Biofizică și imagistică medicală ,2 BIOFIZICA CELULARĂ

BIOFIZICA CELULARĂ
MEMBRANELE BIOLOGICE


Se definesc ca fiind ansambluri compuse din proteine şi lipide care formează structuri continue
bidimensionale, cu proprietăţi caracteristice de permeabilitate selectivă, prin care se realizează
compartimentarea materiei vii.
1.Structură şi proprietăţi
Funcţiile pe care le îndeplineşte membrana sunt următoarele:
-delimitează celula (organitele celulare) de mediul exterior;
-prezintă permeabilitate specifică pentru ioni şi unele macromolecule;
-constituie locul unor reacţii enzimatice.
2. Compoziţia biochimică a membranelor biologice
Principalele componente ale membranelor biologice sunt:
-proteinele (60-80 %) conferă funcţionalitatea membranei. Au rol în transportul activ, îndeplinesc
funcţii enzimatice sau de receptori.
- lipidele(40-20 %) (resturile glucidice sunt întotdeauna ataşate proteinelor sau lipidelor) asigură
funcţia de barieră a membranelor;

-alte componente minore (ioni, apă, transportori) (insuficient studiate cantitativ).
3. Caracteristicile fizice ale membranelor biologice
Fluiditatea membranelor→ mobilitatea lor.
Transportul prin membranele biologice
Transportul pasiv:
-Difuziunea simplă prin bistratul lipidic: un exemplu de difuziune simplă prin bistratul lipidic este
pătrunderea substanţelor liposolubile conform coeficientului de partiţie între ulei şi apă(cu cât
coeficientul de partiţie are valoare mai mare, cu atât substanţa este mai liposolubilă şi pătrunde mai
repede în celule);
-Difuziunea simplă mediată de polipeptide: un exemplu îl constituie transportul ionilor prin
polipeptide produse de microorganisme care sunt numite ionofori. Ionoforii produşi de
microorganisme sunt antibiotice(împiedică dezvoltarea altor microorganisme). Ele sunt arme de
apărare ale unor microorganisme împotriva altora;
-Difuzia facilitată: se produce de la o concentraţie mai mare la una mai mică şi se opreşte în
momentul egalizării concentraţiilor de cele două părţi ale membranei, dar substanţele trec mult mai
rapid (de aproximativ 100.000 de ori), decât ar fi de aşteptat pentru dimensiunea şi solubilitatea lor în
lipide.
Transportul activ se realizează cu consum de energie, de la o concentraţie mică spre o concentraţie
mare.