fecundarea, gestaţia,
naşterea şi lactaţia Progesterona intervine în menţinerea
gestaţiei şi dezvoltarea glandei mamare.