TULBURAREA
DE SOMATIZARE
În acest tip de
tulburare acuzele pacientului se centrează
pe simptome somatice,
dar care nu au o justificare obiectivă (sau, și dacă există, ea
este minimală, neconcordantă cu intensitatea acuzelor pacientului).
Simptomele somatice
au în spate o suferință psihologică și reprezintă un mijloc de
comunicare, un strigăt după ajutor al pacientului, convertit însă
în suferință somatică. Acest mecanism este foarte greu acceptat
de pacient. Pacientul se prezintă la mai mulți medici pentru a-i fi
„depistată boala”.
Debutul este de
obicei sub 30 de ani, mai frecvent la femei.
Acuzele corporale
sunt: multiple, variate, cu localizare imprecisă, persistente, cu
oscilații de intensitate în timp.
Cele mai frecvente
tipuri de localizări sunt:
Gastro-intestinale:
greață, vomă, balonare, diaree;
Simptome algice:
cefalee, durere toracică, abdominală, dureri la nivelul
extremităților, dureri de spate;
Sexuale: pierderea
apetitului sexual, disfuncție erectilă sau ejaculatorie, cicluri
neregulate, dismenoree;
Neurologice:
tulburări de echilibru, instabilitate, “nod în gât”, „piatră
la stomac”, parestezii, senzații de arsură cutanată;
Cardio-vasculare:
palpitații, apăsare în piept.
Există o
hiperexpresivitate, lamentație, cu dorința de atragere a atenției.
TULBURAREA
HIPOCONDRIACĂ
Elementul central
este reprezentat tot de acuze somatice (cu același mecanism ca și
în tulburarea de somatizare), dar de data acesta:
Acuzele somatice,
deși imprecise, sunt interpretate ca semne ale unei „anumite”
boli grave, care de obicei este denumită de pacient (infarct, cancer
etc.);
Există o preocupare
persistentă pentru diagnosticarea bolii (repetați doctori, repetate
examinări, analize);
Pacientul este
nemulțumit de rezultatele negative ale examinărilor medicale și se
simte
ofensat când este trimis la psihiatrie;
Comportamentul este
de atragere a atenției asupra suferinței sale.
Tulburarea de
somatizare și tulburarea hipocondriacă:
Evoluție:
cronică, oscilantă.
Complicații:
abuz de medicamente și alcool, acutizări, depresie.
Diagnostic
diferențial: cu
afecțiunile somatice; între ele (somatizare,
hipocondriacă).
Tratament:
anxiolitice, antidepresive, psihoterapie.
TULBURAREA
DISMORFOFOBICĂ
Este o preocupare
excesivă asupra unui defect al corpului sau al feței imaginar sau o
distorsiune exagerată a unui defect minimal.
Pacientul este cu
marcată suferință subiectivă și solicită repetate intervenții
chirurgicale reparatorii.
TULBURAREA
CONVERSIV-DISOCIATIVĂ
Pulsiunea
este o energie psihică concretizată într-o dorința, reprezentare
(sexuală sau agresivă în sens larg și nu numai literar).
Este diferită de
instinct.
Este consecința
unei excitații venite fie din interiorul pacientului, fie din
exterior.
Represia
este mecanismul conștient
prin care subiectul încearcă să respingă sau să mențină în
preconștient pulsiunile interzise (ce vin în conflict cu exigenţele
morale); este o decizie conștientă.
Refularea
este un mecanism inconștient
prin care subiectul încearcă să respingă sau să mențină în
preconștient pulsiunile interzise ce vin în conflict cu exigenţele
morale sau cu realitatea.
Pulsiunea
este refulată
Afectul
este transformat în simptome
Descărcat,
convertit în simptome somatice
Descărcat, disociat în simptome
la
nivelul
=CONVERSIE
SOMATICĂ
memoriei sau a
conștiinței
(tulburare
conversivă)
=DISOCIAȚIE
(tulburare
disociativă)
Alte
caracteristici
Structură
histrionică de personalitate
Simptomele sunt
precipitate de conflicte, stres
Nu sunt produse
intenționat, voluntar
Nu pot fi explicate
prin semne obiective
Au un beneficiu
primar de a menține conflictele în afara stării de conştienţă
Au un beneficiu
secundar de a obţine avantaje și beneficii ca rezultat al
statutului
de
„bolnav”
Se caracterizează
printr-o toleranță paradoxală, adică o detașare afectivă
inexplicabilă
Sugestionabilitate,
teatralism, cu accentuarea în fața unei terțe persoane.
Mutism
Cecitate (dar
ocolește obiectele)
Disfagie
Afonie (dar cu tuse
prezentă)
Surditate
Anestezii
Paresteziifără să
respecte teritoriile anatomice neurologice
Plegii
Tremor
Tulburări de
echilibru
Crize
pseudoepileptice (fără mușcarea limbii, emiterea de urină sau
fecale).
SIMPTOME
DISOCIATIVE (tulburare
disociativă)
Fugă disociativă
Agitație
psihomotorie
Stare crepusculară
(cu îngustarea câmpului de conștiință și acte automate)
Amnezie
Transă
Personalitate
multiplă
Pseudodemență
Pseudopuerilism
Diagnostic
diferențial
Simularea conștientă
Boli neurologice (în
funcție de simptome)
Boli organice
(demențe)
Evoluție
Este în relație cu
persistența conflictelor și a stresului (pot reapărea ori de câte
ori reapar conflictele).
Tratament:
Anxiolitice,
Antidepresive, Psihoterapie
TULBURAREA
OBSESIV-COMPULSIVĂ
Boala debutează de
obicei în adolescență sau la adultul tânăr, insidios.
Etiologic
sunt incriminați:
Neurotransmițătorii
cerebrali: serotonina, dopamina
Factori genetici
Modificări
neuroanatomice
Factori
comportamentali
Experiențe
traumatizante timpurii
Factori de
personalitate
Tablou clinic
Obsesii: gânduri,
imagini (de cele mai multe ori cu caracter dezgustător, violent)
intruzive,
recurente, ce parazitează gândirea, iraționale, ce produc marcată
suferință subiectivă, percepute ca fiind proprii, împotriva
cărora pacienții încearcă să lupte, dar pe care nu le pot
îndepărta.
Ruminații: cugetări
sterile fără finalitate.
Impulsuri:
tendință spre un act particular sau stânjenitor
(autoagresiv,
heteroagresiv,
sexual).
Îndoială obsesivă
Fobii obsesive
(frici cu obiect care apar în afara situației fobogene)
Compulsii
(repetitive; stereotipe; excesive; luptă împotriva lor, dar nu se
poate abține; determină marcată suferință) – sub forma de:
o Activități
mentale (numărat, repetarea unor cuvinte, numere
periculoase/norocoase);
Există forme
clinice:
Predominant obsesive
Predominant
compulsive
Mixte
Evoluția
este cronică,
oscilantă, cu perioade de acutizare și remisiune (parțială,
totală) și cu
posibilă agravare.
Pot apărea
complicații:
Anxietate
Depresie (suicid)
Simptome psihotice
(cu conținut extrem de bizar)
Comorbiditate cu
boala ticurilor
Tratament:
Medicamentos:
Antidepresive (în
special inhibitori ai recaptării serotoninei): Sertralină,
Paroxetină, Excitalopram.
Anxiolitice
Hipnotice
Antipsihotice
(neuroleptice) în formele grave
Psihoterapie:
Psihoeducație
Terapie
cognitiv-comportamentală