Sociologie, politici sociale si de sănătate - C2




                                    RAMURILE SOCIOLOGIEI

Complexitatea vietii sociale a determinat aprofundarea cunoasterii anumitor domenii ceea ce a condos la aparitia mai multor ramuri ale sociologiei:
- Sociologia colectivitatilor umane, a opiniei, a valorilor, a populatiei, a
comunicarii, a religiei, a artei si culturii…
- Exista si o sociologie economica si o psihosociologie, sociologia medicinei.

ISTORICUL SOCIOLOGIEI CA STIINTA

Sociologia s-a dezvoltata in prima parte a sec. XIX, ca raspuns la schimbarea conditiilor sociale. Intemeietorii ei au fost:
  1. Auguste Comte – (1798 – 1857) – filozof francez, considerat parintele sociologiei, pentru ca inventeaza termenul de sociologie pentru a definii o metoda speciala de studio a societatii cu scopul de a vindeca relele sociale. De asemenea, studiaza:
- Ordinea si stabilitatea sociala numite STATICA SOCIALA
- Schimbarea sociala numita DINAMICA SOCIALA
Stabilitatea – este favorizata, spune el, de totalitatea parerilor commune ale
membrilor societatii.
Schimbarea - este un process evolutiv care duce societatea spre stari din ce in ce mai bune. Statistica = ordine si stabilitate sociala.

  1. Herbert Spencer – (1820 – 1903) – filozof englez, el explica ordinea si
schimbarea sociala, comparand societatea cu un organism viu, sugerand astfel ca societatea este un sistem compus din parti interdependente.
Analogia cu organismul biologic il determina pe Spencer sa considere ca si Darvin, ca si in societate cel mai puternic supravietuieste (fie ca ne referim la oameni, fie ca ne referim la state). De aceea, teoria lui se mai numeste si DARVINISM SOCIAL.

  1. Emilo Durkheim – (1858 – 1917) – francez, studiaza sinuciderile pe parcursul
mai multor ani si zone ale Frantei, ordinea sociala precum si functiile indeplinite de diverse elemente sociale in mentinerea coeziunii unitatii sociale.
Legat de coeziune, Durkheim spune ca in evul mediu intre oameni exista o
solidaritate mecanica, in sensul ca oamenii erau legati intre ei datorita asemanarilor.
In societatea actuala, ca urmare a cresterii complexitatii si a diviziunii muncii, intre oameni exista o solidaritate organica, fiecare depinde de munca celorlalti.

  1. Max Weber – (1864 – 1920) – sociolog german, studiaza organizatiile si
biocratia, formuland chiar o teorie a biocratiei cu scopul de a organiza aparatul administrativ german. Este primul care se ocupa de asa ceva.
Teoria se numeste a BIOCRATIEI si functionarul trebuie sa aiba diplome care
sa ii arate competenta, despre relatiile ierarhice. El leaga nasterea capitalismului si dezvoltarea lui de religia protestanta.
ORDINEA – este implementata de legi

STABILITATEA – opiniile commune asupra unor puncte commune

DINAMICA – schimbarea legilor prin modificarea lor si prin opinii diferite cu privire la ceva (la un lucru) din partea oamenilor

REVOLUTIE – schimbarea regimurilor politice