Pagini

▼

FIȘE: TEHNICI DE NURSING -10 : Intervenţii în coma diabetică , în criza de astm bronşic , în hemoptizie , în hemoragia digestivă superioară ,în hipoglicemie – coma hipoglicemică



  1. Intervenţii în coma diabetică


Definitie : Complicatia cea mai grava a diabetului zaharat .
Circumstante de aparitie ( cauze ):
-eroare dietetica post prelungit si nu excesul alimentar
-greseli in dozarea si administrarea insulinei
-surmenaj,infectii , intoxicatii,corticoterapie
Manifestări de dependenta( semne si simptome):
-care anunta coma : greata , varsaturi, dureri abdominale
-cefalee, mialgii
-polipnee cu halena acetonica
-glicemie peste 400 mg%
- in coma :
-dispnee Kussmaul
-tulburari de cunostintă
-deshidratare globala (hTA, extremitati reci, tegumente uscate)
-alte semne : hipotermie , vărsaturi, dureri abdominale , midriază, halenă acetonică
Interventii de urgenta:
-masurarea si supravegherea functiilor vitale
-tratament cu 20 ui de insulina la somiciliu
-transport de urgenta la spital
Interventii in spital :
-normalizarea echilibrului glucidic prin scaderea glicemiei : administrarea in doze corespunzatoare a insulinei,bazata pe controlul glicemiei la 2 ore , rezerve alcaline la 2 ore , uree si electroliti la 4 ore
-corectarea echilibrului hidroelectrolitic administrare de solutii hipotone si hidratare orala
-restabilirea echilibrului acido-bazic ; bilant hidric
-supravegherea si monitorizarea functiilor vitale
-sondaj vezical
-dezobstruarea si mentirea libera a cailor respiratorii superioare
-clisma la nevoie
-supravegherea eliminarilor patologice ( varsaturi ) pentru prevenirea bronhopneumoniei de aspiratie
-antibioterapie
*Coma diabetica hiperosmolară apare la diabeticii varstnici cu glicemie mare si caracterizata prin deshidratare masiva si respiratie superficială.


  1. Intervenţii în criza de astm bronşic


Definiţie: Astmul bronşic = afecţiune respiratorie inflamatorie cronică, caracterizată prin crize de dispnee paroxistică expiratorie cu remisiune spontană/terapeutică, survenite pe un teren de hiperreactivitate bronşică (înnăscută/dobândită).
Starea de rău astmatic = criza severă şi prelungită de astm bronşic (dispnee paroxistică expiratorie cu durata > 24 ore, refractară la tratamentul bronhodilatator obişnuit, însoţită de insuficienţă respiratorie acută, ameninţând viaţa bolnavului.
Factorii favorizanţi (precipitanţi)/determinanti:
  • Alergici - expunere brutală, supraacută la alergenul declanşator(acarieni, par de animale, alergeni alimentari-ou,capsuni, lapte; medicamente- penicilina,ampicilina,aspirina, algocalmin etc.; detergenti, coloranti), mucegai, polen, fum, inclisiv fumul de tigara
  • Nealergici – factorii infectiosi : infectii in sfera ORL, infectie bronsica acuta
  • Expuneri la – frig, ceata, umezeala, trecerea brusca de la cald la frig
  • Factori emotionali- emotii puternice, stres
Simptomatologie
a) criza de astm
- simptomele care anunta o criza:rinoree, strănut, cefalee, lacrimare, tuse seaca iritativă
- criza de astm bronşic apare in a doua jumatate a noptii sau dimineata devreme, brutal, cu dispnee de tip expirator, cu bradipnee şi wheezing
  • Expir prelungit
  • Anxietate, tahicardie
- Pacientul sta la marginea patului, in sezut, cianotic cu capul pe spate şi sprijinit în mâini, ochii injectaţi, nările dilatate, jugulare turgescente, şi foloseşte muschii respiratori accesori. Faciesul exprimă sete de aer: exoftalmie, gură întredeschisă;
- Tegument palid-cenusiu, acoperit de transpirații reci;
- Hipersonoritate pulmonară: raluri sibilante și ronflante;
  • La sfarsitul crizei tusea devine productiva cu expectoratie alba vascoasa, perlata
b. Starea de rău astmatic (status astmaticus) - semne de gravitate:
- Dispnee cu polipnee superficială extremă/ bradipnee
- Aspect de "torace blocat" în expir
- Absenţa ralurilor bronşice, cu diminuarea murmurului vezicular
- Transpiraţii profuze, reci
- Semne clinice de insuficienţă respiratorie acută (hipoxemie ± hipercapnie)
- Cianoza caldă a extremităţilor şi buzelor
- Tahicardie marcată (>120/min)/ aritmii supraventriculare
- creşterea TA, urmată de scăderea TA
- Alterare senzorială cu agitaţie, perioade de confuzie şi somnolenţă
- Encefalopatie hipercapnică, până la comă hipercapnică
Conduita practică în urgenţă în criza de astm bronsic:
- verificarea stării de conștiență;
- eliminarea factorului declansator daca este vorba despre unul alergic;
- poziție șezând pentru a-i favoriza respirația;
- oxigenoterapie – oxigenul se administrează umidificat cu debit de 6-8 l/min;
- verificarea funcțiilor vitale (respirație, circulație);
- administrarea medicatiei antiasmatice, cu durata scurta de actiune (spray, aerosol);
- abord venos și instituirea medicației
Bolnavii astmatici au un plan terapeutic stabilit impreuna cu medicul lor curant, care cuprinde atat tratamentul de fond (administrat zilnic) cat si tratamentul necesar in timpul unei crize de astm bronsic.
Daca criza dureaza mai mult de 1-2 ore, daca simptomele nu cedeaza la medicatia antiasmatica sau daca starea bolnavului se agraveaza pacientul va fi internat de urgenta; in cazuri extreme internare in terapie intensive.
  1. Criza uşoară/moderată de astm bronsic (fără insuficienţă respiratorie acută);
  • Calmarea pacientului, asezarea in pozitie semisezanda care sa favorizeze respiratia
  • Oxigenoterapie 5-6 l/min
  • Administrarea de medicatie
  • Bronhodilatatoare beta2 agonisti de scurta durata (SABA) prin pufuri, nebulizare sau i.v.:
  • Aerosoli MDI (Salbutamol sau Ventoline cel mai utilizat) 1-2 pufuri , sau nebulizare sau
administrare injectabila lenta in spital, repetabilă la 6-8 ore, până la dispariţia crizei.
Pe parcursul administrarii medicatiei bronhodilatatoare va continua administrarea de oxigen.
Nebulizarea - Bricanyl aerosol (2 ml, 5 mg) si Atrovent (2 ml, 0,5 mg), cu un debit de oxigen de 6 la 8 l/min, repetata in functie de eficacitate.
Mentinerea unui abord venos periferic cu Glucoza 5%
  • Anticolinergice : ipratropium(Atrovent) spray sau prin nebulizare
  • Corticosteroizi pe cale orala si intravenoasa
  • Bronhodilatatoare de tip metilxantinic:
  • Teofilină/aminofilină 5 mg/kg i.v. lent (microperfuzie 20 min.), dacă dispneea nu a cedat după administrarea corecta a beta 2-simpatomimeticului
  1. Criza severă de astm bronsic (cu insuficienţă respiratorie acută);
- internare obligatorie
- Pozitie semisezanda, calmarea pacientului
- Oxigenoterapie pe sondă nazală/mască cu oxigen umidifiat, 5-6 1/min
- Perfuzie continuă (2/3 glucoza 5% + 1/3 ser fiziologic = 2,5 1/24 ore)
- Bronhodilatatoare parenteral: Salbutamol 1 mg/h, piv continuă
Perfuzie continuă cu Aminofilină (1 mg/kg/h)
  • Corticoterapie parenterală:
Metilprednisolon 1-2 mg/kg i.v la 6-8 ore sau
Hemisuccinat de hidrocortizon 200mgi.v. in bolus, urmat de 100mg i.v. la 4-6 ore
  • ±Antibioterapie parenterală
  • Corecţia altor cauze favorizante/declanşatoare
  • Monitorizarea atentă a pacientului pentru stabilirea indicaţiei de IOT cu asistenţă mecanică ventilatorie
Monitorizarea pacientului în criză de astm bronşic:
Parametri clinici: - la interval de 15 min.
- Frecvenţa respiratorie , TA, puls, diureza
Parametri de laborator:
- ASTRUP - la interval de o oră (pO2,pCO2, pH-ul, bicarbonatul standard, baze exces, saturaţia arterială a oxigenului)
- Electroliţi plasmatici (Na, K) - la 8 ore interval
Erori care trebuie evitate în criza de astm bronsic;
  1. Refuzul spitalizării în următoarele situaţii:
  • remisiune incompletă a crizei;
  • lipsa corecţiei parametrilor ASTRUP;
- imposibilitatea efectuării unui tratament corect la domiciliu;
2. Administrarea Aminofilinei i.v. fără supraveghere (supradozajul poate mima semne de gravitate!);
3. Aşteptarea efectelor benefice ale corticoterapiei înainte de 4h de la administrarea parenterală;
4.Corticoterapia inhalatorie NU are valoare în criza instalată de astm bronşic;
5.Neglijarea/minimalizarea oxigenoterapiei, antibioterapiei şi hidratării corespunzătoare,


  1. Intervenţii în hemoptizie


Definiţie:
Hemoptizia = eliminarea de sânge rosu, aerat provenit din căile aeriene, în urma unui efort de tuse, prin expectoraţie.
Hemoptiziareprezintă o URGENȚĂ MEDICALĂ, care impuneun diagnostic etiologic rapid învedereaelaborăriiuneiconduiteterapeutice adecvate!
Recunoaşterea corectă a hemoptiziei se va face ţinând cont de:
  • Epistaxisul înghiţit;
  • Sângerarea dintr-o tumoră faringo-laringiană;
  • Hematemeza;
  • Gingivoragia, stomatoragia.
Recunoaştereaoriginiibronşicesaupulmonare a sângeluiexpulzatpegură se bazeazăpefaptulcăbolnavulprezintăniştefenomeneprodromale: senzaţie de căldurăretrosternală,cefalee, ameţeală, jenărespiratorie, tensiunetoracicădureroasăşigâdiliturălaringiană care se însoţeste de tuseiritativă, iarsangeleexpulzatesteroşu, deschis, are aspect spumos-aeratşiforteapuţincoagulabil, rămânândlichidfiindamestecat, de regulă, cu sputămucoasăsaupurulentă.
Alte elemente ce concură la etiologia hemoragiei sunt
  • Antecedente pulmonare - TBCpulmonară (ignorată/cunoscută: activă/veche);
- Neoplasmul bronhopulmonar;
-Bronşiectazii;
-Supuraţii pulmonare (abces pulmonar, pioscleroză);
  • Afecţiuni ale aparatului cardiovascular: -Stenoza mitrală;
- Edemul pulmonar acut cardiogen;
- Hipertensiunea pulmonară (primitivă/secundară);
- Embolia pulmonară/ pulmonul tromboembolic;
  • Diateze hemoragice:- Trombocitopenii;
- Coagulare intravasculară diseminată(CID)
  • Supradozaj al tratamentului anticoagulant: - accident la trombostop/heparină; accident în cursul fibrinolizei
Evaluarea clinică în urgenţă a pacientului:
  • Anamneză permite identificarea rapidă a unui context clinic sugestiv;
  • Examenul fizic complet (aparat respirator, cardiovascular, renal);
  • Verificarea realităţii hemoptiziei (diagnosticul diferenţial cu alte sângerări din sfera orală, nazofaringiană sau digestivă superioară; falsa hemoptizie);
  • Aprecierea severităţii hemoptiziei:
  • Hemoptizia severă presupune sângerare > 500 ml/24 ore;
  • Instalarea insuficienţei respiratorii acute (risc vital major: asfixie cu detresă respiratorie acută);
  • Tardiv: stare de şoc posthemoragic (impune monitorizarea funcţiilor vitale: TA, FC, diureză).
Din punct de vederecantitativ, hemoptiziapoate fi:
- mica (50-100 ml): sângele se eliminăfracţionatînaccese de tuse (câte 15-20 ml la fiecareacces)
- medie (100-200 ml)
- mare (200-500 ml)
-foarte mare (peste 500 ml): cataclismică, are prognostic sever prinrisc de asfixie (datoritainundarii
bronhiilor) şirăsunethemodinamic (şochemoragic).
Manifestări de dependenţăFenomeneleprodromale de maisus la care se adaugă
  • Dispneea, cianoza, raluribronşice, sindrom de condensarepulmonară
  • Asfixieînhemoptiziafulgerătoare
  • Paloare, anxietate, transpiraţii, tahipee, tahicardie, scădereatensiuniiarteriale, mairarşoc hypovolemic înhemoptiziimarişimijlocii
Febra precede, coexistăsauurmeazăhemoptiziaExamene complementare în urgenţă:
  • Examen ORL (faringo-laringoscopie);
  • Radiografie toracică;
  • Hemoleucogramă completă (inclusiv Tr) şi examen de spută;
  • Grup sangvin, Rh;
  • Fibrobronhoscopie în urgenţă;
  • CT toracică;
  • Angiografie pulmonară.
După explorare 30-40% din hemoptizii pot rămâne "idiopatice"
Atitudinea practică în urgenţă:
Pacientul cu hemoptizie confirmată se internează obligatoriu în spital!
Obiective terapeutice în urgenţă:
  • Prevenirea asfixiei (în hemoptiziile abundente, cu aspiraţie bronşică);
  • Prevenirea obstrucţiei bronşice (prin cheag intraluminal);
  • Prevenirea insuficienţei respiratorii acute;
  • Identificarea sursei de sângerare şi limitarea/oprirea sângerării;
  • Prevenirea infecţiilor tardive supraadăugate.
Conduita terapeutică specifică(de urgenţă)
Evoluţia unei hemoptizii este greu de prevăzut, de aceea atitudinea terapeutică variază în funcţie de cauza şi severitatea hemoptiziei şi se realizează în secţii cu profil specializat.
Atitudinea practică este diferenţiată în funcţie de severitatea hemoptiziei.
  • Aprecierea stării de conştienţă
  • în absenţa semnelor de gravitate a hemoptiziei:
  • Spitalizare şi impune supraveghere clinică şi examene de laborator;
  • Asigurarea confortului fizic și psihic, explicarea necesității tehnicilor ce urmează a fi efectuate, obținerea consimțământului pacientului asupra aplicării măsurilor de prim ajutor;
  • Repaus în poziţie semişezândă;
  • Se interzice vorbitul cu voce tare;
  • Alimentele, lichidele ingerate vor fi reci, în cantităţi mici şi repetate
  • Aplicarea unei pungi cu gheaţă pe regiunea sternală
  • Monitorizarea FV, calitatea și frecvența respirațiilor, pulsului, observăm culoarea tegumentelor, temperatura, comportamentul;
  • Oxigen administrat pe canulă nazală;
  • Abord venos și instituirea unei perfuzii cu soluții cristaloide (ser fiziologic, soluție Ringer) ținând cont de valorile tensionale și patologie
  • Examen ORL pentru eliminarea unor cauze din această sferă
  • Tratament simptomatic: pentru sedarea tusei – codeină, hemostatice(etamsilat, fitomenadion, sandostatin, adrenostazin, aerosoli cu adrenalină); tratamentul hemostatic se completeză cu cel etiologic; sedative, tranchilizante
  • Fibrobronhoscopia în următoarele 24 ore este obligatorie (pentru stabilirea cauzei hemoptiziei).
  • In prezenţa semnelor de gravitate a hemoptiziei:
  • Spitalizare şi urmărire în serviciul de terapie intensivă;
  • Fibrobronhoscopie în urgenţă ± hemostază intrabronşică cu sondă Fogarty;
  • Tratament simptomatic (sedarea tusei, hemostatice ± trasfuzii); În hemoptiziile mari este necesară transfuzia de sânge sau substituienţi macromoleculari;
  • Susţinere volemică; în cazul hemoptiziei severe şi recurente se impune hemostaza chirurgicală în
    urgenţă(    toracotomia de urgenţăpentruligaturasausuturavasuluilezat).
Erori care trebuie evitate în cazul unei hemoptizii:
Refuzul spitalizării unui pacient cu hemoptizie;
Neefectuarea fîbrobrorjhoscopiei în urgenţă (imediată/amânată), în primele 12-24 ore;
Neglijarea riscului vital de asfixie, cu absolutizarea riscului hemoragie;
Neglijarea cauzelor de sângerare din sfera patologiei ORL;
Neglijarea unei suspiciuni de disecţie de aortă cu fistulă aortico-bronşică la pacienţii cu HTA
în antecedente, dureri toracice anterioare/posterioare şi şoc hipovolemic;
Neglijarea supravegherii bolnavului.



  1. Intervenţii în hemoragia digestivă superioară


Definiţie: Hemoragia digestivă superioară (HDS) este o urgenţă medico-chirurgicală reprezentată prin pierderea sângelui în segmentele superioare ale tubului digestiv (esofag stomac, duoden si jejunul proximal) exteriorizandu-se in special prin hematemeza si/sau melena

Cauzele HDS pot fi afecţiunile digestive sau extradigestive:
-varicele esofagiene rupte;
-tumorile maligne şi benigne;
-ulcerul esofagian;
-traumatisme prin corpi străini sau iatrogene
- ulcerul gastric;
- diverticuli;
- gastrite hemoragice, toxice, caustice, medicamentoase;
- traumatisme hepatice, tumori hepetice
- rezecţii hepatice
- Pancreatite acute.
Manifestari de dependent(Semne si simptome)
- Hematemeză, melenă sau hematochezie (sânge proaspăt şi chiaguri pe cale rectală);
- sete, dispnee, vertij, astenie, lipotimii;
- antecedente patologice personale : hepatită, ulcer, boli hematologice, medicaţii (aspirină, trombostop);
- extremităţi reci, transpiraţii, tegumente palide, scade TA, creşte AV.
Interventia cuprinde două categorii de măsuri obligatorii:
-resuscitative, de susţinere a funcţiilor vitale
-de oprire a hemoragiei. La acestea se adaugă uneori şi tratamentul patologic al bolii de fond.
Modalităţile terapeutice sunt: medicale şi chirurgicale.
Tratamentul medical constă in:
1) Reechilibrare, în hemoragiile grave:
- poziţionarea bolnavului în decubit dorsal, cu membrele inferioare uşor ridicate (Trendelenburg);
- monitorizarea co nstantelor vitale (TA, AV, ritm respirator);
- cateterizarea a 1-2 vene, pe care se recoltează: grup sangvin, Hb, Ht, trombocite, eritrocite, teste de coagulare, uree;
- oxigenoterapie;
- sondă nasogastrică;
- monitorizarea diurezei;
- reechilibrare volemică;
- repaos digestiv absolut.
2) Corectarea coagulării, se face cu: plasmă proaspătă, vitamina K, calciu gluconic, masă trombocitară (în trombocitopenii);
3) Antiacide, mai ales în HDS ulceros şi în gastrite hemoragice;
4) Hipotermia gastrică (lavaj gastric cu ser fiziologic rece);
5) Propanololul are rol în prevenirea hemoragiilor prin varice rupte sau gastrită erozivă;
6) Hemostază endoscopică;
7) Hemostază angiografică prin embolizare, injectare de vasopresină;
8) Sonde de compresie cu dublu balonaş, în varice esofagiene rupte.

Tratamentul chirurgical este indicat in hemoragia care nu se opreşte în ciuda tratamentului medical, hemoragia care se repetă după ce iniţial s-a oprit, situaţii speciale (pacienţi care refuză transfuzia, sau cu o grupă de sânge rară).


  1. Intervenţii în hipoglicemie – coma hipoglicemică


Definitie: Coma hipoglicemica este datorată scăderii excesive a glicemiei din sange.

Circumstante de aparitie ( cauze) :
-alimentatie insuficienta
-supradozare de insulina
-alcoolism acut
-pancreatita cronică
-sarcină
-eforturi fizice mari

Manifestări de dependenţă ( semne si simptome ):
-debut brusc sau la cateva ore dupa administrarea insulinei
- anxietate
- transpiratii
- palpitatii
- cefalee, diplopie( vedere dubla)
-dezorientare psihica
-convulsii
-pierderea constientei
-tegumente umede, palide si reci
-reflexe osteotendinoase accentuate
-midriaza(dilatatia pupilei)
-se deosebeşte de coma hiperglicemică prin tegumente umede , hipersalivaţie , absenta halenei cetonice si accentuarea reflexelor osteotendinoase

Interventii de urgenţă :
-administrarea prin injectie i.v sau perfuzie de solutie de glucoza hipertona pentru cresterea valorii glicemiei
-cand este greu de facut diferentierea intre cele doua tipuri de coma se administreaza 20-30 ml de glucoza hipertona care este urmata :
- de ameliorare in coma hipoglicemica
- nici un efect in coma hiperglicemica
-transport de urgenta la spital