- Intervenţii în infarct de miocard acut
- Infarctul de miocard este o zonă de necroză ischemică miocardică, produsă prin obliterarea unei ramuri coronariene.
- Etiologie:
- Factori predispozanţi:
- Ateroscleroza coronariană.
- Stenoza congenitală coronariană
- Leziuni valvulare.
- Factori de risc:
- Hiperlipemia. Hipercolesterolemia.
- Obezitatea, fumatul, stresul. Alcool. Sedentarismul.
- Vârsta, sexul.
- Hipertensiunea arterială.
- Diabetul zaharat.
- Simptomatologie clinică:
- Tub de gaze steril, lubrefiat cu vaselină.
- Durerea anginoasă tipică – retrosternală sau precordială. Caracterul durerii – violent – ca o senzaţie de constricţie sau gheară, senzaţie de presiune sau ca un corset de fier care împiedică respiraţia. Uneori ca o simplă jenă retrosternală, o senzaţie de arsură, de greutate sau apăsare suportabilă. Iradiază în umărul şi braţul stâng, regiunea cervicală, în mandibulă. Mai poate fi localizată extracardiac – în epigastru, abdomen, braţe, antebraţe, coate, pumni. Poate iradia în orice regiune a toracelui depăşind în sus gâtul, iar în jos epigastru., hipocondrul drept sau stâng. Nu cedează la nitraţi sau repaus. Apare de obicei în efort, dar şi în repaus şi determină agitaţia bolnavului. Durerea este însoţită de dispnee, anxietate marcată, transpiraţii reci, sughiţ, greţuri, vărsături, mai rar diaree, stare de slăbiciune, adinamie, astenie, distensie abdominală, senzaţie de moarte iminentă.
- Hipotensiunea arterială – se poate ajunge la colaps, este însoţită de tahicardie.
- Febră – apare la 12-24 ore de la debut (380C). Poate reapărea după 7 10 zile.
- Alte manifestări (semne) – stare de şoc (şoc cardiogen), paloare, tegumente reci şi umede, puls rapid, filiform, alterarea stării generale, oligurie gravă, edem pulmonar, insuficienţă cardiacă rapid progresivă, tulburări de ritm.
- Explorări:
- Electrocardiogramă la pat. – un criteriu major de precizare a diagnosticului.
- Măsurarea tensiunii arteriale şi a pulsului.
- Coronarografie. Cateterism cardiac.
- Recoltări de sânge pentru determinarea unor constante biologice: enzime, fibrinogen, glicemie, VSH, leucocite etc.
- Se constată VSH crescut, fibrinogen crescut, TGO crescut, leucocitoză, creatinfosfokinaza crescută.
- Conduita de urgenţă:
- Prevenirea morţii subite prin aşezarea bolnavului în decubit dorsal şi interzicerea oricărei mişcări.
- Psihoterapie.
- Sedarea durerii → la indicaţia medicului se poate administra Morfină 0,01-0,02 g (1 fiolă) subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos lent, diluată cu ser glucozat sau ser fiziologic. Se poate da şi Fortral 30 mg intravenos sau intramuscular.
- Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene → prin aspirarea secreţiilor.
- Urmărirea tensiunii arteriale şi a pulsului: tensiunea arterială se menţine sub perfuzii cu ser glucozat 5%, Dextran, Marisang, Hemisuccinat de Hidrocortizon.
- Oxigenoterapie – 4-6 litri pe minut.
- Scurtarea timpului până la internarea în spital: transportul de urgenţă într-o unitate spitalicească cu autosanitare şi obligatoriu cu targa (ideale sunt ambulanţele dotate cu aparatură de monitorizare, defibrilare şi reanimare).
- Îngrijiri în unităţi spitaliceşti:
- Instalarea bolnavului în pat:
- Transportul bolnavului se face direct în secţie – de cardiologie, terapie intensivă sau medicină internă, cu targa, într-un timp cât mai scurt.
- Asistenta va asigura un climat de linişte, salon luminos, bine încălzit, aerisit, repaus la pat.
- Paturile trebuie să aibă somiere reglabile pentru a putea realiza diferite poziţii ale bolnavilor în scopul ameliorării respiraţiei şi circulaţiei.
- Continuarea măsurilor de urgenţă şi prim ajutor:
- Sedarea durerii se va face cu opiacee (Morfină, Mialgin), Fortral sau amestecuri litice (Romergan + Largactil + Mialgin).
- Anxietatea se combate cu sedative (Fenobarbital, Diazepam).
- Oxigenoterapie.
- Supravegherea funcţiilor vitale:
- Monitorizarea şi supravegherea permanentă în primele zile a electrocardiogramei, TA şi pulsului.
- În secţiile obişnuite măsurarea funcţiilor vitale se va face la oră, la nevoie mai des, iar înregistrarea electrocardiogramei zilnic.
- Recoltarea probelor de laborator:
- Se va recolta sânge pentru dozări enzimatice, fibrinogen, glicemie, determinarea leucocitozei, VSH, colesterol, acid uric.
- Prevenirea complicaţiilor tromboembolice:
- Medicaţia de bază constă din medicaţie trombolitică (streptokinază, urokinază) care se administrează în primele 6 ore de la debut. Se administrează anticoagulante sub controlul probelor de coagulare a sângelui.
- Heparină – 6-8 fiole (50 mg /fiolă) – 2 f la 4-6 ore → sub controlul timpului de coagulare.
- Trombostop – 4-6 tablete / zi, apoi funcţie de timpul Quick (indice de protrombină).
- Preîntâmpinarea hiperexcitabilităţii miocardice:
- Se administrează Xilină 200 mg în perfuzie.
- Alimentaţia bolnavului:
- Mesele vor fi fracţionate (5-6 pe zi) pentru a evita consumul de cantităţi mari de alimente la o masă.
- La început se face alimentaţie pasivă la pat, treptat trecând la alimentaţie activă. După mobilizarea bolnavului, se poate servi masa în sala de mese.
- Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. În primele zile se dă o alimentaţie lichidă cu ceaiuri, compot, supe, lapte, sucuri de fructe, ouă moi, evitând alimentele care produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal.
- Se interzice fumatul.
- Urmărirea evacuărilor de urină şi scaun:
- Bolnavul imobilizat va fi servit la pat cu urinar şi bazinet la nivelul lui – pentru a nu necesita efort suplimentar.
- Constipaţia se combate prin laxative uşoare sau clisme uleioase.
- Diureza şi scaunul se notează în foaia de temperatură.
- Igiena bolnavului:
- Baie generală sau parţială la pat până la mobilizarea bolnavului – fără a-l obosi şi fără a-l ridica.
- Mobilizarea bolnavului:
- Repausul absolut la pat este în primele zile funcţie de evoluţia bolii.
- Durata imobilizării este stabilită de medic.
- Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începând chiar din primele zile se pot face mişcări pasive ale degetelor de la mâini şi de la picioare.
- Treptat se permite schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale membrelor – la aproximativ 48-72 ore.
- Mobilizarea se face progresiv – şezut în pat, la marginea patului, aşezarea în fotoliu, ridicarea în picioare – sub control pulsului şi al tensiunii arteriale, primii paşi numai în prezenţa medicului.
- Crearea unui mediu favorabil:
- Se vor evita discuţiile cu voce tare, chemările la telefon.
- Nu se va permite vizitarea în grup.
- Se evită vizitele lungi.
- Nu se comunică veşti neplăcute.
- Se va facilita contactul cu bolnavii reabilitaţi, cu efect psihic bun.
- Educaţia sanitară:
- Se instruieşte bolnavul privind modul de administrare a medicamentelor, semnele supradozajului medicamentos.
- Se recomandă controlul periodic, respectarea regimului alimentar.
- Se interzice fumatul.
- Se recomandă un regim de viaţă ordonat, raţional.
