Cromatografia
Definiţia
metodei
Descrierea
metodei
Cromatografia
reprezintă
o
metodă revoluţionară, foarte sensibilă, de analiză a
substanţelor
chimice.
Principiul cromatografiei a fost descoperit de savanţii englezi
A.J.P. Martin ( n. 1910) şi R.L. Synge
- n. 1914), cercetători, primul, fizician-chimist la Institutul naţional de Cercetări Medicale din Londra, şi al doilea, biochimist la Institutul de Cercetări Rowett din acelaşi oraş. Principiul acestei metode este simplu: amestecurile de substanţe complexe, antrenate de lichide convenabil alese, se separă în componentele respective, în cursul deplasării lichidului ce poartă substanţele printr-un mediu absorbant, ca de pildă o coloană de pulbere absorbantă ( metodă denumită în acest caz cromatografie pe coloană) sau o foaie de hârtie de filtru ( metodă ce poartă denumirea de cromatografie pe hârtie). Pentru " descoperirea şi perfecţionarea analizei cromatografice de repartiţie pe hârtie, în analiza organică", cei doi savanţi au primit Premiul Nobel pentru chimie pe anul 1952.
Istoria
consemnează faptul că biologul rus Mihail S. Tvet (1872-1920)
redescoperă metoda cromatografică în 1901, când efectuează cu
succes prima analiză a clorofilei, folosind un extract din frunze
verzi, macerate în eter de petrol, trecute printr-o coloană de
carbonat de calciu fin pulverizat. Memoriul lui Tvet a fost publică
într-o revistă botanică obscură din Rusia şi, de aceea a rămas
necunoscut. De aceea s-a ajuns ca principiul metodei cromatografice
să fie redescoperit abia în anul 1931. În acel an, chimiştii
germani Kuhn, Winterstein şi Lederer au reuşit să separe, prin
analiza cromatografică pe coloană de material poros, componentele
anumitor varietăţi de pigmenţi cu proprietăţi foarte
asemănătoare, numite carotenoide. Reuşita analizei celor trei
savanţi a dovedit că prin cromatografie se pot separa şi se pot
obţine în stare pură produşi cu proprietăţi foarte apropiate,
care sunt, în acelaşi timp, greu de separat prin alte mijloace.
Rezultatele
obţinute prin noua metodă sunt atât de precise şi de
surprinzătoare, încât cromatografia poate fi considerată ca fiind
cea mai mare descoperire în domeniul analizei chimice făcută în
secolul al XX-lea.
Aplicaţiile
cromatografiei sunt diverse şi foarte importante: studierea
elementelor de pământuri rare în stare pură, observarea separării
acizilor aminaţi în biologie ş.a.m.d.p. De asemenea, prin
cromatografie s-a putut verifica structura insulinei, s-a identificat
un nou hormon al tiroidei etc.
Deşi nu
au fost explicate în mod satisfăcător toate fenomele legate de
procedeul cromatografic de separare, s-a trecut deja la construirea
de aparate sofisticate, care poartă denumirea de cromatografe.
Aceste aparate, a căror realizare nu poate fi atribuită unui singur
inventator, se perfecţionează în mod continuu.
Astăzi
au apărut tehnici şi aparate noi, aşa cum este cazul
radiocromatografiei ( procedeu în care sunt folosiţi izotopii
radioactivi) şi al electrocormatografiei (procedeu în care se
foloseşte un câmp electric aplicat soluţiei cromatografiate), care
au revoluţionat chimia cantitativă.
Cromatografia
de gaze
Cromatograful
de gaze PR 2100
