NIVELUL
INSTINCTUAL
Pulsiunile
instinctive sunt tendințe generate la nivel instinctiv ce motivează
comportamentul individului.
INSTINCTUL
SEXUAL
Are
un scop biologic –
perpetuarea speciei
scop
psihologic –
obținerea plăcerii.
- Disfuncțiile sexuale
- Tulburări ale dorinței sexuale - scădere
- creștere
- Tulburări ale excitației sexuale
- Dispareurie (durere în timpul actului sexual)
- Tulburări ale orgasmului - scăzut
- crescut
- Parafiliile
- Partener anormal
- Masturbarea
- Homosexualitatea/lesbianismul
- Incestul (partenerul este o rudă de gradul I)
- Pedofilia
- Gerontofilia
- Zoofilia – partener animal
- Necrofilia
- Conduite anormale
- Exibiționism
- Fetişism (manipularea obiectelor feminine de îmbrăcăminte)
- Travestism
- Voyeurism (contemplarea scenelor sexuale)
- Masochism
- Sadism
INSTINCTUL
MATERN
Scop – protejarea
copilului.
La femei se dezvoltă
încă intrauterin.
La bărbați se
dezvoltă treptat.
Perturbarea
instinctului matern:
Copil
nedorit
Sentimentul
de copil "în plus"
Copilul
cu tată necunoscut sau care refuză recunoașterea
Rejectarea,
abandonul copilului
Pruncuciderea
Există:
- Tulburări cantitative
Hiperfagia (bulimia)
= consumul excesiv și impulsiv de alimente
Explicaţie
bulimia nervoasă (consumul excesiv, impulsiv de alimente ce apar în
episoade recurente, cu creșterea în greutate)
Consumul excesiv de
lichide (potomania)
Inapetența
Anorexia
Explicaţie
anorexia nervoasă (incapacitatea identificării cu propria schemă
corporală)
- Tulburări calitative
Pica – ingerarea
de alimente necomestibile (ex. retardul mental)
INSTINCTUL
VITAL
Reprezintă apărarea
vieții și integrității corporale.
Tulburări ale
instinctului vital:
- Agresivitate
- Îndreptată asupra propriei persoane (autoagresivitate: automutilare, parasuicid, suicid)
- Îndreptată asupra altei persoane: verbală, comportamentală (heteroagresivitate)
- Automutilare – vizează integritatea corporală:
Crestare
impulsiva, superficială
Înghițire de
obiecte ascuțite pentru a obține un beneficiu secundar Ex.
personalitățile psihopate, schizofrenia.
- Parasuicidul
-
Nu există intenția reală de a muri
- Actul e
demonstrativ, cu măsuri de siguranță pentru a fi descoperit -
Deseori actul este impulsiv, nejustificat.
-
Alege o modalitate mai puțin violentă
- Lasă scrisori lacrimogene
- Aruncă responsabilitatea asupra celorlalți
Ex. în stări
conflictuale, la personalități psihopate
- Suicidul
- Intenția reală de a muri
- Planificat, își ia măsuri de a nu fi găsit
- Alege o modalitate violentă
- Dacă lasă scrisori, își asumă responsabilitatea actului suicidar
- Patologie: depresie, schizofrenie, psihoze halucinatorii, alcoolism
- Normalitate
Condiționat de o
stare emoțională (disperare, decepţii)
Condiționat de un
raționament obscur (rușine)
Ca și protest
public
Suicid altruist
Suicid de onoare
NIVELUL AFECTIV
Afectivitatea
(timia) este prezentată din următoarele perspective:
- Endotimie (interioară) ce se referă la dispoziția afectivă de fond, necondiționată de factori exteriori, ce poate oscila între cei doi poli opuși (bună dispoziție – proastă dispoziție).
- Exotimie (exterioară), reprezentată de reacţiile afective (veselie, frică, furie etc.) și la diverși stimuli.
Tranzitivă
– îndreptată spre persoanele din jur
Netranzitivă –
centrată pe propria persoană (egocentrism, autodepreciere)
- Sensibilitate (capacitatea de a rezona afectiv cu ceilalți)
- Expresivitate (a trăirilor interioare)
Din punct de vedere
al intensității trăirilor afective distingem:
- Emoția – trăire intensă, declanșată brusc, la stimuli exteriori, de durată scurtă, însoțită de reacții vegetative
- Afectul – trăire foarte intensă, ce lasă urme adânci, de obicei declanșată de o persoană înalt semnificativă pentru individ (ex. răutate din partea unui prieten)
- Sentimentul – debut treptat sau lent, poate fi controlat rațional cu intensitate ce poate varia pe parcurs
- Pasiune – spre deosebire de sentiment, nu poate fi controlată rațional.
Cele mai
importante tulburări afective sunt:
- Hiperemotivitatea: hipersensibilitate și hiperactivitate faţă de intensitatea
stimulilor
declanșatori.
- Labilitatea emoțională: trecerea rapidă de la o stare emoțională într-una opusă
Ex.:
- Ca trăsătură de personalitate
- Stări nevrotice
- La bătrâni
- Afectul patologic: trăire foarte intensă, în special conflictuală, în care individul este conștient de ceea ce face, dar nu ia în calcul consecințele actelor sale.
- Anxietatea: frică nejustificată, generalizata (fără obiect), cu presentimentul unui
pericol
iminent ce nu poate fi precizat și cu o stare de așteptare
încordată, tensionată.
- Atacul de panică – frică intensă paroxistică, tematizată (frica de moarte, de a
pierde
controlul) de scurtă durată.
- Fobia – frica patologică cu obiect, excesivă față de gradul de periculozitate al
obiectului,
cu intenția de evitare a obiectului fobogen (în contact cu obiectul
– atac de panică).
apăsare
sufletească, durere morală intensă, fără capacitatea de a se
bucura, sentiment de autodepreciere, inutilitate, fără perspectivă.
- Euforie – elație – stare de bine, fericire, veselie cu sentimentul de atotștiință,
putere,
expectanță pozitivă pentru viitor.
- Disforie – o stare de iritare morocănoasă.
- Ambivalență afectivă – coexistența de trăiri emoționale diametral opuse.
- Inversiunea afectivă – ură apărută brusc față de o persoană familială.
- Suspiciozitate – sentimentul de bănuială, neîncredere față de o persoană.
- Răceală afectivă – incapacitatea de a resimți sentimente.
- Apatie – scădere marcata a dispoziției afective, areactivitate, insensibilitate.
- Aplatizare – limitarea paletei și intensităţii trăirilor afective.
- Tocirea afectivă – scăderea intensității, expresivității afective și absența rezonanței
afective.
NIVELUL
CUNOAȘTERII
Atenția
(prosexia)
Funcția ce
orientează, focalizează psihismul conștient înspre un anumit
sector al realității.
Atenția se
caracterizează prin:
Selectarea
stimulilor relevanți.
Concentrare pe un
anumit stimul.
Persistență –
capacitatea de a menține atenția la un nivel optim de concentrare.
Mobilitate –
capacitatea de a muta atenția pe un alt stimul.
Dispersie – aria
de atenție superficială în jurul stimulului principal
Tulburări de
atenție
- Hipoprosexia – scăderea atenției (depresie, epuizare).
- Hiperprosexie – creșterea atenției (manie)
Aceasta este funcția
psihică prin care realitatea obiectivă este reflectată subiectiv
(necesită prezența unui obiect în realitate).
Tulburări ale
percepției
- Tulburări cantitative
- Hiperestezia (exagerarea percepției)
- Hipoestezia (diminuarea percepției)
Întâlnite mai mult
în patologia somatică.
- Tulburări calitative
- Iluzia – este o percepție falsă (adică cu o altă semnificație decât cea reală) cu obiect (obiect ce există în realitate).
(ex. psihoze, iluzia
de schemă corporală)
- Halucinația – este o percepție fără obiect, percepută în spațiul exterior individului.
Vizuale - simple
- scenice
- Simple (pocnituri, sunete)
- Complexe – voci
- comentative (mai multe voci care discută
între ele)
- apelative (vocea se adresează persoanei)
- imperative (voce dă ordine persoanei, sunt cele mai periculoase)
Halucinațiile apar
în psihoze.
- Pseudohalucinaţii – când vocile sunt percepute în cap sau în corp. Apar în schizofrenie și alte psihoze.
Funcția psihică ce
are rolul de a:
- Înregistra informația atât timp cât este necesar pentru procesarea acesteia.
- Memoria imediată (de foarte scurtă durată).
- Memoria de lucru (menține temporar informația și după dispariția stimulului, permițând executarea proceselor cognitive).
- Înregistrarea și stocarea informației pentru o perioadă delimitată de timp:
- Scurtă – memoria de scurtă durată
- Lungă – memoria de lungă durată
- Evocarea informației (amintiri)
- Memoria de fixare
- Memoria de evocare
Există o uitare
normală, deoarece
canalul informațional nu este nelimitat.
Tulburările
memoriei
- Cantitative
a.
Hipomnezia (scăderea)
1.De fixare
Ex. anxietate,
depresie.
2.De evocare
b. Amnezie
Lacunară (o
perioadă scurtă de timp)
Selectivă
(uită anumite informații, evenimente,
în special cu încărcătură negativă – frustrări, dezamăgiri)
Anterogradă (pe axa
timpului – după debutul problemei)
Ex.
Sindromul Korsakov (alcoolic, posttraumatic)
- păstrează memoria imediată
- abolirea memoriei de scurtă durată și lungă durată și a evocării informațiilor vechi (dezorientare în ordonare succesiunii secvențelor biografice)
- confabulaţii
- euforie
- anosognozie
Retrogradă (ce
activează anterior debutului problemei)
- amnezie anterogradă (de scurtă și lungă durată)
- amnezia retrogradă se asociază în timp.
c. Hipermnezia
(creșterea funcției mnezice) ex. manie, toxicomanie, în situații
de pericol
vital
extrem.
2. Calitative
= paramnezii (ex. demențe, alte patologii organice)
1. Ecmnezia –
plasarea în prezent a unor amintiri din trecut
2. Criptamnezia –
persoanele își atribuie un material făcut de altcineva
3. Deja/jamais
vu/connu (deja/niciodată văzut, trăit, cunoscut)
Gândirea
Se iau în
considerare următoarele aspecte:
- Raționamentul – din două sau mai multe judecăți se obţine o judecată nouă ce decurge logic din primele.
- Deducția – raționament logic, independent de experienţă.
- Inducția – o lege generală, pornind de la un număr mare de fapte.
- Intuiția – formă de cunoaștere imediată bazată pe experienţa anterioară și nu prin raționament.
- Judecata – capacitatea de a gândi logic.
Tulburări de
gândire
- Tulburări cantitative a. De ritm ideativ
Fugă de idei –
gândire accelerată, având ca exprimare verbală – vorbire
rapidă, telegrafică (vorbire rapidă = logoree)
Ex. manie,
intoxicații
Lentoare ideativă
– gândire lentă (cu vorbire lentă, cu pauze, monosilabică =
bradilalie)
Baraj (întrerupere
bruscă)
Fading (lentoare
progresivă până la întrerupere)
- De conținut
Sărăcirea
conținutului vorbirii (ex. depresie); Exagerarea conținutului
vorbirii (idei multe) (ex. manie).
- Tulburări calitative a. Ideea obsesivă
Idee
intruzivă, penetrantă, recurentă, ce parazitează gândirea,
pacientul
recunoscând
caracterul propriu, dar fără să poată lupta împotriva ei, în
ciuda tuturor încercărilor.
Ideea delirantă
= DELIRUL
Convingere
patologică ce derivă de la o judecată falsă, fără substrat
real, ce
nu poate fi
combătută cu argumente logice, al cărei caracter patologic nu este
recunoscut de pacient.
Din punct de vedere
al conținutului distingem:
Delir senzitiv de
relație – Convingerea ca nimic nu este întâmplător, totul are o
semnificație în raport cu subiectul, oamenii vorbesc, râd de
pacient, își fac semne;
Delir de persecuție
– prejudiciu – are teme ca: urmărire, amenințare, intenție de
omorâre, otrăvire.
Cele două tipuri de
delir sunt cunoscute sub denumirea de delir paranoid.
Delir de culpă,
vinovăție.
Delir de
inutilitate.
Delir de capacități
deosebite (Delir de grandoare): convingerea că deține puteri
deosebite, are capacități deosebite, supranaturale,
parapsihologice.
Delir de gelozie:
convingerea că partenerul înșeală.
Delir mistic:
convingerea că are o relație specială cu divinitatea, este
Dumnezeu, trimisul său, identificându-se cu figuri religioase.
Delir bizar – un
ansamblu de teme, convingeri total imposibile ce implică mecanisme
fizice, parapsihologice bizare, ce se petrec fără voia pacientului,
cu sentimentul de străin.
Delir de control și
influență a gândurilor (uneori și sentimentelor, acţiunilor) –
sunt influențate, controlate din afară, de către ceilalți.
Delir de inserție a
gândurilor (gândurile sunt introduse în corp – mintea
pacientului).
Delir de retragere a
gândurilor (gândurile sunt extrase din mintea pacientului).
Furtul gândirii = i
se fură gândurile.
Citirea gândurilor
– cineva îi citește, îi cunoaște gândurile.
Sonorizarea gândirii
– gândurile se aud tare, ca la radio. c. Ideea
prevalentă
idee ce pleacă de
la un fapt real, dar care acaparează toate preocupările pacientului
(nu recunoaște caracterul patologic și nu se poate sustrage
caracterului
patologic)
Tulburări
formale
Gândire
digresivă – se
abate de la tema discursului, dar până la urmă ajunge la ea.
Gândire
cirumstanțială –
amănuntele sunt ridicate la rang de esență, adezivitate
puternică de temă,
răspunde la întrebări, dar revine la tema veche.
Disociație
(incoerență) ideo-verbală
– ideile se asociază la întâmplare (uneori și cuvintele), se
pierde structura gramaticală și sensul (text total incomprehensibil
=
salată de cuvinte).
Uneori se formează
sensuri noi ale cuvintelor sau chiar cuvinte noi.
Intelectul
Trebuie să facem
referire la următoarele aspecte:
Inteligența
rațională (gândirea
logică)
Se referă la
rapiditatea găsirii unei soluții într-o situație dată.
Scăderea
inteligenței apare în retardul mental (oligofrenie).
Creșterea QI –
persoană supradotată.
Imaginație
– imagini, amintiri care prin combinații duc la o neoproducție cu
funcție anticipatorie.
Scăderea
imaginației – la anumite tipuri de personalitate.
Creșterea
imaginației – persoane isterice.
Nivelul
motivațional și volițional
Distingem:
instanțe
motivaționale (cu referință la nevoi instinctuale sau pulsiuni,
dorințe, interes, curiozitate, voință, aspiraţii).
procese
motivaționale (activarea instanțelor motivaționale, deliberare,
decizie, trecere la act, persistență în act pentru atingere
scopului).
Cele mai importante
tulburări ale acestui nivel sunt:
Tulburări
globale, inclusiv ale energiei psihice
Diminuarea globală
(indiferență față de orice, apragmatism); ex. depresie.
Inhibiție (necesită
efort suplimentar pentru a depăși obstacolul).
Creșterea generală;
ex. manie.
Tulburări ale
tendințelor la act
Absența, inhibarea
tendințelor la act (pulsional, afectiv)(= atimhormie)
Declinul
pulsiunilor, afectelor.
Exagerarea
pulsiunilor, afectelor.
Pulsiuni patologice:
pentru droguri, cleptomanie, piromanie, gambling, mitomanie,
dromomanie.
Pierderea/ creșterea
intereselor
Ambivalență,
ambitendență (incapacitatea de a acționa din cauza indeciziei ...
și
da...și nu)
Tulburări ale
proceselor motivaționale și voliționale
Hipodeliberarea –
decizie luată nejustificat de repede
Absența deliberării
cu trecere automată la act
Hipo/Abulie:
Hiperbulia – se
referă la afectarea calitativă a voinței Ex. personalități
particulare, psihopate, paranoice
Nerespectare
deciziei luate
Trecere automată la
act (explozivitate)
Trecere la act prin
incapacitatea de control voluntar al impulsurilor = acte impulsive.
Trecere la act după
o scurtă rezistență = act compulsiv Ex. patologia
obsesiv-compulsivă
Trecere dificilă la
act (repetări, amânări)
Tulburări ale
perseverării în actul demarat -
Perseverare dificilă (finalizare dificilă)
Perseverare rigidă
Nivelul
spiritual valoric
Dimensiunea
morală
Conştiinţa morală
se referă la totalitatea valorilor, normelor morale care stau la
baza funcționării în societate.
Distingem valori:
individuale, familiale, de apartenență la un grup și universale.
Afectarea
dimensiunilor morale apare la tulburările de personalitate.
Expresivitatea
mimico-gestuală ajută la evidenţierea trăirilor psihice
interioare, fiind în mod normal coerentă cu acestea și adecvată
realității.
Cele mai importante
tulburări psiho-patologice sunt:
Hiperexpresivitatea
– ex. manie, personalitate histrionică.
Hipoexpresivitatea –
ex. depresie, schizofrenie.
Grimasele –
contorsionarea musculaturii feței - ex. schizofrenie.
Manierismele –
exagerarea cu pierderea semnificației funcționale - ex.
schizofrenia. Mișcări anormale:
Tremor – mișcări
involuntare, ritmice.
Ticuri – mișcări
bruște, repetitive, involuntare.
Stereotipii –
repetare fără semnificație.
Tahikinezie –
exagerarea mișcărilor.
Bradikinezie –
diminuarea mișcărilor.
Tulburări ale
comportamentului
Neliniște
psiho-motorie - ex. anxietate, manie.
Agitație
psiho-motorie – grad maxim de neliniște psiho-motorie,
dezordonată, cu posibilă auto, heteroagresivitate - ex. psihoze,
stări confuzionale.
Inhibiție
psiho-motorie - ex. depresie.
Stupor – grad
maxim de inhibiție psiho-motorie cu absența mișcărilor - ex.
depresie, psihoze.
Negativism –
ignoră comenzile examinatorului sau uneori execută contrarul - ex.
schizofrenie.
Comportament bizar –
dezorganizat, lipsit de sens - ex. schizofrenie.
Comportament
dramatic, teatral – ex. histerie.
Comportament
dezinhibat – decenzurat, fără convenții sociale - ex. manie
Comportament
impulsiv – detensionare prin trecerea imediată la act - ex.
personalitate instabil-emoțională, tulburări de control al
impulsului (piromanie, cleptomanie).
tensiune interioară
- ex. tulburare obsesiv-compulsivă.