Psihiatrie si nursing în psihiatrie -C2 Instinctele si nivelele afective




NIVELUL INSTINCTUAL



Pulsiunile instinctive sunt tendințe generate la nivel instinctiv ce motivează comportamentul individului.


INSTINCTUL SEXUAL



Are un scop biologic – perpetuarea speciei

scop psihologicobținerea plăcerii.



  • Disfuncțiile sexuale

  • Tulburări ale dorinței sexuale - scădere

  • creștere

  • Tulburări ale excitației sexuale

  • Dispareurie (durere în timpul actului sexual)
  • Vaginism (contracții involuntare ale musculaturii vaginului)

  • Tulburări ale orgasmului - scăzut

    1. crescut

  • Parafiliile

  • Partener anormal

  • Masturbarea

  • Homosexualitatea/lesbianismul

  • Incestul (partenerul este o rudă de gradul I)

  • Pedofilia

  • Gerontofilia

  • Zoofilia – partener animal

  • Necrofilia

  • Conduite anormale

  • Exibiționism

  • Fetişism (manipularea obiectelor feminine de îmbrăcăminte)

  • Travestism

  • Voyeurism (contemplarea scenelor sexuale)

  • Masochism

  • Sadism


INSTINCTUL MATERN



Scop – protejarea copilului.

La femei se dezvoltă încă intrauterin.

La bărbați se dezvoltă treptat.

Perturbarea instinctului matern:


Copil nedorit


Sentimentul de copil "în plus"


Copilul cu tată necunoscut sau care refuză recunoașterea


Rejectarea, abandonul copilului


Pruncuciderea
INSTINCTUL ALIMENTAR



Există:

  • Tulburări cantitative


Hiperfagia (bulimia) = consumul excesiv și impulsiv de alimente

Explicaţie bulimia nervoasă (consumul excesiv, impulsiv de alimente ce apar în episoade recurente, cu creșterea în greutate)


Consumul excesiv de lichide (potomania)


Inapetența


Anorexia

Explicaţie anorexia nervoasă (incapacitatea identificării cu propria schemă corporală)


  • Tulburări calitative


Pica – ingerarea de alimente necomestibile (ex. retardul mental)


INSTINCTUL VITAL



Reprezintă apărarea vieții și integrității corporale.


Tulburări ale instinctului vital:

  • Agresivitate

  • Îndreptată asupra propriei persoane (autoagresivitate: automutilare, parasuicid, suicid)

  • Îndreptată asupra altei persoane: verbală, comportamentală (heteroagresivitate)

  • Automutilare – vizează integritatea corporală:

Crestare impulsiva, superficială

Înghițire de obiecte ascuțite pentru a obține un beneficiu secundar Ex. personalitățile psihopate, schizofrenia.

  • Parasuicidul
  • Este intenția de a mima suicidul cu scopul de a-i impresiona, manipula pe cei din jur.

- Nu există intenția reală de a muri

- Actul e demonstrativ, cu măsuri de siguranță pentru a fi descoperit - Deseori actul este impulsiv, nejustificat.

- Alege o modalitate mai puțin violentă

  • Lasă scrisori lacrimogene

  • Aruncă responsabilitatea asupra celorlalți

Ex. în stări conflictuale, la personalități psihopate

  • Suicidul

  • Intenția reală de a muri

  • Planificat, își ia măsuri de a nu fi găsit

  • Alege o modalitate violentă

  • Dacă lasă scrisori, își asumă responsabilitatea actului suicidar


  • Patologie: depresie, schizofrenie, psihoze halucinatorii, alcoolism

  • Normalitate

Condiționat de o stare emoțională (disperare, decepţii)

Condiționat de un raționament obscur (rușine)

Ca și protest public

Suicid altruist

Suicid de onoare


NIVELUL AFECTIV



Afectivitatea (timia) este prezentată din următoarele perspective:

  • Endotimie (interioară) ce se referă la dispoziția afectivă de fond, necondiționată de factori exteriori, ce poate oscila între cei doi poli opuși (bună dispoziție – proastă dispoziție).

  • Exotimie (exterioară), reprezentată de reacţiile afective (veselie, frică, furie etc.) și la diverși stimuli.
Există o afectivitate:


Tranzitivă – îndreptată spre persoanele din jur


Netranzitivă – centrată pe propria persoană (egocentrism, autodepreciere)

  • Sensibilitate (capacitatea de a rezona afectiv cu ceilalți)

  • Expresivitate (a trăirilor interioare)


Din punct de vedere al intensității trăirilor afective distingem:

  • Emoția – trăire intensă, declanșată brusc, la stimuli exteriori, de durată scurtă, însoțită de reacții vegetative

  • Afectul – trăire foarte intensă, ce lasă urme adânci, de obicei declanșată de o persoană înalt semnificativă pentru individ (ex. răutate din partea unui prieten)

  • Sentimentul – debut treptat sau lent, poate fi controlat rațional cu intensitate ce poate varia pe parcurs

  • Pasiune – spre deosebire de sentiment, nu poate fi controlată rațional.


Cele mai importante tulburări afective sunt:

  • Hiperemotivitatea: hipersensibilitate și hiperactivitate faţă de intensitatea

stimulilor declanșatori.

  • Labilitatea emoțională: trecerea rapidă de la o stare emoțională într-una opusă

Ex.:

  • Ca trăsătură de personalitate

  • Stări nevrotice

  • La bătrâni

  • Afectul patologic: trăire foarte intensă, în special conflictuală, în care individul este conștient de ceea ce face, dar nu ia în calcul consecințele actelor sale.

  • Anxietatea: frică nejustificată, generalizata (fără obiect), cu presentimentul unui

pericol iminent ce nu poate fi precizat și cu o stare de așteptare încordată, tensionată.

  • Atacul de panică – frică intensă paroxistică, tematizată (frica de moarte, de a

pierde controlul) de scurtă durată.

  • Fobia – frica patologică cu obiect, excesivă față de gradul de periculozitate al

obiectului, cu intenția de evitare a obiectului fobogen (în contact cu obiectul – atac de panică).
  • Depresia – este echivalentul patologic al tristeții normale și este caracterizată prin:

apăsare sufletească, durere morală intensă, fără capacitatea de a se bucura, sentiment de autodepreciere, inutilitate, fără perspectivă.

  • Euforie – elație – stare de bine, fericire, veselie cu sentimentul de atotștiință,

putere, expectanță pozitivă pentru viitor.

  • Disforie – o stare de iritare morocănoasă.

  • Ambivalență afectivă – coexistența de trăiri emoționale diametral opuse.

  • Inversiunea afectivă – ură apărută brusc față de o persoană familială.

  • Suspiciozitate – sentimentul de bănuială, neîncredere față de o persoană.

  • Răceală afectivă – incapacitatea de a resimți sentimente.

  • Apatie – scădere marcata a dispoziției afective, areactivitate, insensibilitate.

  • Aplatizare – limitarea paletei și intensităţii trăirilor afective.

  • Tocirea afectivă – scăderea intensității, expresivității afective și absența rezonanței

afective.


NIVELUL CUNOAȘTERII



Atenția (prosexia)



Funcția ce orientează, focalizează psihismul conștient înspre un anumit sector al realității.

Atenția se caracterizează prin:


Selectarea stimulilor relevanți.


Concentrare pe un anumit stimul.


Persistență – capacitatea de a menține atenția la un nivel optim de concentrare.


Mobilitate – capacitatea de a muta atenția pe un alt stimul.


Dispersie – aria de atenție superficială în jurul stimulului principal


Tulburări de atenție

  • Hipoprosexia – scăderea atenției (depresie, epuizare).

  • Hiperprosexie – creșterea atenției (manie)
Percepția


Aceasta este funcția psihică prin care realitatea obiectivă este reflectată subiectiv (necesită prezența unui obiect în realitate).

Tulburări ale percepției

  • Tulburări cantitative

  • Hiperestezia (exagerarea percepției)

  • Hipoestezia (diminuarea percepției)

Întâlnite mai mult în patologia somatică.

  • Tulburări calitative

  • Iluzia – este o percepție falsă (adică cu o altă semnificație decât cea reală) cu obiect (obiect ce există în realitate).

(ex. psihoze, iluzia de schemă corporală)

  • Halucinația – este o percepție fără obiect, percepută în spațiul exterior individului.

Vizuale - simple

  • scenice








  • Simple (pocnituri, sunete)

  • Complexe – voci

  • comentative (mai multe voci care discută

între ele)

  • apelative (vocea se adresează persoanei)

  • imperative (voce dă ordine persoanei, sunt cele mai periculoase)

Halucinațiile apar în psihoze.

  • Pseudohalucinaţii – când vocile sunt percepute în cap sau în corp. Apar în schizofrenie și alte psihoze.
Memoria (Mnezia)



Funcția psihică ce are rolul de a:

  • Înregistra informația atât timp cât este necesar pentru procesarea acesteia.
    • Memoria imediată (de foarte scurtă durată).

  • Memoria de lucru (menține temporar informația și după dispariția stimulului, permițând executarea proceselor cognitive).

  • Înregistrarea și stocarea informației pentru o perioadă delimitată de timp:
    • Scurtă – memoria de scurtă durată

  • Lungă – memoria de lungă durată

  • Evocarea informației (amintiri)


  • Memoria de fixare

  • Memoria de evocare

Există o uitare normală, deoarece canalul informațional nu este nelimitat.


Tulburările memoriei

  • Cantitative

a. Hipomnezia (scăderea)

1.De fixare


Ex. anxietate, depresie.

2.De evocare

b. Amnezie


Lacunară (o perioadă scurtă de timp)

Selectivă (uită anumite informații, evenimente, în special cu încărcătură negativă – frustrări, dezamăgiri)













Anterogradă (pe axa timpului – după debutul problemei)














Ex. Sindromul Korsakov (alcoolic, posttraumatic)

  • păstrează memoria imediată

  • abolirea memoriei de scurtă durată și lungă durată și a evocării informațiilor vechi (dezorientare în ordonare succesiunii secvențelor biografice)

  • confabulaţii

  • euforie

  • anosognozie





Retrogradă (ce activează anterior debutului problemei)

Ex. Demență

  • amnezie anterogradă (de scurtă și lungă durată)

  • amnezia retrogradă se asociază în timp.


c. Hipermnezia (creșterea funcției mnezice) ex. manie, toxicomanie, în situații de pericol

vital extrem.


2. Calitative = paramnezii (ex. demențe, alte patologii organice)

1. Ecmnezia – plasarea în prezent a unor amintiri din trecut

2. Criptamnezia – persoanele își atribuie un material făcut de altcineva

3. Deja/jamais vu/connu (deja/niciodată văzut, trăit, cunoscut)





Gândirea



Se iau în considerare următoarele aspecte:

  • Raționamentul – din două sau mai multe judecăți se obţine o judecată nouă ce decurge logic din primele.

  • Deducția – raționament logic, independent de experienţă.

  • Inducția – o lege generală, pornind de la un număr mare de fapte.

  • Intuiția – formă de cunoaștere imediată bazată pe experienţa anterioară și nu prin raționament.

  • Judecata – capacitatea de a gândi logic.


Tulburări de gândire

  • Tulburări cantitative a. De ritm ideativ

Fugă de idei – gândire accelerată, având ca exprimare verbală – vorbire rapidă, telegrafică (vorbire rapidă = logoree)

Ex. manie, intoxicații
Mentism (Număr mare de gânduri ce se derulează rapid)

Lentoare ideativă – gândire lentă (cu vorbire lentă, cu pauze, monosilabică = bradilalie)


Baraj (întrerupere bruscă)


Fading (lentoare progresivă până la întrerupere)


  • De conținut


Sărăcirea conținutului vorbirii (ex. depresie); Exagerarea conținutului vorbirii (idei multe) (ex. manie).



  • Tulburări calitative a. Ideea obsesivă
Idee intruzivă, penetrantă, recurentă, ce parazitează gândirea, pacientul
recunoscând caracterul propriu, dar fără să poată lupta împotriva ei, în ciuda tuturor încercărilor.

Ideea delirantă = DELIRUL

Convingere patologică ce derivă de la o judecată falsă, fără substrat real, ce
nu poate fi combătută cu argumente logice, al cărei caracter patologic nu este recunoscut de pacient.

Din punct de vedere al conținutului distingem:

Delir senzitiv de relație – Convingerea ca nimic nu este întâmplător, totul are o semnificație în raport cu subiectul, oamenii vorbesc, râd de pacient, își fac semne;

Delir de persecuție – prejudiciu – are teme ca: urmărire, amenințare, intenție de omorâre, otrăvire.

Cele două tipuri de delir sunt cunoscute sub denumirea de delir paranoid.

Delir de culpă, vinovăție.

Delir de inutilitate.

Delir de capacități deosebite (Delir de grandoare): convingerea că deține puteri deosebite, are capacități deosebite, supranaturale, parapsihologice.

Delir de gelozie: convingerea că partenerul înșeală.
Delir mistic: convingerea că are o relație specială cu divinitatea, este Dumnezeu, trimisul său, identificându-se cu figuri religioase.

Delir bizar – un ansamblu de teme, convingeri total imposibile ce implică mecanisme fizice, parapsihologice bizare, ce se petrec fără voia pacientului, cu sentimentul de străin.

Delir de control și influență a gândurilor (uneori și sentimentelor, acţiunilor) – sunt influențate, controlate din afară, de către ceilalți.

Delir de inserție a gândurilor (gândurile sunt introduse în corp – mintea pacientului).

Delir de retragere a gândurilor (gândurile sunt extrase din mintea pacientului).

Furtul gândirii = i se fură gândurile.

Citirea gândurilor – cineva îi citește, îi cunoaște gândurile.

Sonorizarea gândirii – gândurile se aud tare, ca la radio. c. Ideea prevalentă

idee ce pleacă de la un fapt real, dar care acaparează toate preocupările pacientului (nu recunoaște caracterul patologic și nu se poate sustrage caracterului

patologic)

Tulburări formale

Gândire digresivă – se abate de la tema discursului, dar până la urmă ajunge la ea.

Gândire cirumstanțială – amănuntele sunt ridicate la rang de esență, adezivitate

puternică de temă, răspunde la întrebări, dar revine la tema veche.

Disociație (incoerență) ideo-verbală – ideile se asociază la întâmplare (uneori și cuvintele), se pierde structura gramaticală și sensul (text total incomprehensibil =

salată de cuvinte).

Uneori se formează sensuri noi ale cuvintelor sau chiar cuvinte noi.



Intelectul



Trebuie să facem referire la următoarele aspecte:

Inteligența rațională (gândirea logică)

Se referă la rapiditatea găsirii unei soluții într-o situație dată.
Se măsoară prin coeficientul de inteligență (QI).

Scăderea inteligenței apare în retardul mental (oligofrenie).

Creșterea QI – persoană supradotată.

Imaginație – imagini, amintiri care prin combinații duc la o neoproducție cu funcție anticipatorie.

Scăderea imaginației – la anumite tipuri de personalitate.

Creșterea imaginației – persoane isterice.


Nivelul motivațional și volițional



Distingem:

instanțe motivaționale (cu referință la nevoi instinctuale sau pulsiuni, dorințe, interes, curiozitate, voință, aspiraţii).

procese motivaționale (activarea instanțelor motivaționale, deliberare, decizie, trecere la act, persistență în act pentru atingere scopului).


Cele mai importante tulburări ale acestui nivel sunt:

Tulburări globale, inclusiv ale energiei psihice

Diminuarea globală (indiferență față de orice, apragmatism); ex. depresie.

Inhibiție (necesită efort suplimentar pentru a depăși obstacolul).

Creșterea generală; ex. manie.

Tulburări ale tendințelor la act

Absența, inhibarea tendințelor la act (pulsional, afectiv)(= atimhormie)

Declinul pulsiunilor, afectelor.

Exagerarea pulsiunilor, afectelor.

Pulsiuni patologice: pentru droguri, cleptomanie, piromanie, gambling, mitomanie, dromomanie.

Pierderea/ creșterea intereselor

Ambivalență, ambitendență (incapacitatea de a acționa din cauza indeciziei ... și

da...și nu)

Tulburări ale proceselor motivaționale și voliționale
Hiperdeliberarea – decizie luată dificil sau tardiv

Hipodeliberarea – decizie luată nejustificat de repede

Absența deliberării cu trecere automată la act

Hipo/Abulie:










Hiperbulia – se referă la afectarea calitativă a voinței Ex. personalități particulare, psihopate, paranoice

Nerespectare deciziei luate


Trecere automată la act (explozivitate)


Trecere la act prin incapacitatea de control voluntar al impulsurilor = acte impulsive.


Trecere la act după o scurtă rezistență = act compulsiv Ex. patologia obsesiv-compulsivă


Trecere dificilă la act (repetări, amânări)

Tulburări ale perseverării în actul demarat - Perseverare dificilă (finalizare dificilă)
Perseverare rigidă



Nivelul spiritual valoric



Dimensiunea morală



Conştiinţa morală se referă la totalitatea valorilor, normelor morale care stau la baza funcționării în societate.

Distingem valori: individuale, familiale, de apartenență la un grup și universale.

Afectarea dimensiunilor morale apare la tulburările de personalitate.
Expresivitatea mimico-gestuală



Expresivitatea mimico-gestuală ajută la evidenţierea trăirilor psihice interioare, fiind în mod normal coerentă cu acestea și adecvată realității.

Cele mai importante tulburări psiho-patologice sunt:

Hiperexpresivitatea – ex. manie, personalitate histrionică.

Hipoexpresivitatea – ex. depresie, schizofrenie.

Grimasele – contorsionarea musculaturii feței - ex. schizofrenie.

Manierismele – exagerarea cu pierderea semnificației funcționale - ex. schizofrenia. Mișcări anormale:

Tremor – mișcări involuntare, ritmice.

Ticuri – mișcări bruște, repetitive, involuntare.

Stereotipii – repetare fără semnificație.

Tahikinezie – exagerarea mișcărilor.

Bradikinezie – diminuarea mișcărilor.


Tulburări ale comportamentului



Neliniște psiho-motorie - ex. anxietate, manie.

Agitație psiho-motorie – grad maxim de neliniște psiho-motorie, dezordonată, cu posibilă auto, heteroagresivitate - ex. psihoze, stări confuzionale.

Inhibiție psiho-motorie - ex. depresie.

Stupor – grad maxim de inhibiție psiho-motorie cu absența mișcărilor - ex. depresie, psihoze.

Negativism – ignoră comenzile examinatorului sau uneori execută contrarul - ex. schizofrenie.

Comportament bizar – dezorganizat, lipsit de sens - ex. schizofrenie.

Comportament dramatic, teatral – ex. histerie.

Comportament dezinhibat – decenzurat, fără convenții sociale - ex. manie

Comportament impulsiv – detensionare prin trecerea imediată la act - ex. personalitate instabil-emoțională, tulburări de control al impulsului (piromanie, cleptomanie).
10. Comportament compulsiv – acte fizice sau mentale utilizate de pacient pentru a reduce


tensiune interioară - ex. tulburare obsesiv-compulsivă.