Boli infecto-contagioase , C 9 Infecţia urliană (parotidita epidemică,oreionul)

 Infecţia urliană (parotidita epidemică,oreionul)  


- etiologie - v.urlian
- sursa de infectare - omul bolnav cu boala manifestă clinic sau inaparentă
- transmitere - cale aerogenă
- tablou clinic:
- incubaţie 3 săptămâni
- debut:
- febră
- frisoane
- alterarea stării generale
- cefalee moderată
- dureri moderate în loja parotidiană
- durere în loja parotidiană la masticaţie
- ştergerea şanţului în loja parotidiană
- sensibilitate moderată la palpare
- în evoluţie: prinderea parotidei opuse
- vărsături explozive, în jet, de tip central
- poziţie de „cocoş de puşcă”
- stare generală alterată
- durere în zona pancreatică
- greţuri,vărsături
- sensibilitate la palpare în zona pancreatică
- examinări de laborator:
- amilazemie, amilazurie ↑↑↑
- dureri intense în zona scrotală
- zona scrotală edemaţiată
- sensibilitate în zona ovarelor
- diagnostic pozitiv, examene paraclinice:
  1. ancheta epidemiologică
  1. date clinice
  1. date paraclinice
- leucopenie, limfocitoză
- în caz de orhită, meningită - VSH ↑ reacţional, leucocitoză
- în caz de pancreatită (amilazemie, amilazurie ↑↑↑)
- izolarea virusului din salivă, urină, edemul scrotal, sânge prin imunofluorescenţă
- determinare de IgM specifice
- complicaţii:
- suprainfectare bacteriană
- compresiune nervoasă - surditate
- DZ
- sterilitate
- hipotiroidism
- miocardită
- encefalită
- tratament:
- nu există tratament etiologic
- regim igieno-dietetic, cel puţin 10-14 zile după externare:
- izolare
- repaus
- regim alimentar: - hidric, - hipoglucidic, - hipolipidic, cel puţin 10-14 zile după externare
- AINS
- vitamine din grupul B
- cortizon parenteral
- antialgice
- reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică
- virusul urlian dă imunitate