Biochimie- Curs 10 – Cromatografia

 Cromatografia

Definiţia metodei

Descrierea metodei





Cromatografia reprezintă o metodă revoluţionară, foarte sensibilă, de analiză a substanţelor chimice. Principiul cromatografiei a fost descoperit de savanţii englezi A.J.P. Martin ( n. 1910) şi R.L. Synge

  • n. 1914), cercetători, primul, fizician-chimist la Institutul naţional de Cercetări Medicale din Londra, şi al doilea, biochimist la Institutul de Cercetări Rowett din acelaşi oraş. Principiul acestei metode este simplu: amestecurile de substanţe complexe, antrenate de lichide convenabil alese, se separă în componentele respective, în cursul deplasării lichidului ce poartă substanţele printr-un mediu absorbant, ca de pildă o coloană de pulbere absorbantă ( metodă denumită în acest caz cromatografie pe coloană) sau o foaie de hârtie de filtru ( metodă ce poartă denumirea de cromatografie pe hârtie). Pentru " descoperirea şi perfecţionarea analizei cromatografice de repartiţie pe hârtie, în analiza organică", cei doi savanţi au primit Premiul Nobel pentru chimie pe anul 1952.

Istoria consemnează faptul că biologul rus Mihail S. Tvet (1872-1920) redescoperă metoda cromatografică în 1901, când efectuează cu succes prima analiză a clorofilei, folosind un extract din frunze verzi, macerate în eter de petrol, trecute printr-o coloană de carbonat de calciu fin pulverizat. Memoriul lui Tvet a fost publică într-o revistă botanică obscură din Rusia şi, de aceea a rămas necunoscut. De aceea s-a ajuns ca principiul metodei cromatografice să fie redescoperit abia în anul 1931. În acel an, chimiştii germani Kuhn, Winterstein şi Lederer au reuşit să separe, prin analiza cromatografică pe coloană de material poros, componentele anumitor varietăţi de pigmenţi cu proprietăţi foarte asemănătoare, numite carotenoide. Reuşita analizei celor trei savanţi a dovedit că prin cromatografie se pot separa şi se pot obţine în stare pură produşi cu proprietăţi foarte apropiate, care sunt, în acelaşi timp, greu de separat prin alte mijloace.

Rezultatele obţinute prin noua metodă sunt atât de precise şi de surprinzătoare, încât cromatografia poate fi considerată ca fiind cea mai mare descoperire în domeniul analizei chimice făcută în secolul al XX-lea.








Aplicaţiile cromatografiei sunt diverse şi foarte importante: studierea elementelor de pământuri rare în stare pură, observarea separării acizilor aminaţi în biologie ş.a.m.d.p. De asemenea, prin cromatografie s-a putut verifica structura insulinei, s-a identificat un nou hormon al tiroidei etc.

Deşi nu au fost explicate în mod satisfăcător toate fenomele legate de procedeul cromatografic de separare, s-a trecut deja la construirea de aparate sofisticate, care poartă denumirea de cromatografe. Aceste aparate, a căror realizare nu poate fi atribuită unui singur inventator, se perfecţionează în mod continuu.

Astăzi au apărut tehnici şi aparate noi, aşa cum este cazul radiocromatografiei ( procedeu în care sunt folosiţi izotopii radioactivi) şi al electrocormatografiei (procedeu în care se foloseşte un câmp electric aplicat soluţiei cromatografiate), care au revoluţionat chimia cantitativă.


Cromatografia de gaze



Cromatograful de gaze PR 2100