FIȘE- TEHNICI DE NURSING - 6 : Injecţia intravenoasă

Definiţie	Injecţia intravenoasă reprezintă introducerea traumatică în circulaţia venoasă a soluţiilor medicamentoase izotone sau hipertone, prin intermediul unui ac ataşat la o seringă.
Scop	Terapeutic, explorator, anestezic.
Locul injecţiei intravenoase	Venele de la plica cotului → unde venele antebraţului – cefalică şi bazilică. Venele de pe faţa dorsală a mâinii. Vena maleolară, vena pedioasă,. vena poplitee, vena tibială posterioară. Vena jugulară. Vena femurală. Venele epicraniene la sugari şi copii.
Materiale şi instrumente necesare	Material general pentru executarea unei injecţii. Seringă de capacitate corespunzătoare. Ac de 25 mm cu bizou scurt → mai subţire decât cel pentru puncţia venoasă. Soluţia medicamentoasă cristalină izotonă sau hipertonă.
Pregătirea bolnavului	Se anunţă bolnavul şi i se explică tehnica şi necesitatea ei. Se aşează bolnavul în repaus – în decubit dorsal, comod, cu braţul sprijinit pe pernă tare, protejată cu muşama şi aleză sau în fotoliu de recoltare. Se dezveleşte locul ales – având grijă ca mâneca să nu stânjenească circulaţia.
Execuţie	Injecţia intravenoasă cuprinde 2 timpi: Puncţia venoasă. Injectarea soluţiei medicamentoase. Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie. Se aplică garoul la aproximativ 10 cm deasupra locului puncţiei. Se palpează locul puncţiei şi se dezinfectează cu un tampon cu alcool. Pentru favorizarea evidenţierii venei se cere bolnavului să-şi închidă şi să-şi deschidă de câteva ori pumnul şi să rămână apoi cu pumnul strânsul sau se masează antebraţul dinspre pumn spre plica cotului. Se puncţionează vena şi se pătrunde în lumenul ei cca. 1 cm. Se verifică poziţia acului prin aspirarea sângelui în seringă. Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul. Se injectează lent sau foarte lent pentru a preveni apariţia complicaţiilor. Se aplică o compresă pe locul puncţiei şi se retrage acul brusc, pe direcţie de introducere.
Intervenţii după tehnică	Se menţine compresa pe locul puncţiei cca. 3 minute şi nu se îndoaie braţul. Se aşează bolnavul comod, în repaus. Se ordonează materialele folosite.
Incidente şi accidente	Durere – la puncţionarea pielii. Se opreşte injectarea şi se verifică poziţia acului. Embolie gazoasă – introducerea de aer în cantitate mare, brusc, în sistemul vascular. Embolie uleioasă – prin greşirea căi de administrare a substanţelor uleioase. Hematom şi revărsat sanguin – prin străpungerea venei sau prin retragerea acului fără a ridica garoul (staza). Tumefierea bruscă a ţesutului - revărsarea soluţiei injectate în afara venei. Flebalgie – durere vie pe traiectul venei prin efect iritativ sau prin injectare prea rapidă. Valuri de căldură, senzaţiei de uscăciune în faringe – se impune injectarea mai lentă. Perforarea venei – injectarea paravenoasă a soluţiei. Ameţeli, lipotimie, colaps – se întrerupe injectarea şi se anunţă de urgenţă medicul. Hipotensiune pe cale reflexă – injectarea prea rapidă a soluţiei medicamentoase. Puncţionarea şi injectarea unei artere – produce necroza totală a extremităţilor: durere exacerbată, albirea mâinii, degete cianotice. Se întrerupe de urgenţă injectarea.
Observaţii	Pacientul este supravegheat pe tot timpul administrării. Staza de garou trebuie să oprească numai circulaţia venoasă, menţinând pulsul radial. Dacă staza venoasă este prea lungă sau prea strânsă pacientul poate prezenta frison. Nu se puncţionează vena după apariţia hematomului → se comprimă locul 3-5 minute. Repetarea injecţiei în aceiaşi venă se face tot mai central faţă de puncţiile anterioare. Alegerea celei mai bune vene se face după aplicarea garoului. Abordul periferic este făcut de asistenta medicală, iar abordul central de către medic.