NURSING COMUNITAR , C8

PROBLEMATICA MEDICO-SOCIALA A COPIILOR SI TINERILOR
Din categoria copiilor care se afla in situatii critice fac parte copiii care traiesc in conditii de mizerie absoluta, sau saracie severa, copiii abandonati, copiii fara identitate legala (in special copiii apartinand etniei rome), "copiii strazii", copiii maltratati, neglijati sau abuzati fizic si emotional, tinerii lipsiti de familie care parasesc institutiile pentru copii la 18 ani.
Principalele probleme cu care se confrunta tinerii sunt: saracia ,conditiile de locuit precare, somajul, degradarea situatiei educationale a tinerilor, din cauza lipsei resurselor familiei pentru sustinerea financiara a studiilor (in special pentru tinerii provenind din mediul rural, sau din alte categorii populationale defavorizate), cresterea consumului de droguri, concomitent cu scaderea varstei la care tinerii incep sa devina consumatori, cresterea delincventei juvenile si reducerea varstei la care debuteaza infractionalitatea.
Abandonul
Din punct de vedere juridic, abandonul este definit de legea numarul 47/1993: "Copilul aflat in ingrijirea unei institutii de ocrotire sociala sau medicala de stat, a unei institutii de ocrotire private, legal constituite sau incredintat, in conditiile legii, unei persoane juridice, poate fi declarat prin hotarare judecatoreasca abandonat, ca urmare a faptului ca parintii s-au dezinteresat de el in mod vadit o perioada mai mare de 6 luni.".
Din punct de vedere medical, copilul este considerat abandonat in spital, daca ramane in unitatea sanitara mai mult de 2 saptamani peste perioada necesara acordarii ingrijirilor specifice.
Din punct de vedere psihologic, abandonul este definit ca o actiune de parasire a unei fiinte, de lipsa de preocupare pentru soarta acesteia. Orice situatie care duce la slabirea sau rupere a legaturilor afective poate fi traita ca abandon.
In prezent, principalele cauze ale numarului crescut de copii abandonati sunt de natura socio-economica si educationala. Din punct de vedere economic, factorul principal este reprezentat de perpetuarea saraciei populatiei. Din punct de vedere social, se constata un proces de dezintegrare a familiei sub actiunea unor factori economici.
Alte cauze ale abandonului se refera la accesibilitatea scazuta la mijloacele de planificare familiala, plasarea provizorie a copiilor 'in institutii, numarul insuficient, lipsa sau costul ridicat al unor servicii pentru mamele cu copii (crese, gradinite), lipsa unei retele de asistenta medicala de ocrotire care sa ofere suport medico-social continuu.
Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa garanteze si sa promoveze respectarea drepturilor copiilor din raza lor administrativ-teritoriala si sa sustina cresterea copiilor in propria lor familie prin acordarea de servicii specializate, corespunzatoare nevoilor lor individuale.
Familia reprezinta unitatea fundamentala a societatii si mediul natural pentru cresterea, educarea, dezvoltarea si bunastarea membrilor sai. Statul are datoria sa asigure protectia familiei, pentru ca aceasta sa-si poata 'indeplini rolul, functiile si menirea sa. Din aceasta necesitate a aparut conceptul de politica familiala, reprezentand totalitatea masurilor prin care statul sprijina integritatea familiei si a membrilor acesteia.
Strategiile politicilor familiale de eliminare a dificultatilor si riscurilor sociale care pot destrama familia au in vedere:
acordarea libertatii depline in alegerea modelului familial;
diminuarea crizei locuintelor pentru familiile tinere;
sprijinirea tinerilor casatoriti pentru incadrarea in munca, in raport cu pregatirea profesionala a acestora;
acordarea desanse egale pe piata muncii persoanelor de sex feminin;
acordarea de facilitati mamelor cu copii;
protectia copiilor contra saraciei si redistribuirea veniturilor intre categoriile sociale, in favoarea familiilor cu copii;
imbunatatirea serviciilor medico-sociale:
acordarea de credite in conditii avantajoase familiilor tinere.

Sustinerea familiei in situatii de criza.
Notiuni despre ingrijirea prematurului la domiciliu.
Influenta dizabilitatii si bolii asupra copilului,persoanei., familiei.
Instruirea persoanelor care acorda ingrijiri pentru recuperare si reducerea impactului.
Consiliere in caz de : boli grave, deces, suferinta psihica,anxietate, depresie.

Grupuri vulnerabile.
Grupuri defavorizate: minoritati etnice si religioase, cu probleme socio-economice, saracia, lipsa de educatie si a accesului la servicii de diagnostic si tratament.
Comportamente la risc: consumul de alcool, consumul de droguri, fumatul, mediul inconjurator nesigur, risc de accidente, automedicatia si consumul excesiv de medicamente.

Masuri de sustinere si combatere.
- organizarea actiunilor individuale sau pentru grupuri;
- participarea la campanii de educatie;
- aplicarea programelor nationale;
- legatura cu autoritatile, unitatile sanitare, organizatii neguvernamentale;
- respectarea legislatiei.

Ingrijirea la domiciliu a bolnavilor cronici si in stadiu terminal.
- alegerea unui model de ingrijire adecvat: modelul de autoingrijire Orem, modelul Roper bazat pe dependenta \ independenta activitatilor vietii in diferite etape;
- evaluarea gradului de dependenta;
- evaluarea resurselor umane si materiale;
- verificarea si respectarea recomandarii medicale;
- planificarea ingrijirilor si stabilirea orarului impreuna cu bolnavul, familia, respectand recomandarea medicala;
- executarea interventiilor autonome si delegate in conformitate cu legislatia in vigoare;
- aplicarea protocoalelor de ingrijire;
- instruirea si implicarea familiei in ingrijire si supraveghere;
- explicarea nevoilor muribundului;
- evidenta activitatii si transmiterea informatiilor semnificative;
- evaluarea rezultatelor ingrijirilor;
-raportarea periodica a rezultatelor si reajustarea planului de ingrijiri.