PSIHIATRIE , C6 Alte tulburări


Tulburarea obsesiv-compulsivă
  • gânduri obsesive sau acte compulsive recurente
  • obsesii: imagini sau impulsuri ce apar sub formă stereotipă în mintea pacientului
  • sunt supărătoare
  • pacientul încearcă fără succes să le reziste
  • sunt recunoscute ca gânduri proprii
  • au conţinut neplăcut, lipsit de sens
  • compulsiile sau ritualurile: acte sau comportamente repetitive, stereotipe
  • se desfăşoară în plan motor sau ideativ
  • se produc cu scopul prevenirii sau reducerii manifestărilor obsesive
  • debutul în copilărie sau la vârsta adultă
  • instalare bruscă sau insidioasă
  • evoluţia este continuă, cu ameliorări sau agravări
  • prevalenţă 2-3% din populaţia generală
  • comorbiditate: tulburare de panică, manifestări depresive, consum de substanţe

TOC cu predominanţa ideilor şi ruminaţiilor obsesive

  • idei, imagini mentale sau impulsuri la acţiune
  • variabile în conţinut
  • provoacă suferinţă
  • imagini mentale recurente, străine eului
  • ideile au conţinut inutil
  • îndoieli, dubitaţii, dificultăţi de deliberare
  • acte compulsive (curăţenie) şi verificări repetate pentru a se asigura că nu se dezvoltă o situaţie potenţial periculoasă
  • ritualuri obsesive efectuate pentru a îndepărta riscuri sau pericole imaginare
  • substratul comportamentului este teama privind un pericol relativ

Tulburarea posttraumatică de stres

  • răspuns întârziat şi/sau prelungit la un eveniment sau situaţie stresantă
  • existenţa unei situaţii catastrofale (incendiu, inundaţie, cutremur) care determină:
  • stare de suferinţă marcată
  • reducerea capacităţii de rezonanţă afectivă
  • momente de retrăire a situaţiei catastrofice prin:
  • flashback-uri, manifestări onirice terifiante
  • manifestări fobic-anxioase declanşate de stimulii evocatori
  • teama reeditării situaţiei iniţiale
  • evitarea stimulilor asociaţi cu trauma psihică
  • anhedonie
  • tocire emoţională, detaşare de alţi oameni
  • nereactivitate la ambianţă
  • reducerea sau pierderea elanului vital
  • reducerea dorinţei de a trăi, de a cunoaşte şi a iubi
  • manifestări neurovegetative
  • reducerea activităţii hipnice
  • stări anxios-depresive, cu risc suicidar
  • forma poate fi: acută (sub 3 luni) sau cronică (peste 3 luni)
  • forma cu debut tardiv: apar manifestări după 6 luni de la situaţia traumatizantă

Tulburarea de adaptare

  • Stări de suferinţă subiectivă, de afectare emoţională
  • interferează cu performanţele şi cu funcţionarea socială
  • existenţa unui eveniment stresant de viaţă sau a unei schimbări majore (imigraţia)
  • dispoziţie depresivă, anxietate
  • sentiment al incapacităţii de a face faţă sau de a planifica viitorul
  • tulburări de conduită (comportament agresiv, antisocial)
  • apare la maxim 1 lună de la evenimentul stresant

Tulburări disociative

  • pierderea parţială sau completă a unei integrări normale între:
  • amintirile trecutului (pe baza cărora operăm)
  • senzaţiile (selectate) prin care ne orientăm
  • controlul mişcărilor (prin care executăm)
  • conştiinţa identităţii şi unităţii eului, care elaborează, armonizează, direcţionează demersurile
  • debutul şi sfârşitul sunt de obicei bruşte
  • unele tipuri de tulburări disociative tind să se remită după câteva săptămâni sau luni
  • formele cronice (anestezia, paralizia) se pot dezvolta dacă debutul este asociat cu dificultăţi interpersonale
  • cauzalitate psihologică, o clară asociere în timp cu probleme şi evenimente stresante sau relaţii perturbate

Amnezia disociativă

  • pierderea memoriei pentru evenimente recente importante
  • amnezia este centrată pe evenimente traumatice, stresante
  • tulburarea mnezică este variabilă, diferită:
  • de la un moment la altul
  • de la un interlocutor la altul
  • pacientul este în „căutarea atenţiei” şi în „chetă de afecţiune”
  • acceptarea senină a situaţiei – la belle indiference
  • perturbarea activităţii profesionale şi sociale
  • debutul la orice vârstă, ocazionat de situaţii stresante
  • evoluţia este episodică, de la câteva ore la câţiva ani
  • prevalenţă mai înaltă la femei
  • comorbidităţi: tulburări depresive, acte suicidare, comportament disocial

Fuga disociativă

  • plecarea bruscă, imprevizibilă, nemotivată
  • departe de domiciliu

  • spre locuri cunoscute şi semnificative afectiv
  • pentru zile sau săptămâni
  • se menţine autoîngrijirea bazală
  • îşi poate asuma o nouă identitate
  • revenirea, cu reluarea activităţii iniţiale la acelaşi nivel de competenţă
  • amnezie asupra perioadei parcurse
  • amnezie asupra identităţii pe care a avut-o în timpul acesteia
  • durata tulburării: ore, zile, săptămâni, luni
  • este cunoscută în unele culturi sub denumirea de:
  • amok – în unele zone ale Pacificului
  • latah – în Indonezia
  • posesiune – în India
  • ataque de nervios în America Latină

Stuporul disociativ

  • existenţa în antecedentele imediate ale unei situaţii psihotraumatizante
  • slabă sau imposibilă comunicare verbală
  • slabă responsivitate senzorială
  • hipokinezie sau akinezie
  • un grad de perturbare a conştiinţei

Tulburarea de transă şi posesiune

  • pierderea sentimentului de identitate personală
  • pierderea capacităţii de testare a realităţii
  • impresia că este condus de altă personalitate, spirit, divinitate
  • set restrâns de mişcări, posturi sau verbalizări

Tulburări disociative motorii

  • paralizia (parţială sau completă) a unui membru sau a unei părţi dintr-un membru
  • ataxie, incoordonarea membrelor inferioare
  • astazo-abazie cu incapacitatea de a menţine poziţia ortostatică
  • tremor al unui membru sau al întregului corp

Tulburări somatoforme

  • grup de entităţi clinice caracterizate prin:
  • acuze aparent somatice multiple şi diverse
  • convingerea pacientului că suferă de o afecţiune neelucidată
  • preocuparea intensă pentru efectuarea sau repetarea unor investigaţii edificatoare
  • în realitate, analizele au rezultate negative
  • primesc asigurări că nu există nici o afecţiune somatică
  • prezenţa unor eventuale semne sau dereglări nu explică îngrijorarea pacientului
  • debutul şi evoluţia sunt corelate cu existenţa unor situaţii stresante

Tulburarea de somatizare

  • afecţiune clinică ilustrată prin:
  • multiple acuze somatoforme recurente, fluctuante
  • asociate cu stări depresive sau anxioase
  • pot apărea în aria oricărui aparat sau sistem; cel mai frecvent: cardiovascular, gastrointestinal, cutanat sau sensibilitate dureroasă
  • nespecifice şi lipsite de semnificaţie pentru boala invocată
  • neconfirmate de investigaţiile paraclinice
  • existenţa unui lung istoric de contacte medicale, investigaţii
  • un grad semnificativ de perturbare a activităţii profesionale şi sociale
  • debut în adolescenţă sau la vârsta adultă
  • prevalenţă mai înaltă la femei
  • comorbiditate: tulburări anxioase, depresive, tulburarea histrionică a personalităţii

Tulburarea somatoformă nediferenţiată

  • entitate clinică reziduală, asemănătoare cu tulburarea de somatizare, dar cu:
  • tablou clinic mai puţin elocvent, mai şters, mai estompat
  • ilustrat prin manifestări somatoforme în special gastrointestinale sau genitourinare
  • evoluţie de minim 6 luni

Tulburarea hipocondriacă

  • entitate clinică ilustrată prin:
  • grija obsesivă sau convingerea fermă că prezintă o boală somatică severă
  • acuze somatoforme persistente ca:
  • preocupări intense asupra aspectului fizic, pentru extremitatea cefalică, cu teama apariţiei unor defecte
  • interpretarea ca anormale a unor senzaţii fizice banale
  • caracterul migrator al acuzelor şi preocupărilor
  • ignorarea rezultatelor negative ale investigaţiilor
  • neîncrederea sau minimalizarea asigurărilor asupra stării de sănătate
  • debutul are loc în adolescenţă sau la adultul tânăr
  • evoluţia este îndelungată (minim 6 luni) şi fluctuantă
  • perturbarea sau invalidarea activităţii socio-profesionale
  • prevalenţă 6-7%, fără diferenţe între sexe

Tulburarea somatoformă dureroasă

  • entitate clinică ilustrată prin:
  • durere severă, persistentă
  • localizată într-una sau mai multe arii corporale
  • produce suferinţă
  • determină perturbarea sau invalidarea activităţii socio-profesionale
  • etiologia durerii poate fi corelată cu situaţii stresante, frustrante sau cu „factori psihologici”
  • evoluţia durerii poate fi:
  • acută – durata maxim 6 luni
  • cronică – durata minim 6 luni
  • prevalenţa 10-12%, mai ales la femei