Biochimie
Curs 1
Biochimia
reprezintă ştiinţa care se ocupă cu studiul vieţii la nivel
molecular.Face legatura dintre chimie, care studiază interacţiunile
atomice şi moleculare şi biologie, care studiază structura şi
interacţiunea celulelor organismului.
Compoziţia
chimică şi organizarea materiei vii:
Există
28 de elemente chimice care se găsesc în mod constant în toate
organismele vii:
După
ponderea lor, cele 28 de elemente se clasifică în:
Macroelemente:
reprezintă 99,9% din total, şi ca elemente majore sunt:C,O,H,N
Microelemente:0,09%
din total, si ca ex:P,Ca,S,Cl,Mg,Na,K
Oligoelemente:0,01%
din total, I, Al,Si,Mn,Se etc
Atomii de H şi O, alături de atomul
de C, formează primii constituenţi elementari ai materiei vii.
Atomul de N este, de asemenea, un element esenţial, deoarece alături
de C, H, şi O intră în compoziţia substanţelor proteice, adică
a compuşilor care reprezintă structurile moleculare cele mai
importante ale materiei vii. Atomii de C, H, O şi N sunt înzestraţi
cu o proprietate comună şi anume pot stabili legături covalente
prin distribuirea de perechi de electroni.
Elementele
mai puţin abundente (P, S, Ca, Mg) iau parte ca elemente de
construcţie în alcătuirea moleculelor ce intră în alcătuirea
organismelor vii, iar Cl, Na şi K s-au dovedit şi ele
indispensabile vieţii
Moleculele
compuşilor care alcătuiesc materia vie poartă denumirea de
biomolecule. Ele condiţionează organizarea biochimică structurală
şi funcţională specifică tuturor organismelor vii.
Biomoleculele pot fi:
- anorganice: apa şi sărurile minerale;
- organice: proteine, lipide, glucide, enzime, hormoni etc.
La rândul lor, biomoleculele reprezintă combinaţii ale elementelor chimice prezente în materia vie şi care poartă denumirea de bioelemente.
Biomoleculele pot fi:
- anorganice: apa şi sărurile minerale;
- organice: proteine, lipide, glucide, enzime, hormoni etc.
La rândul lor, biomoleculele reprezintă combinaţii ale elementelor chimice prezente în materia vie şi care poartă denumirea de bioelemente.
Biomoleculele
anorganice:
Acestea
sunt reprezentate de apă şi sărurile minerale.
APA este cel mai important lichid pentru viaţă. Este importantă nu numai pentru faptul că este principalul constituent din punct de vedere cantitativ al organismelor vii, ea depăşind, de cele mai multe ori, totalul celorlalţi constituenţi, dar prezintă importanţă şi pentru faptul că ia parte la organizarea structurală a sistemelor biologice şi la activitatea metabolică a acestora.
Rolul apei în organism:
APA este cel mai important lichid pentru viaţă. Este importantă nu numai pentru faptul că este principalul constituent din punct de vedere cantitativ al organismelor vii, ea depăşind, de cele mai multe ori, totalul celorlalţi constituenţi, dar prezintă importanţă şi pentru faptul că ia parte la organizarea structurală a sistemelor biologice şi la activitatea metabolică a acestora.
Rolul apei în organism:
-participă
la procese de morfogeneză-prezintă mare capacitate de solubilizare
-produce
hidratarea numeroaselor substanţe
-asigură
mediul optim de desfăşurare a reacţiilor metabolice
-reprezintă
un mijloc de transport al substanţelor în sistemul circulator
-asigură
menţinerea echilibrului acido-bazic, osmotic, coloid-osmotic în
organism
-participă
la procesul de termoreglare
-participă
la transportul transmebranar.
Cuantumul
apei în organism
- organismul adult: 60-66%-variaţii în raport cu vârsta:
- nou născut 68-74%
- bărbatul adult 60-65%
- femeia adultă 52%
În organismele vii apa se găseşte în diferite
structuri, de la cele mai simple la cele mai complexe. Se poate face
o clasificare a apei după diferite criterii şi anume :
- după locul unde se găseşte în
raport cu celulele şi ţesuturile se face o clasificare în apă
intracelulară şi
extracelulară. Apa extracelulară
poate fi la rândul ei interstiţială şi circulantă ;
- din punct de vedere al
distribuţiei în ţesuturi, apa se clasifică în apă tisulară
(în ţesuturi) şi
cavitară (în lichidul cefalorahidian,
etc.) ;
- din punct de vedere chimic, în
organisme se găseşte apă legată
de diferite structuri moleculare şi apa liberă.
Apa legată se fixează în cea mai mare parte prin hidratare pe
structurile coloidale ce prezintă grupări polare (glucide, lipide,
proteine) ;
- din punct de vedere al
provenienţei, apa se clasifică în exogenă
(introdusă în organism din exterior) şi endogenă
(rezultată din procesele metabolice prin oxidarea aerobă).
SĂRURILE
MINERALE
Sărurile
minerale nu constituie o sursă de energie pentru organism dar ele
sunt indispensabile vieţii. Ele reprezintă 4% din greutatea
corpului. Sărurile minerale sunt eliminate zilnic prin urină deci
ele trebuie readuse zilnic în organism prin alimente.Rolul
compuşilor minerali în organism:
- Contribuie la procese de morfogeneză (ţesut osos, ţesut cartilaginos, ţesut conjunctiv etc.);
- Activatori în diferite reacţii enzimatice;
- Inhibitori ai unor reacţii enzimatice;
- Menţinerea stării fizico-chimice normale a coloizilor din organism şi a presiunii coloid-osmotice(presiunea data de proteinele din plasma);
- Formarea sistemelor tampon fiziologice;
- Realizarea sistemelor bioelectrice;
- Intră în compoziţia unor efectori chimici: Co în vitamina B12, iodul în hormoniii tiroidieni etc
Sărurile minerale care
intră în compoziţia materiei vii pot exista sub două forme :
pe de o parte există sărurile minerale din stare de soluţie
disociate în ioni, iar pe de altă parte sărurile minerale
imobilizate sub formă de structuri puţin solubile sau insolubile.
Sărurile minerale solubile se găsesc în mediul apos
al celulei şi în lichidele circulante, iar cele ce sunt combinate
intră în constituţia citoplasmei sau sub formă nedizolvată în
ţesuturi (oase, dinţi).