Pagini

Biochimie- Curs 11 , Electroforeza

 Electroforeza

  • Definiţia metodei

  • Descrierea metodei



Electroforeza- metoda de laborator ce permite separarea în câmp electric a diferitelor componente ale unei soluţii (separarea fracţiunilor proteice ale serului, care se deplasează cu viteze diferite: albumina 50-60%, alfa 1 globulina 3-4%, alfa 2 globulina 9-11%, beta 12-14%, gama ) sau imunoglobulinele cu proprietăţi imunitare: IgG, IgM, IgA, IgD, IgE).15-18% Valori patologice:

  • nefroza lipoidică (scad albuminele, cresc alfa 2)

  • colagenoza (creşte gama)

  • ciroza (scad albuminele, cresc beta şi gama)

  • RAA, tuberculoza (creşte alfa 2)

În prezent electroforeza reprezintă principala metodă de separare a moleculelor în cadrul laboratoarelor de biologie celulară.

Termenul de electroforeză descrie migrarea unei particule încărcate sub influenţa unui câmp electric. Deoarece în câmp electric moleculele se deplasează cu o viteză ce depinde de sarcina lor electrică precum şi de formă sau mărimea lor, electroforeza a fost dezvoltată pentru separea diferitelor molecule.

Electroforeza este utilizată pentru analiza şi purificarea moleculelor foarte mari cum sunt proteinele şi acizii nucleici, dar se aplică şi altor molecule ca glucide, aminoacizi, peptide.

Denumirea de electroforeză provine din asocierea cuvântului grec electron (electric) cu cel latin phore (purtător), evidenţiindu-se astfel rolul esenţial al câmpului electric în procedeul descris.

Electroforeza este o metodă de analiză şi separare bazată, în principal pe criterii de sarcină electrică şi masă moleculară. Migrarea diferenţială a particulelor încărcate electric se face sub acţiunea unui câmp electric continuu.

Electroforeza proteinelor pe gel de agaroză este tehnica cea mai uşoară şi mai puţin costisitoare, implicând o cantitate limitată de materiale, un timp de lucru scurt şi o reproductibilitate foarte bună. Separarea electroforetică a proteinelor serice prezintă un interes major în testele clinice, datorită

1
importantelor informaţii pe care le oferă acestea în diverse afecţiuni, precum şi asupra modalităţilor de tratare a acestora.







Electroforeza Proteinelor


Proteinele pot fi separate şi purificate. Metodele de separare a proteinelor se bazează pe proprietăţile acestora ( sarcină, mărime, solubilitate ) care variază de la o proteină la alta.

Deoarece multe proteine se lipesc de alte biomolecule, ele pot fi separate şi în baza proprietăţilor de legare. Sursa proteinelor este în general ţesutul sau celulele microbiene. Celula trebuie spartă şi proteina trebuie eliberată într-o soluţie numită extract crud. Cromatografia prin schimb de ioni poate fi folosită pentru a separa proteinele cu sarcini diferite (similar aminoacizilor), aşa cum alte metode cromatografice bazate pe alte proprietăţi pot fi folosite.





4
Electroforeza Proteinelor serice


Prin electroforeza hemoglobinei pot fi detectate fracţiuni normale sau patologice, poziţia benzilor obţinute fiind comparată cu cea a benzilor standard furnizate de materialul de control.

În cazul hemoglobinelor anormale modificarea structurală duce la modificarea sarcinii electrice, ceea ce permite migrarea şi separarea lor electroforetică. Electroforeza de Hb folosind ca suport de migrare gelul agar este o metodă rapidă şi sensibilă, permiţând separarea Hb fiziologice şi patologice, inclusiv a fracţiilor minore.

Electroforeze orizontale - Aparate în gel de agaroza Electroforeze verticale - Analiza proteinelor şi a aciziloe nucleici