Calitatea Serviciilor de Nursing , 9 PROCEDURILE PENTRU EVITAREA INFECŢIILOR , ATRIBUŢII

 PROCEDURILE PENTRU EVITAREA INFECŢIILOR PRIN MATERIALE SANITARE CONTAMINATE

  Gestiunea internă a deşeurilor

Pentru gestiunea internă a deşeurilor este necesar să se desemneze o persoană responsabilă cu problema deşeurilor, care va colabora direct cu Secţia de Prevenire şi Control a Infecţiilor  Nozocomiale şi cu toţi factorii componenţi ai sistemului de eliminare a deşeurilor.

Pentru organizarea sistemului de gestionare a deşeurilor într-o unitate existentă se impune un studiu prealabil al producţiei şi al fluxurilor (tipuri, cantităţi produse, locuri de producere, etc),adică un audit de mediu cu componenta de efect asupra sănătăţii.

Pentru unităţile noi, aflate în faza de proiectare şi construcţie, în studiul de impact asupra meciului cu componenta de impact asupra sănătăţii, se vor trata şi problemele legate de gestionarea deşeurilor.

Se vor elabora proceduri scrise ca parte integrantă în regulamentul de funcţionare a unităţii sanitare, care să cuprindă:

• Separarea şi colectarea la sursă
• Ambalarea şi condiţionarea
• Depozitarea intermediară
• Persoanele responsabile pe fiecare operaţiune şi secţie, cabinet, etc, după caz.
• Modul de înregistrare al datelor.

Abordarea economică a problemei deşeurilor

Scăderea cantităţii produse: va trebui găsit un raport convenabil între costul şi beneficiile legate de utilizarea materialelor de unică folosinţă. Jumătate din costul total al eliminării deşeurilor de spital revine colectării interne şi ambalării.

Se recomandă să se evite acceptarea unei soluţii tehnice de îndepărtare foarte scumpe care ar face să nu mai rămână fonduri disponibile pentru gestionarea internă (saci, containere, cheltuieli de depozitare intermediară). Echivalenţa definiţiilor deşeurilor cu denumirile din catalogul european al deşeurilor 

Deşeuri nepericuloase: corespund codului 19 01 04, deşeuri ale căror colectare şi evacuare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor (cum ar fi: îmbrăcăminte, lenjerie,aparate gipsate, scutece);

Deşeuri anatomo - patologice corespund codului 10 01 02, fragmente şi organe umane, incluzând recipienţii de sânge şi sânge conservat.

Deşeuri infectate corespund codului 10 01 03, alte deşeuri ale căror colectare şi evacuare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor (de exemplu, siringi folosite);

Deşeuri chimice şi farmaceutice corespund codului 10 01 05, substanţe chimice şi medicamente expirate. Deşeuri care pot fi recuperate sticla necontaminate-radiografii neutilizate-resturi alimentare provenite de la blocurile alimentare ( cu excepţia unităţilor care au secţii de boli infecţioase) – hârtie – cartoane - fier vechi ,  etc. Materialele care sunt reutilizate trebuie să prezinte garanţii sigure că nu sunt contaminate. Stocarea lor trebuie făcută separat de deşeurile periculoase, în locuri special destinate acestui scop.

COLECTAREA MATERIALELOR SANITARE DE UNICĂ FOLOSINŢĂ

Colectarea reprezintă o etapă esenţială în managementul deşeurilor de spital şi este legată de trierea pe categorii de deşeuri.

Existenţa unei clasificări necorespunzătoare a deşeurilor duce la o colectare defectuoasă a acestora. In acest sene se poate aminti cazul deşeurilor întepătoare – tăietoare care sunt colectate în recipiente improprii din punct de vedere al rezistenţei mecanice (prin perforare prezentând un potenţial infecţios major).

 Ambalajul este prima măsură de protecţieîmpotriva expunerii la risc. Deşeurile întepătoare - tăietoare se depun în recipiente etanşe şi cu pereţi rezistenţi. Ambalajul care vine în contact direct cu deşeurile periculoase trebuie să fie de unică folosinţă şi se neutralizează odată cu conţinutul.

Colectarea deşeurilor trebuie făcută în ambalaj dublu:

• Primul ambalaj (cel care vine în contact direct du deşeurile) este un sac de polietilenă sau o cutie cu pereţi rezistenţi pentru colectarea deşeurilor întepătoare-tăietoare. Cutia sedepune în al doilea ambalaj, după umplere şi închidere. Sacul de polietilenă este pus într-o pubelă cu capac şi pedală; când se umple la două treimi din volumul său, sacul se închide prin legare şi se depune în cel de-al doilea ambalaj.
• Al doilea ambalaj este reprezentat de containerul rigid, etanş, prevăzut cu sistem de închidere şi de prindere adaptat; sacii şi cutiile se depun, în funcţie de marcaj, în acest container,din care nu se mai scot decât când ajung la locul neutralizării. Pentru a uşura colectarea pe categorii de deşeuri este necesară folosirea de containere dimensionate după volumele produse, marcate vizibil cu culori distincte, uşor de recunoscut şi etichete specifice tipului de deşeu..

Se recomandă folosirea următorului cod de culori pentru containerele din unităţile de îngrijire medicală (Conform OMS):

• Container galben pentru deşeuri infecţioase
• Container verde pentru deşeuri anatomo-patologice
• Container roşu pentru deşeuri cu risc infecţios major şi pentru cele întepătoare-tăietoare
• Container negru pentru deşeuri nepericuloase (cele fără risc infecţios şi cele asimilabile cu cele menajere)

DEPOZITAREA INTERMEDIARĂ

Depozitarea intermediară se referă la păstrarea pe o perioadă limitată de timp a deşeurilor ambalate,  până  la preluarea şi transportul lor pentru a fi neutralizate definitiv.

Depozitarea intermediară trebuie realizată în funcţie de categoriile de deşeuri colectate. Se interzice accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate acestei etape. Durata depozitării intermediare va fi cât mai scurtă, iar condiţiile de depozitare vor respecta normele de igienă referitoare la această etapă.

O filieră ideală de neutralizare nu trebuie să depăşească 72 de ore; în incinta unităţii se depozitează maxim 48 de ore, iar transportul şi neutralizarea se vor realiza în maxim 24 de ore. Spaţiul de depozitare intermediară trebuie să existe obligatoriu în fiecare unitate de îngrijire medicală. în unităţile în care acest spaţiu nu a fost prevăzut în proiectul de construcţie este necesar ca acesta să fie amenajat ulterior pentru a permite desfăşurarea în condiţii optime a filierei de eliminare a deşeurilor.

Spaţiul de depozitare trebuie să aibă două compartimente: unul destinat deşeurilor periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere, în aşa fel încât să permită numai accesul persoanelor autorizate, şi un compartiment pentru deşeurile asimilabile cu cele menajere, amenajat conform cerinţelor Normelor de Igienă. Condiţiile spaţiului de depozitare a deşeurilor periculoase:

- Să permită depozitarea temporară a deşeurilor din interiorul unităţii în condiţii conforme cu normele de igienă;

- Să ofere o funcţionare a instalaţiei de incinerare prin asigurarea unui volum corespunzător de deşeuri;

Fiind o zonă cu potenţial septic, spaţiul de depozitare intermediară a deşeurilor  periculoase trebuie separat funcţional de restul construcţiei şi asigurat prin încuiere. Încăperea trebuie prevăzută cu sifon în pardoseală pentru evacuarea apelor uzate în reţeaua de canalizare a apelor uzate, rezultate în urma curăţiriişi a dezinfectării, precum şi posibilitatea de a asigura ventilaţiacorespunzătoare şi evitarea temperaturilor prea ridicate în interiorul spaţiului de depozitare.

 Deşeurile asimilabile cu cele menajere nu necesită încăperi special amenajate pentru depozitarea intermediară. Ele se depozitează şi se evacuează conform prevederilor din Normele de Igienă privind modul de viaţă al populaţiei.

TRANSPORTUL DEŞEURILOR (MATERIALELOR DE UNICĂ FOLOSINŢĂ) INFECTATE

Transportul deşeurilor periculoase până la locul de neutralizare se face în condiţii speciale de igienă şi securitate, în scopul de a proteja personalul şi populaţia în general.

Transportul deşeurilor periculoase pe drumurile publice spre locul de neutralizare se face pe rute autorizate de către structurile teritoriale ale MS şi ale MAPPM-urilor abilitate. Vehiculul trebuie conceput şi amenajat special pentru transportul deşeurilor periculoase. El va fi utilizat numai pentru transportul deşeurilor periculoase. Conducătorul auto trebuie format profesional şi informat cu privire la natura încărcăturii.

Pentru a realiza un transport sigur, vehiculul trebuie prevăzut cu:

• Compartiment destinat containerelor, separat de cabina şoferului şi realizat din materialerezistente la agenţi chimici folosiţi la dezinfecţie, imputrescibile şi uşor lavabile.
• Dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului
• Sistem automat de preluare a containerelor, pentru a reduce la minim manipularea lor 
• Sisteme etanşe de închidere a uşilor, pentru a evita pierderile de orice fel în timpul transportului
• Sisteme de asigurare împotriva răspândirii deşeurilor periculoase în mediu în caz de accident.

După ce se golesc, containerele se vor spăla şi dezinfecta la locul neutralizării deşeurilor. Dezinfecţia se realizează în cadrul unităţii sanitare numai dacă există dubii asupra calităţii serviciului făcut de unitatea prestatoare de servicii.

ÎNREGISTRAREA DATELOR

Controlul filierei producere - transport – neutralizare se realizează prin înregistrarea datelor referitoare la cantităţile, calitatea deşeurilor, data prelucrării şi neutralizării acestora. Aceste înregistrări vor fi păstrate în registre sau în bănci de date, la nivelul unităţii producătoare. Bazele de date vor putea fi accesate de persoanele interesate şi autorizate dinafara unităţii producătoare.

Baza de date trebuie să conţină informaţii referitoare la:

• cantităţile de deşeuri, pe categorii, generate în fiecare secţie;
• cantităţile de deşeuri produse în întreaga unitate;
• cantităţile directe pentru furnituri şi materiale utilizate pentru colectare,depozitare, tratament, transport şi eliminare;
• costurile făcute de unitate pentru educarea şi formarea personalului;
• costurile pentru asigurarea protecţiei muncii pentru personalul expus la risc şi a măsurilor de combatere a incidentelor şi a accidentelor de muncă;
• costurile pentru repararea şi întreţinerea incineratoarelor şi a altor tehnologii de neutralizare, dacă instalaţiile sunt în posesia unităţii medicale-costurile pentru serviciile contractate, etc.

O parte din datele de intrare provin dintr-un document numit borderou de însoţire a deşeurilor periculoase. Acest borderou se completează de către persoanele autorizate la predarea deşeurilor către agenţii economici contractaţi pentru servicii de transport şi neutralizare. Borderoul este vizat succesiv de către fiecare persoană care intervine în filieră.

După neutralizarea deşeurilor, un exemplar al borderoului este returnat unităţii producătoare, care va avea astfel o evidenţă clară asupra cantităţilor de deşeuri produse, precum şi a întregii filiere de eliminare.

Borderoul va conţine:

- cantităţile, pe tipuri, de deşeuri periculoase;

- data predării pentru transport şi data neutralizării;

- agenţii economici prestatori de servicii, de transport şi neutralizare;

- tratamentul aplicat deşeurilor;

- numele şi semnăturile persoanelor responsabile cu activităţile de transport şi neutralizare.

Cantităţile reduse de deşeuri provenite de la cabinetele stomatologice nu trebuie să suporte un tratament special privind transportul lor. Posesorii de astfel de cabinete trebuie să încheie un contract cu o societate care să preia deşeurile ambalate conform normelor şi să ţină evidenţa serviciilor efectuate. Fiecare producător are dreptul şi obligaţia de a cere câte o copie a borderoului pentru a justifica neutralizarea deşeurilor sale.

DISTRUGEREA MATERIALELOR SANITARE DE UNICĂ FOLOSINŢĂ

Metodele de neutralizare se diferenţiază în funcţie de categoriile de deşeuri ce urmează a fi neutralizate. Ele cuprind totalitatea tratamentelor aplicate deşeurilor medicale şi care vizează în special eliminarea efectelor negative produse asupra mediului înconjurător şi asupra sănătăţii oamenilor.

Deşeurile nepericuloase, asimilabile cu cele menajere, nu necesită tratament special şi pot fi incluse în ciclul de eliminare al deşeurilor municipale. Excepţie fac resturile alimentare provenite din. unităţi de boli contagioase, care necesită autoclavare înainte de a fi prelucrate deserviciile de salubritate.

Tratamentul deşeurilor periculoase poate consta din:

- sterilizare, urmată de depozitare sanitară pe rampa municipală;

- dezinfecţie, urmată de depozitare sanitară pe rampa municipală;

- incinerare

- depozitare controlată sanitar pe rampa specială de deşeuri.

In general, filiera de tratare este dictată de tipul deşeurilor.

Tabelul de mai jos prezintă modalităţile de tratament pentru fiecare categorie de deşeuri.

Categoria	Prevenire	Pretratament	Reutilizare	Combustie cu recuperare	Incinerare	Depozitare medicala
Anatomia patologica				*	*
Intepatoare	*	*	*	*	*	*
Chimice	*		*	*	*	*
Infectioase	*	*		*	*	*
Radioactiv			*			*

Tabel 3. 6. Modalităţi de distrugere a deşeurilor rezultate din activitatea sanitară

Sterilizarea este procedeul prin care se obţine distrugerea tuturor microorganismelor saprofite şi patogene, fie că sunt în stare vegetativă, fie că sunt sub formă de spori.

Principalii agenţi fizici utilizaţi pentru realizarea sterilizării sunt: căldura, fierberea,centrifugarea, radiaţiile ultraviolete şi mai rar, ultrasunetele.

Materialele folosite în practica medicală, care se pretează la recuperare, refolosire şireciclare se supun procesului de sterilizare. Exemple: sticlărie de laborator, recipiente de sticlă în care au fost produse biologice, instrumentar.

SPĂLAREA ŞI DEZINFECŢIA MATERIALELOR DE SANITARE DE FOLOSINŢĂ ÎNDELUNGATĂ

Dezinfecţia este un procedeu de distrugere a microorganismelor patogene, fără a fi însă necesară distrugerea germenilor saprofiţi. în practică, tehnicile de dezinfecţie care folosesc în general substanţe chimice dezinfectante realizează cel mai adesea o sterilizare.

Metodele folosite pentru dezinfecţie pot fi metode fizice sau chimice. Ca agenţi fizici se folosesc microundele şi radiaţiile ionizante de tip gama. Dintre substanţele chimice utilizate sunt cele pe bază de clor activ.

Un dezinfectant bun trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• să acţioneze asupra unui număr t mai mare de agenţi patogeni;
• să producă inactivarea ireversibilă a germenilor într-un timp cât mai scurt şi să acţioneze cât mai independent de condiţiile mediului în care se desfăşoară activitatea sa;
• să fie cât mai puţin toxic pentru om şi animale;
• să nu aibă miros neplăcut;
• să fie cât mai stabil şi să-şi păstreze calităţile cât mai mult timp în condiţii obişnuite;
• să fie uşor manevrabil şi să nu fie inflamabil sau explozibil.

Pentru neutralizarea deşeurilor cu risc infecţios există procedee care se bazează pe prelucrarea mecanică, urmată de dezinfecţie sau sterilizare, întregul proces fiind complet automatizat. Prelucrarea mecanică constă în mărunţirea lor, în urma acestui proces obţinându-se o reducere a volumului deşeurilor cu 80%.

3.4 ATRIBUŢIILE PERSONALULUI SANITAR 

Directorul Unităţii sanitare:

1. Prevede fonduri pentru asigurarea condiţiilor de igienă şi pentru activităţile de prevenire şi control a infecţiilor nozocomiale.
2. Urmăreşte realizarea clauzelor autorizaţiei de funcţionare şi a recomandărilor tehnice ale Direcţiei de Sănătate Publică şi Inspectoratului de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă şi asigură baza materială pentru aducerea lor la îndeplinire.
3. Controlează starea de curăţenie, comportamentul igienic şi respectarea tehnicilor aseptice de către personal, starea de igienă a bolnavilor, a încăperilor, a însoţitorilor, efectuarea curăţeniei şi a dezinfecţiei curente şi periodice, aerisirea şi încălzirea saloanelor de bolnavi.

Directorul Adjunct Economic:

1. Asigură şi răspunde de aprovizionarea unităţii cu materiale necesare în întreţinerea stării de igienă a unităţii şi prevenirea infecţiilor nozocomiale.
2. Asigură şi răspunde de starea de funcţionare a instalaţiei de alimentare cu apă, de încălzire, a staţiei centrale de sterilizare, a staţiei de oxigen, a instalaţiilor electrice, evacuarea reziduurilor solide şi lichide, a instalaţiilor sanitare, incineratoarelor spălătoriei, blocului alimentar şi ia toate măsurile pentru remedierea imediată a defecţiunilor ivite.
3. Asigură şi răspunde de curăţenie, salubrizare şi măsurile DDD.

Medicul şef de secţie:

1. Controlează obligatoriu în cadrul vizitei condiţiile de igienă din secţie, igiena grupurilor sanitare, igiena oficiului.
2. Semnalează imediat Directorului adjunct economic al spitalului defecţiunile serviciilor centrale ale unităţii dare afectează starea de igienă a secţiei (blocul alimentar farmacie, staţie centrală de sterilizare, spălătorie, etc.) cât şi defecţiunile în evacuarea deşeurilor.

Medicul de specialitate:

1. Supraveghează permanent starea de curăţenie şi ventilaţie a încăperilor.
2. Supraveghează, instruieşte şi controlează personalul în subordine în ceea ce priveşte comportamentul igienic şi respectarea normelor de igienă şi tehnică aseptică, păstrarea instrumentelor  sterile.  Controlează  permanent starea de igienă şi efectuarea corectă a dezinfecţiei curente în saloanele de care răspunde şi în spaţiile aferente.

Asistenta şefă:

1. Răspunde de comportamentul igienic al personalului în subordine şi de respectarea regulilor de tehnică aseptică de către acesta.
2. Răspunde de starea de curăţenie în secţie, de respectarea normelor de igienă şi antiepidemice.
3. Propune medicului şef de secţie planificarea aprovizionării cu materialele necesare prevenirii infecţiilor nozocomiale şi menţinerii stării de igienă.
4. Anunţă imediat şeful de secţie asupra deficienţelor în asigurarea condiţiilor de igienă.

Asistenta:

1. Anunţă imediat asistenta şefa asupra deficienţelor de igienă.
2. Răspunde de curăţenia saloanelor, controlează igiena însoţitorilor şi face educaţie sanitară.

Infirmiera

1. Efectuează curăţenia saloanelor, sălilor de tratament, blocurilor operatorii, blocurilor de naştere, etc. coridoarelor şi a grupurilor sociale.
2. Transportă pe circuitul stabilit reziduurile solide din secţie, la rampa de gunoi sau la incinerator, curăţă şi dezinfectează recipientele.
3. Îndeplineşte toate indicaţiile asistentei şefe privind întreţinerea curăţeniei,salubrizarea, dezinfecţia şi dezinsecţia.
4. Poartă în permanenţă echipamentul de protecţie stabilit, pe care îl schimbă de câte ori este nevoie.