PROBLEMATICA MEDICO-SOCIALA A
COPIILOR SI TINERILOR
Din
categoria copiilor care se afla in situatii critice fac parte copiii
care traiesc in conditii de mizerie absoluta, sau saracie severa,
copiii abandonati, copiii fara identitate legala (in special copiii
apartinand etniei rome), "copiii strazii", copiii
maltratati, neglijati sau abuzati fizic si emotional, tinerii lipsiti
de familie care parasesc institutiile pentru copii la 18 ani.
Principalele
probleme cu care se confrunta tinerii sunt: saracia ,conditiile de
locuit precare, somajul, degradarea situatiei educationale a
tinerilor, din cauza lipsei resurselor familiei pentru sustinerea
financiara a studiilor (in special pentru tinerii provenind din
mediul rural, sau din alte categorii populationale defavorizate),
cresterea consumului de droguri, concomitent cu scaderea varstei la
care tinerii incep sa devina consumatori, cresterea delincventei
juvenile si reducerea varstei la care debuteaza infractionalitatea.
Abandonul
Din
punct de vedere juridic,
abandonul este definit de legea numarul 47/1993: "Copilul aflat
in ingrijirea unei institutii de ocrotire sociala sau medicala de
stat, a unei institutii de ocrotire private, legal constituite sau
incredintat, in conditiile legii, unei persoane juridice, poate fi
declarat prin hotarare judecatoreasca abandonat, ca urmare a faptului
ca parintii s-au dezinteresat de el in mod vadit o
perioada mai
mare de 6 luni.".
Din
punct de vedere medical,
copilul este considerat abandonat in spital, daca ramane in unitatea
sanitara mai mult de 2 saptamani peste perioada necesara acordarii
ingrijirilor specifice.
Din
punct de vedere psihologic,
abandonul este definit ca o
actiune de
parasire a unei fiinte, de lipsa de preocupare pentru soarta
acesteia. Orice situatie care duce la slabirea sau rupere a
legaturilor afective poate fi traita ca abandon.
In
prezent, principalele cauze ale numarului crescut de copii abandonati
sunt de natura socio-economica si educationala. Din punct de vedere
economic, factorul principal este reprezentat de perpetuarea saraciei
populatiei. Din punct de vedere social, se constata un proces de
dezintegrare a familiei sub actiunea unor factori economici.
Alte
cauze ale abandonului se refera la accesibilitatea scazuta la
mijloacele de planificare familiala, plasarea provizorie a copiilor
'in institutii, numarul insuficient, lipsa sau costul ridicat al unor
servicii pentru mamele cu copii (crese, gradinite), lipsa unei retele
de asistenta medicala de ocrotire care sa ofere suport medico-social
continuu.
Autoritatile
administratiei publice locale au obligatia sa garanteze si sa
promoveze respectarea drepturilor copiilor din raza lor
administrativ-teritoriala si sa sustina cresterea copiilor in propria
lor familie prin acordarea de servicii specializate, corespunzatoare
nevoilor lor individuale.
Familia
reprezinta unitatea fundamentala a societatii si mediul natural
pentru cresterea, educarea, dezvoltarea si bunastarea membrilor sai.
Statul are datoria sa asigure protectia familiei, pentru ca aceasta
sa-si poata 'indeplini rolul, functiile si menirea sa. Din aceasta
necesitate a aparut conceptul
de politica familiala, reprezentand totalitatea masurilor prin care
statul sprijina integritatea familiei si a membrilor acesteia.
Strategiile
politicilor familiale de eliminare a dificultatilor si riscurilor
sociale care pot destrama familia au in vedere:
acordarea
libertatii depline in alegerea modelului familial;
diminuarea
crizei locuintelor pentru familiile tinere;
sprijinirea
tinerilor casatoriti pentru incadrarea in munca, in raport cu
pregatirea profesionala a acestora;
acordarea
desanse egale pe piata muncii persoanelor de sex feminin;
acordarea
de facilitati mamelor cu copii;
protectia
copiilor contra saraciei si redistribuirea veniturilor intre
categoriile sociale, in favoarea familiilor cu copii;
imbunatatirea
serviciilor medico-sociale:
acordarea
de credite in conditii avantajoase familiilor tinere.
Sustinerea familiei in situatii de criza.
Notiuni despre ingrijirea prematurului la domiciliu.
Influenta dizabilitatii si bolii asupra
copilului,persoanei., familiei.
Instruirea persoanelor care acorda ingrijiri pentru
recuperare si reducerea impactului.
Consiliere in caz de : boli grave, deces, suferinta
psihica,anxietate, depresie.
Grupuri vulnerabile.
Grupuri
defavorizate:
minoritati etnice si religioase, cu probleme socio-economice,
saracia, lipsa de educatie si a accesului la servicii de diagnostic
si tratament.
Comportamente
la risc:
consumul de alcool, consumul de droguri, fumatul, mediul inconjurator
nesigur, risc de accidente, automedicatia si consumul excesiv de
medicamente.
Masuri de sustinere si
combatere.
- organizarea actiunilor
individuale sau pentru grupuri;
- participarea la campanii de
educatie;
- aplicarea programelor nationale;
- legatura cu autoritatile,
unitatile sanitare, organizatii neguvernamentale;
- respectarea legislatiei.
Ingrijirea la domiciliu a
bolnavilor cronici si in stadiu terminal.
- alegerea unui model de ingrijire
adecvat: modelul de autoingrijire Orem, modelul Roper bazat pe
dependenta \ independenta activitatilor vietii in diferite etape;
- evaluarea gradului de
dependenta;
- evaluarea resurselor umane si
materiale;
- verificarea si respectarea
recomandarii medicale;
- planificarea ingrijirilor si
stabilirea orarului impreuna cu bolnavul, familia, respectand
recomandarea medicala;
- executarea interventiilor
autonome si delegate in conformitate cu legislatia in vigoare;
- aplicarea protocoalelor de
ingrijire;
- instruirea si implicarea
familiei in ingrijire si supraveghere;
- explicarea nevoilor
muribundului;
- evidenta activitatii si
transmiterea informatiilor semnificative;
- evaluarea rezultatelor
ingrijirilor;
-raportarea periodica a
rezultatelor si reajustarea planului de ingrijiri.