TULBURĂRILE PSIHICE ÎN PERIOADA SARCINII ŞI
TULBURĂRI ALE POST-PARTUM-ULUI
TULBURĂRI PSIHICE ÎN PERIOADA SARCINII
Perioada sarcinii este o stare specială în viaţa oricărei femei; ea necesită o pregătire pentru funcţia de părinte, pentru acest rol nou – cel maternal. Implicaţiile sunt şi la nivelul cuplului, deoarece necesită capacitatea de adaptare la noi cerinţe de funcţionare, cu nevoi diferite şi rearanjarea priorităţilor.
Tulburări psihopatologice predominant anxioase
de obicei sunt minime şi tranzitorii;
se constată:
labilitate emoţională
anxietate generalizată
disforie
dependenţă afectivă şi nevoie de protecţie
ruminaţii pe teme existenţiale
insomnie
tulburări ale apetitului alimentar
se indică psihoterapie suportivă.
2. Tulburări psihotice acute
sunt puţin frecvente, deoarece sarcina are un rol „protector”;
în primul trimestru, pe cât se poate, se evită medicaţia psihotropă;
trimestrele doi şi trei: anxiolitice, neuroleptice (olanzapină).
3. Depresia
apare mai frecvent în primul trimestru de sarcină;
se pot identifica de obicei evenimente stresante de viaţă (conflicte în familie, sarcină nedorită, sarcină sau naştere cu probleme în antecedente);
Clinic: plâns facil, tristeţe, ruminaţii pe teme existenţiale, neîncredere în sine, sentiment de insuficienţă, autodepreciere, insomnie.
uneori intensitatea poate să fie cea a unui episod depresiv sever, unde pot exista idei
suicidare;
Terapie: anxiolitice şi antidepresive (atenţie la trimestrul I).
4. Accentuarea unei patologii psihotice preexistente
TULBURĂRI PSIHICE ALE POST-PARTUM-ULUI
1. Post-partum blues (baby-blues, sindromul cele de-a 3-a zi)
sunt tulburări de durată scurtă (sub o săptămână), ce apar concomitent cu lactaţia;
ca şi factori de risc se decelează:
antecedente personale şi familiale de depresie
istorie personală de sindrom premenstrual
Clinic:
labilitate afectivă (plâns facil)
nelinişte intrapsihică
nelinişte motorie
anxietate
astenie
iritabilitate
disforie
sentiment de insuficienţă, neîncredere, tristeţe
îngrijorare.
durata este scurtă, cu remisiune completă a simptomelor în cele mai multe cazuri.
rar poate să evolueze spre depresie post-partum sau psihoză puerperală
Tratament: psihoterapie suportivă.
2. Depresia post-partum
Survine la 2-8 săptămâni după naştere.
Ca factori de risc se citează: antecedente psihiatrice de depresie, complicaţii obstetricale, evenimente stresante de viaţă, personalităţi particulare.
Clinic se decelează:
plâns facil şi labilitate afectivă
iritabilitate
alte semne caracteristice depresiei
atenţie la depistarea ideilor suicidare (care sunt frecvent prezente)
impulsuri heteroagresive (copil)
teama de a nu face rău copilului.
Durata de evoluţie este de câteva luni.
Există risc crescut de recidivă (la următoarele naşteri) şi de evoluţie spre cronicizare. Patologia afectează relaţia mamă-copil şi pot apărea perturbări în dezvoltarea psihologică
a copilului.
Tratament:
de obicei, ablactare
antidepresive (ca tratament acut, dar şi de întreţinere)
psihoterapie.
Este o depresie severă, cu anxietate marcată, agitaţie psihomotorie, tematică delirantă ce se centrează pe mamă şi copil (incapacitate, lipsă de demnitate, moarte, ruină, autoacuzare, persecuţie). Există risc de suicid şi infanticid.
Tratamentul este cu neuroleptice şi antidepresive.
Psihoza puerperală
Apare la 2-3 săptămâni după naştere.
Factori de risc: antecedente personale şi familiale de depresie, psihoză, primiparitate, complicaţii obstetricale perinatale.
Debutul bolii este de obicei cu: insomnie, coşmaruri, anxietate, oscilaţii afective, comportament bizar.
Tabloul clinic în faza de stare este dominat de:
deliruri centrate pe copil
perplexitate
fluctuaţii ale dispoziţiei
insomnie
risc de suicid şi infanticid
nelinişte psihomotorie
comportament motivat delirant
depersonalizare (senzaţia că nu mai sunt „eu”)
derealizare (nerecunoaşterea realităţii ca familiară, sentiment de ireal, straniu,
îndepărtat).
Evoluţia este de obicei favorabilă, dar cu risc de recădere în cursul altei sarcini. Uneori, poate evolua spre schizofrenie sau tulburare bipolară.
Tratament:
obligatoriu spitalizare
separarea precoce de copil
psihoterapie, consiliere
continuarea tratamentului de întreţinere, cu control în ambulatorul de specialitate.
Diagnosticul diferenţial se face cu: infecţiile post-partum, retenţia placentară, recăderea unor boli psihice existente anterior.
5. Episodul maniacal post-partum
Este mai rar, tabloul clinic fiind cel al unui episod maniacal obişnuit, dar cu tematică delirantă frecvent centrată pe copil. Uneori, tabloul clinic poate mixta şi elemente depresive.
