INGRIJIREA PALIATIVA
este ingrijirea activa si totala acordata pacientilor care sunt confruntati cu problemele asociate unei boli amenintatoare de viata si care are ca scop imbunatatirea calitatii vietii bolnavilor si a familiilor acestora,prin prevenirea si inlaturarea suferintei.
Ingrijirea terminala este parte integranta a ingrijirii paliative.
Principii de baza ale ingrijirii paliative
Asigura terapia durerii si a altor simptome;
Afirma valoarea vietii si considera moartea ca un proces natural;
Amelioreaza calitatea vietii si poate influenta pozitiv evolutia bolii;
Nu intentioneaza nici sa grabeasca,nici sa amane moartea;
Integreaza aspectele psiho-sociale si spirituale in ingrijirea pacientului;
Ofera un sistem de sprijin,dand pacientului posibilitatea sa traiasca pe cat posibil activ,pana la sfarsitul vietii;
Ofera sprijin familiei in timpul bolii pacientului si in perioada de doliu;
Utilizeaza o echipa interdisciplinara pentru a satisface nevoile complexe ale pacientului si familiei;
Beneficiari
Pacienti cu boli progresive maligne sau non-maligne care produc disconfort,limiteaza activitatea zilnica si au un prognostic rezervat.
Populatia de pacienti vizata include:
Copii sau adulti cu boli sau leziuni congenitale care duc la dependenta de tratamente de sustinere a vietii sau ingrijire de lunga durata pentru realizarea activitatii cotidiene.
Copii sau adulti cu boala terminala
Copii sau adulti cu boli acute severe care ameninta viata (traumatisme severe,leucemii acute,accidente vasculare)unde vindecarea este un scop realist,dar boala insasi sau tratamentele asociate aduc cu sine o suferinta semnificativa.
Copii sau adulti cu boli cronice progresive(cancer,boala vasculara periferica,insuficiente renale sau hepatice,boli cardiace sau pulmonare avansate,boli degenerative neurologice).
Copii sau adulti cu sechele care limiteaza speranta de viata rezultate in urma unor accidente sau traumatisme severe.
Ingrijirea paliativa se realizeaza la doua nivele:
1.Abordarea paliativa prin servicii ne-specializate de ingrijire paliativa.Ea este acordata de personal medical cu o pregatire minima in ingrijiri paliative -medici de familie,spital,as.medicale,care au in afara pregatirii de baza,un curs introductiv de 40 ore in ingrijire paliativa.
2.Servicii specializate de ingrijiri paliative
Unitati specializate de ingrijire paliativa(Hospice).
Sectii cu paturi de ingrijiri paliative,
Ingrijire paliativa la domiciliu,
Centre de zi ,
Ambulatorii de ingrijire paliativa,
Echipe mobile specializate de ingrijiri paliative in cadrul spitalului ,
Unitati specializate tip HOSPICE ,
Unitati care imbina rigorile unei unitati spitalicesti cu paturi cu ambientul familial,apropiat de cel casnic,si ofera asistenta complexa a pacientilor eligibili.
Echipa interdisciplinara
Ingrijirea paliativa este o munca de echipa. Componenta minima:
Medic
As.medicali
Asistent social
Preot/Pastor
In conformitate cu standardele nationale de ingrijiri paliative.
Alti membri recomandati:
Psiholog
Kinetoterapeut
Terapeut prin joc
Logoped
Dietetician
INGRIJIREA PERSOANELOR CU DIZABILITATI
Starea de bine (well-being) – este un termen general ce reflectă toate aspectele vieţii umane (fizice, psihice şi sociale) care formează ceea ce s-ar putea numi o „viaţă bună”. Domeniul sănătăţii este un subdomeniu al universului ce formează viaţa umană.
Funcţionalitate – este termenul umbrelă care exprimă funcţiile şi structurile corpului, activităţile şi participarea. Denotă aspectele pozitive ale interacţiunii dintre individ (condiţiile de sănătate individuale) şi factorii de context individuali (factorii personali şi de mediu).
Incapacitate – se referă la afecţiuni, limitarea activităţilor şi restricţiile de participare. Denotă aspectele negative ale interacţiunii dintre individ (condiţiile de sănătate individuale) şi factorii de context individuali (factorii personali şi de mediu).
Inadaptare - aspectul social rezumă consecinţe, deficienţe ale incapacităţii, cu manifestări variabile în raport cu gravitatea deficienţei şi cu exigenţele mediului. Aceste cosecinţe pe plan social sunt incluse în noţiunile respective şi se pot manifesta sub diverse forme: inadaptarea propriu-zisă, inegalitate, segregare, excludere.
Deficienţă - aspectul se referă la deficitul stabilit prin metode şi mijloace clinice sau paraclinice, explorări funcţionale sau alte evaluări folosite de serviciile medicale adresate unui deficit sau unei structuri fiziologice, automatice sau psihologice, şi desemnează o stare de anormalitate funcţională, adesea cu semnificaţie patologică, stabilă sau de lungă durată, care afectează capacitatea şi calitatea procesului de adaptare şi integrare şcolară, profesională, sau comunicarea persoanei în cauză.
Afecţiune – este reprezentată de pierderea sau anormalitatea unei părţi a corpului (structurală) sau a unei funcţii a acestuia (funcţională). Funcţiile fiziologice includ şi funcţiile psihice. Noţiunea de „anormalitate” este folosită strict cu înţelesul de devia- ţie semnificativă faţă de normele statistice stabilite .
Activitate – reprezintă executarea unei sarcini sau a unei acţiuni de către un individ. Desemnează perspectiva individuală a funcţionalităţii.
Limitări ale activităţii – sunt dificultăţile pe care un individ le poate întâmpina în realizarea unei activităţi. Limitarea activităţii poate fi apreciată ca o deviaţie uşoară până la severă, în termeni de calitate şi cantitate a execuţiei activităţii respective, sau faţă de ceea ce se aşteaptă de la o persoană fără probleme de sănătate.
Restricţii de participare – sunt problemele pe care un individ le poate întâmpina în implicarea sa într-o situaţie de viaţă. Prezenţa restricţiilor de participare este determinată de comparaţia participării individuale, cu cea aşteptată din partea unui individ care nu are o incapacitate în cadrul unei culturi sau societăţi.
Participare – se referă la implicarea unei persoane într-o situaţie de viaţă. Este perspectiva societală a funcţionalităţii.
Barierele - sunt factorii de mediu din spaţiul individului care, prin prezenţa sau absenţa lor, limitează funcţionalitatea şi crează incapacitatea. Barierele includ aspecte cum ar fi: un mediu fizic inaccesibil, lipsa unor tehnologii de asistare, atitudini negative din partea populaţiei, servicii şi politici care fie nu există, fie împiedică implicarea persoanelor cu condiţii precare de sănătate în toate ariile vieţii cotidiene
Performanţa – este un construct care descrie ce fac indivizii în mediul lor curent, aducând acest lucru în analiza implicării individului într-o situaţie de viaţă oarecare. Mediul curent al unui individ poate fi descris folosind componentele factorilor de mediu.
Adaptarea rezonabilă la locul de muncă - reprezintă totalitatea modificărilor făcute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la muncă al persoanei cu handicap, constând în modificarea programului de lucru, achiziţionarea de echipament, dispozitive şi tehnologii asistive şi alte măsuri asemenea.
Angajarea asistată - este opţiunea de angajare care facilitează munca în locuri de muncă obişnuite de pe piaţa competitivă a muncii, şi care presupune oferirea de sprijin în căutarea locului de muncă şi la locul de muncă, transport, tehnologii ajutătoare, instruire, specializare.
Atelierul protejat - este spaţiul adaptat nevoilor persoanelor cu handicap, unde acestea desfăşoară activităţi de formare, dezvoltare şi perfecţionare a abilităţilor; poate funcţiona în locaţii din comunitate, în centre de zi, în centre rezidenţiale şi în unităţi de învăţământ speciale.8 Prin loc de muncă protejat se înţelege spaţiul aferent activităţii persoanei cu handicap, adaptat nevoilor acesteia, care include cel puţin locul de muncă, echipamentul, toaleta şi căile de acces.
Unitatea protejată autorizată - este operatorul economic de drept public sau privat, cu gestiune proprie, în cadrul căruia cel puţin 30% din numărul total de angajaţi cu contract individual de muncă sunt persoane cu handicap.
Handicapul - este deficienţa mintală, fizică sau senzorială, parţială/totală/temporară sau definitivă, determinată de alterarea funcţiilor psihologice, fiziologice, anatomice.
Persoanele cu dizabilităţi - sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficienţelor fizice, senzoriale, psihice sau mentale ale acestora, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale la viaţa socială, potrivit vârstei, sexului, factorilor materiali, sociali şi culturali propri, necesitând măsuri de protecţie specială în sprijinul integrării lor sociale şi profesionale.
Piaţa muncii - este una din principalele componente ale economiei de piaţă, alături de piaţa bunurilor şi piaţa capitalului. Piaţa muncii se referă la forţa de muncă. În percepţia cotidiană, forţa de muncă are în vedere capacitatea unui om de a munci. Din perspectivă economică, piaţa muncii reprezintă una din componentele forţelor de producţie .