Calitatea Serviciilor de Nursing , 10 - CONCLUZII

CONCLUZII

  Analiza calităţii serviciilor de calitate cu trimitere către serviciul de chirurgie oncologică presupune selectarea unui set de indicatori specifici.

Indicatorii sunt utilizaţi pentru îmbunătăţirea calităţii fie în scop de evaluare, fie pentru cercetare. Indicatori de rezultat şi de proces folosite în cadrul acestui protocol furnizează date administrative obţinute relativ uşor prin raportări obligatorii iar pe baza lor se pot dezvolta analize ale calităţii la nivelul spitalului.

Utilizarea infecţiilor nosocomiale ca dată de raporatare poate furniza informaţii screening privind potenţiale probleme de siguranţă a pacienţilor, efecte adverse, evaluarea riscului de erori medicale. 

Necesitatea unei analize complete cu raportare exactă îmbunătăţeşte acest indicator cu trimitere la scăderea costurilor pe spital şi scăderea numărului de complicaţii grave cu îmbunătăţirea calităţii serviciului.

Selectarea acestui tip de indicator de calitate cuprinde tot setul de elemente care definesc un indicator de calitate adică: o colectare uşoară a datelor, date reprezentative pentru populaţia dată, datele sunt disponibile lunar sau anual, pot fi prelucrate din sursă sigură, verificabile, avertizează asupra existenţei unei probleme în serviciul dat, este uşor de interpretat, are utilităţi pentru dezvoltarea politicilor de sănătate, permite modificări în sistem.

Analiza infecţiilor nosocomiale ca indicator de calitate se răsfrînge asupra tuturor etapelor de îngrijire ale pacientului şi a întregului sistem de organizare al secţiei de chirurgie oncologică. Astfel cuprinde locaţia în sine a spitalului cu gradul de curăţenie şi de organizare a circuitelor, tipul de urmărire epidemiologică, îngrijirea postoperatorie atât medicală cât şi de nursing cu răsfrîngere directă asupra gradului de satisfacţie al pacientului şi asupra costurilor finale ale fiecărui caz în parte.

Stabilirea iniţial al unui protocol de depistare a infecţiilor nosocomiale cu determinareagermenilor prevalenţi la nivelul secţiei de chirurgie impune o antibioprofilaxie adoptată atât germenilor existenţi cât şi patologiei secţiei iar tratamentul până la obţinerea antibiogramelor este ţintit. În ceea ce priveşte prevenirea infecţiilor nosocomiale metodele de dezinfecţie, dezinsecţie, de stabilire a circuitelor , de control a măsurilor de nursing sunt cele care scad numărul acestora şi în acelaşi timp sunt verificate de scăderea incidenţei lor.

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru,Gh.Managementul serviciilor medicale.Editura EfiCon Press,Bucureşti,2004

2. Alexandru Gh.,Evaluarea eficienţei activităţilor sanitare;Editura Lumina Lex, Bucureşti,2002

3. Catharina E. Jacobi, Hendriek C. Boshuizen, Ines Ruppi, Huibert J. Dinant, Geertrudis A.M. vanden Bos. Quality of rheumatoid arthritis care: the patient’s perspective. International Journal for Quality in Health Care, 2004; 16 (1): 73-81.

4. Druguş,L.Managementul sănătăţii.Editura Sedcom Libris,Iaşi,2003

5. Jan Mainz. Defining and classifying clinical indicators for quality improvment. InternationalJournal for Quality in Health Care, 2003; 15 (6): 523-530.

6. Juran, J.M., Quality Control Handbook, Editura McGraw Hill, New York, 2001.

7. Jaradat,M.Managementul unităţilor sanitare,Editura Universităţii Bogdan Vodă, Cluj- Napoca,2004

8. Legea 95 din 14.04.2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

9. Mocean,F.,Borzan,C.,Managementul calităţii şi planificarea strategică în managementul organizaţional din sănătatea publică. Editura Alma Mater, Cluj-Napoca,2003

10.Opincaru,C.,Găleţescu,M.,Imbri,E.Managementul calităţii serviciilor în unităţilesanitare.Editura C.N.I.Coresi,Bucureşti,2004

11. Oprean, C. Managementul calităţii. Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, Sibiu,2004.

12.Oprean, ş.a. Managementul integrat al calităţii. Editura ULBS, 2004.

13. Oprean, C., Vanu Alina, Dicţionar de management integrat al calităţii, Editura AGIR,Bucureşti, 2006.

14. Oprean, C., Ţîţu, M., Oprean Cristina. Managementul strategic. Editura ULBS, Sibiu, 2004.

15. Oprean, C., Ţîţu, M., Oprean Camelia, Studii de caz în managementul strategic. EdituraULBS, Sibiu, 2004.

16. Oprean, C., Suciu, O. Managementul calităţii mediului. Editura Academiei, Bucureşti, 2004.

17. Oprean, C., Ţîţu, M. Managementul inovaţional şi al calităţii. Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, Sibiu, 2000.

18. Oprean, C., ş.a., Metode şi tehnici ale cunoaşterii ştiinţifice, Editura Universităţii„Lucian Blaga” din Sibiu, Sibiu, 2006.

19.Opincaru,C.,Găleţescu,M.,Imbri,E.Managementul calităţii serviciilor în unităţilesanitare.Editura C.N.I.Coresi,Bucureşti,2004

20. Ordin 994/10.08.2004 privind aprobarea Normelor de supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale

21. Petru Armean. Managementul calităţii serviciilor de sănătate. Editura Coresi, Bucureşti,2002.

22. Regulamentul intern al spitalelor aprobat prin ordinul ministrului sănătăţii 950/26.07.2004

23. Reuben Eldar. Quality of Care in Rehabilitation Medicine. International Journal for Qualityin Health Care, 1999; 11 (1): 73-79.

24. Robert H. Brook, Elizabeth A. McGlynn, Paul G. Shekelle. Defining and measuring qualityof care: a perspective from US researchers. International Journal for Quality in Health Care,2000; 12 (4): 281-295.

25. Scott B. Ransom, Maulik S. Joshi, David B. Nash. The Healthcare Quality Book. Vision,Strategy and Tools. Health Administration Press, Chicago, Illinois, AUPHA Press, Washington,D.C., 2005.

26. Şcoala Naţională de Sănătate Publică şi Management Sanitar. Managementul Spitalului. Editura Public H Press,Bucureşti,2006

27. Temmink D., J. B. F. Hutten, A. L. Francke, H. Huyer Abu-Saad, J. van der Zee. Qualityand continuity of care in Dutch nurse clinics for people with rheumatic diseases. InternationalJournal for Quality in Health Care, 2000; 12 (2): 89-95.

28. Ţîţu, M., Oprean, C. Managementul calităţii. Curs universitar. Editura Universităţii din Piteşti,Piteşti, 2007.

29. Ţîţu, M., Oprean, C. Managementul strategic şi al dezvoltării durabile. Curs universitar. Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2007.

30. Ţîţu, M., Oprean, C., Oprean Cristina, Managementul strategic şi al dezvoltării durabile în organizaţia bazată pe cunoştinţe, Editura AGIR, Bucureşti, 2007.

31. Ţîţu, M., Oprean, C., Tomuţă, I., Cercetarea experimentală şi prelucrarea datelor. Studii de caz, Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, Sibiu, 2007.

32. Vlădescu,C.Managementul serviciilor de sănătate. Editura Expert,Bucureşti,2000

LISTA FORMELOR GRAFICE

8 tabele

Tabel 3. 1. Clasificarea dezinfectanţilor după acţiunea antimicrobiană

Tabel 3. 2. Clasificarea dezinfectanţilor după acţiunea concentaţiilor recomandate de clor

Tabel 4. 1. Profilaxia antibiotica pentru principalele tipuri de proceduri şi intervenţii chirurgicale

Tabel 4.2 Bolnavi cu afecţiuni cardiace cu risc de endocardită bacteriană

Tabel 4.3. Tratamentul infecţiilor asociate cateterelor venoase centrale

Tabel 4.4. Tratamentul infecțiilor iatrogene ale plăgilor operatorii

Tabel 4.5. Tratamentul infecţiilor sistemice cu fungi apărute în chirurgia oncologică

Tabel 4.6 Modalităţi de distrugere a deşeurilor rezultate din activitatea sanitară

LISTA ABREVIERILOR 

-HIV=virusul imunodeficienţei umane

-HVB= hepatita virala B-ISO=Organizaţia Internaţională pentru Standardizare

-i.v.= injecţie intravenoasă

-M.S.=Ministerul Sănătăţii

-Obs= Observaţii

-PVC=presiune venoasă centrală

Anexa 1. Tabelul 4.1. Profilaxia antibiotica pentru princialele tipuri de proceduri si intervenii chirurgicale

Tipul de chirurgie	Profilaxie antibiotica	Doza	Comentarii
Chirurgia capului şi a gâtului (în cazul în care există soluţii de continuitate cu calea digestivă sau	Cefuriximel	5g IV, doză unică	Administrarea se face cu 30 minute înainte de debutul intervenţiei
	Clindamicina	600-900 mg IV, doza unica, ± Gentamicina 1,5 mg/kg corp, IV
Chirurgia ginecologică
Histerectomia pe cale vaginală sau abdominală	Cefuroxime	1,5 g IV, cu 30 minute înainte de debutul intervenţiei	Există un studiu care demonstrează superioritatea Cefotetanului fată de
	Cefotetan	1-2 g IV, cu 30 minute înainte de debutul intervenției	Pentru intervenţii prelungite se repetă doza la fiecare 4-8 ore de operaţie.
	Cefoxitin sau Cefazolin	1-2 g IV, cu 30 minute înainte de debutul intervenţiei
Chirurgia gastrică, biliară şi a intestinului gros Chirurgia gastroduodenala şi biliară Hirurgia coloretală, inclusivapendicectomia -Chirurgia electivă -Chirurgia de urgenţ ă-Ruptură de organ cavitar  Chirurgia ortopedică Chirurgia/procedeele urologice -puncţie-biopsie prostatică Chirurgia sânului, herniorafla	Cefuroxime  Neomicina+Eritromicina P.O. Cefazohn+Metronidazol Cefoxitin Sau Clindamicin+Gentamicin Ceftriaxonă Bolnavii fără bacteriurieni Ciprofloxacină Cefuroxime	1,5 g IV, cu 30 minute înainte de intervenţie, o singură doză sau 1,5 g IV, cu 30 minute înainte de intervenţie, repetată la 12 ore pentru 2-3zile 1-2 g IV+0,5 g IV (ca singură doză) 2gIV, apoi lg IV la 8 ore timp de minimum 5 zile, în funcţie de semnele clinice 600mg IV la 6 ore+ 1,5 mg/kg IV la 8 ore,timp de minimum 5 zile 2gIV sau IM, ca singură doză î necesită profilaxie antibiotica 500 mg PO cu 12 ore înainte de biopsie şi repetată la 12 ore după biopsie 1,5 g IV cu 30 minute înainte de intervenţie.	Factori de risc pentru infecţieîn chirurgia gastroduodenala sunt: obezitatea, obstrucţie , hipoaciditatea gastrică, hipomotilitatea. Cefalosporinele nu sunt active împotriva enterococilor. În cazul colangitelor se tratează ca infecţie, nu profilaxie. Factorii de risc în chirurgia biliară sunt: vârsta peste 70 de ani, colecistita acută, vezica biliară exclusă, litiaza coledociană şi icterul obstructiv. Pregătire preoperatorie: pre-ziua operaţiei: (l)0ra 10a.m. 41 soluţie electrolitică de etilen glicol,ingerată în decurs de 2 ore. (2) ingestie exclusivă de lichid clar, (3)ora 13, 14 şi 22, lg Neomicină+lg Eritromicina P:0: (4) după ora 24 fără ingestie alimentară. Există şi alte regimuri, mai puţin studiate. Regimurile per orale sunt la fel de eficiente ca şi cele parenterale. Nu este necesară asocierea celor două. Probabil şi Norfloxacina şi Levofloxaycina sunt la fel de eficiente.

Anexa 1. Tabelul 4.2 Bolnavi cu afecţiuni cardiace cu risc de endocardită bacteriană

Profilaxia endocarditei este recomandată în:	Profilaxia endocarditei nu este recomandată în:
Afeciuni cardiace asociate cu risc de endocardită bacteriană
Risc crescut:  proteză de valvă , indiferent de tipendocardite în antecedente cardiopatie congenitală cianogenă: ventricol unic, transpoziţia vaselor mari,tetralogie Fallot sunt pulmonar chirurgical Risc moderat: - alte cardiopatii congenitale cianogene, cardiomiopatie hipertrofică, prolaps de valvă mitrală cu regurgitare	Risc neglijabil de endocardită (identic cu cel al populaţiei generale)defect de sept atrial sau ventricular prezent sau operat duet arterial persistent prolaps mitral, fără infarct miocardic sufluri cardiace funcţionale şi fiziologice cardită reumatismală sau boala Kawasaki fără distrucţii de valve Pacemaker cardiac sau defibrilator implantat
Proceduri chirurgicale la care este indicată profilaxia în cazul bolnavilor cu risc crescut şi moderat de endocardită bacteriană	Proceduri chirurgicale la care nu este indicată profilaxia în cazul bolnavilor cu risc crescut şi moderat de endocardită bacteriană
Stomatologice : - extracţii dentare, proceduri periodontale - implanturi, deschiderea canalului, operaţii subgingivale    anestezie intreligamentară -  proceduri la care se anticipează hemoragie Respirator  tonsilectomie, adenomectomie chirurgie pe mucoasa respiratorie  bronhoscopie cu bronhoscopul rigid Gastro-intestinal scleroterapie pentru varice esofagiene dilataţia stricturilor esofagiene chirurgia căilor biliare în cazul obstrucţiei Genito-urinar  chirurgia prostatei cistoscopie dilataţia uretrei	Stomatologice: plombe cu anestezie locală scoaterea firelor, îndepărtarea aparatelor de ortodonţie adjustări ortodontice, Rx dentar Respirator intubaţie traheală bronhoscopie cu fibroscopul flexibil Gastro-intestinale cografie cardiacă transesofagiană gastroscopie fără biopsie Genito-urinar histerectomia vaginală naştere, operaţie cezariană, inserţie de cateter uretral (dacă urina e sterilă).,avort terapeutic, chiuretaj, aplicare-îndepărtare de sterilet Altele cateterizare cardiacă, angioplastie cu balon, implantare de pacemaker,defibrilator, stent coronarian biopsie cutanată, circumcizie

Anexa 1. Tabelul 4.3 Tratamentul asociate cateterelor venoase centrale

Tipul cateterului şi motivul pentru care a fost inserat	Agentul etiologic	Regimuri de antibioterapie		Comentarii
		Primă alegere	Alternativă
Cateter venos central netunelizat (subclavie, jugulară internă) sau inserat periferic, percutanat,heparinizat	Stafilococus Epidermidis Stafilococus aureus	Vancomicină lg IV la 12 ore S.aureus: se scoate cateterul, antibioterapia variază de la 2-6săptămâni. S.epidermidis: se poate tenta menţinerea cateterului. Vindecarea la 7-10 zile. S-a raportat vindecare după administrarea de concentraţii mari de Vancomicină pe		Se consideră că prezenţa a mai mult de 15 colonii de Stafilococ aureu sau Stafilococ epidermidis în cultura vârfului cateterului este sugestivă pentru infecţie. In caz de infecţie, nu se înlocuieşte cateterul prin metoda Seldinger, în aceeaşi poziţie
Cateter venos central tunelizat (Brovlac, Hickman, Groshong,Quinton) sau catetere tunelizate, cu dublu lumen, pentru hemodializă.	Stafilococusepidermidis Stafilococus aureus Candida sp. Rar:leuconostoc saulactobacili, ambii rezistenţi la Vancomicină			Infecție cu S.epidermidis, cateterul lăsat pe loc, Vancomicină vindecă 80%din cazurile în care infecţia esteexclusiv distală, dar numai 25% din cazurile la care există infecţie şi în tunelul subcutanat. în cazul infecţiei cuS.aureus, cateterul lăsat pe loc,Vancomicină vindecă 10% dintre infeciile distale şi 0% dintre infeciile tunelului subcutanat. Se recomandă
Organism imunodeprimat	Aceeaşi ca mai sus,+Pseudomonas sp.,Enterobacteriacee,Corinebacterium jeikeium, Aspergilius.Rhizopus.	-Vancomicină+Cefalosporină gen.3 -Vancomicină+penicilineantipseudomonas -Imipenem -Cefalosporine gen3 + Aminoglicozide		In general se asociază cu tromboflebită septică. Se recomandă iopsia venoasă pentru a detecta fungii. In cazul infecţiei fungice se recomandă: excizie chirurgicală+Amfotericină B. Drenajul chirurgical
Catetere de alimentaţie parenterală totală	Aceeaşi ca mai sus +Candida sp. Şi Candidasp. rezistente la tratament	Pentru Candida: Amfotericină B 0,6-0,6 mg/kglV la 6 ore, doza totală de 5mg/kg Fluconazole 400 mg/zi IV,timp de 7 zile, apoi PO timp de 14zile după ultima cultură pozitivă		Dacă este posibil se scoate cateterul şi se întrerupe antibioterapia. Se recomandă consult oftalmologie. Sunt necesare hemoculturi pentru fungi. Unii autori recomandă o doză de amfotericină de 3mg/kg, dar cu aceasta  s-au înregistrat eşecuri (abcesehepatice, endoftalmite). Alţi autori recomandă doza de 7mg/kg, mai ales la bolnavii neutropenici. Efectul
Administrare de emulsie de lipide	Stafilococus eidermidis	Vancomicină l la 8 ore		Se întrerupe administrarea emulsiei de
	Malassezia furfur	Amfotericină B
Anexa 1. Tabelul 4.4 Tratamentul infecţiilor iatrogene ale plăgilor operatorii
Chirurgie, înafara celeidigestive şi a tractuluigenital feminin. Fără stare setică	Stafilococusaureus Streptococi grup.A Enterobacteriacee	Cefalosporine de generaţia 1 Sau Amoxicilină+clavulanat	Dicloxacilină PO±Fluorochinolone	Se recomandă examenul pe lamă din secreţia din plagă pentru a determina dacă germenele este Gram+ sau-. Drenajul chirurgical, întotdeauna necesar, este uneori suficient. Dacă predomină stafilococii meticilin-rezistenţi se administrează Vancomicină. Bolnavii fără infecţie sistemică pot fi trecuţi pe tratament PO după 72de ore de tratament parenteral.
Cu stare septică		Ticarcilină+clavulanat Sau Piperacilină+tazobactam	Cefalosporinede generaţia1,2,3
Chirurgia digestivă (inclusiv a orofaringelui,esofagului) şi a tractului genital feminin	Ca mai sus +Bacteroides sp.,alţi anaerobi,Enterococi,Streptococi de grup B şi C	Cefazolin sau Cefotetan sauTicarcilină+clavulanat sau Ampicilină+sulbactam sau Cefalosporine gereraţia 2, 3+Metronidazol sau Imipenem sau Meropenem		A se ţine seama de posibilitatea peritonitei asociate
Fasceita necrozantă post operatorie	Streptococi degrup A, C, G.,Clostridia sp.,Polimicrobiană:aerobi+anaerobi,rareori coliformi	Clindamicină 900mg IVla 6 ore+PenicilinG 24mil.U IV divizată în prize,administrate la 4-6 ore	Ceftriaxonă 2g IVla 12 ore sauEritromicină lg IVla 6 ore	Debridarea chirurgicală trebuie efectuată cât mai rapid. Se recomandă oxigenoterapie hiperbară în cazul infecţiei anaerobe, mai ales în cazul unei debridări insuficiente,deşi eficienţa este discutabilă

Anexa 1. Tabelul 4.5. Tratamentul infecţiior sistemice cu fungi apărute în secţiile de Chirurgie Oncologica

Relaţia gazdă- microorganism	Etiologie	Tratament	Comentarii
Bolnav fără neutropenie, infecţie  sistemica	C. albicans	Amfotericină B	Majoritatea bolnavilor cu această situaţie au catetere venoase centrale, care au fost scoase.
Bolnav fără neutropenie, infecţie sistemică	Candida non-albicans (C. glabrata, C.Kruseii, C lipolitica)	Fluoconazole 800 mg/zi, cel puţin14 zile	Concentraţia minimă inhibitorie a Fluconazolului estemai mare în cazul infecțiilor cu C.non-albicans (16-32mcg/ml, în timp ce CMI pentru C. albicans este de
Bolnav fără neutropenie,suspectat de infecţie sistemică fungică	Candida sp., Aspergillus.	Amfotericină B 0,5-0,75mg/kg/zi,timpde 10-14 zile Fluoconazole 800mg/zi, timp de 10-14zile	în instituirea tratamentului trebuie ţinut seama de 4 factori:1.Bolnavii cu risc de infecţie fungică sistemică:tratament steroid cronic, HIV/SIDA2.Locul infecţiei: în mod special endoftalmită sauendocardită3.Organismul infectant: Candida sp., Aspergillus. La bolnavii care au urmat tratament antimicotic cu Fluoconazole pot apare reinfectări cu fungi, alte tulpini decât C. albicans, datorită faptului că aceste specii au CMI pentru Fluoconazole mai mare de 8 mcg/ml.

Anexa 2.PROTOCOL- CATETERIZAREA VEZICII URINARE

Cateterizarea vezicii urinare reprezintă inserarea în vezica urinară a unei piese care asigură drenajul urinii. Cateterizarea poate fi intermintentă sau continuă.

Cateterizarea intermitentă a vezicii urinare este recomandată pentru golirea rezidiului de urină din vezică rămas după micţiune. Este recomandat fie postoperator, fie în cazul unor afecţiuni urinare: incontinenţă urinară, strictură uretrală, cistită, obstrucţie de cauză prostatică,vezică neurogenă sau alte afecţiuni care alterează evacuarea vezicii urinare.

Cateterizarea permite evitarea  distensiei  vezicale cauzată  de obstrucţia uretrei  sau disfunctia  neurogenă  a vezicii,tranzitorie sau definitivă. Cateterizarea vezici urinare permite monitorizarea diurezei în condiţiile în care evacuarea vezicii este compromisă.

Pregătirea bolnavului pentru cateterismul vezical

Bolnavul este informat asupra necesităţii cateterizării şi asupra procedurii. Se menţionează disconfortul potenţial şi faptul că de cele mai multe ori cateterizarea vezici nu este dureroasă. De asemenea se asigură bolnavul că în cazul apariţiei unui disconfort major se sistează procedura. Se pregătesc materialele necesare.

Tehnica cateterizării vezicii urinare

Procedura de cateterizare a vezicii se desfăşoară într-un loc în care se poate asigura intimitatea bolnavului. Este necesară de asemenea o sursă de lumină pentru vizualizarea meatului uretral.

1.1.1 Poziţionarea pacientului

a. Pacientele. Femeile se poziţionează în decubit dorsal, cu picioarele depărtate şi ambii genunchi flectaţi. În cazul în care bolnava nu poate menţine această poziţie, se flectează numai un genunche. Celălalt picior se depărtează şi rămâne pe pat. 

b. Pacienţii. Bărbaţii se poziţionează în decubit dorsal cu picioarele apropiate, întinse pe pat. Pacientul este instruit să-şi menţină această poziţie pe tot parcursul procedurii.

1.1.2 Cateterizarea vezicii

Se spală regiunea perineală a bolnavului cu apă şi săpun (dacă este necesar), şi apoi se usucă. După această manoperă este necesară spălarea mâinilor. Se plasează o compresă impermeabilă între picioarele pacientului, care se fixează sub şolduri.

Persoana care execută cateterizarea ia mănuşi sterile. Se pune apoi un câmp steril (din trusa specială pentru cateterizare) care acoperă abdomenul inferior, coapsele şi perineul posterior, în aşa fel încât se izolează numai organele genitale ale pacientului. Se verifică sonda urinară iar dacă se inserează o sondă cu balonaş - sondă Foley – se recomandă verificarea acesteia prin umflarea balonaşului cu 8-10 ml ser fiziologic sau apă sterilă.

Dacă balonaşul este etanş, se goleşte lichidul lăsând siringa plină, ataşată la supapă. Se lubrifiază vârful cateterului şi următorii 5-7 cm cu un lubrifiant hidrosolubil.S e îmbibă trei tampoane de vată cu soluţie dezinfectantă. Soluţia dezinfectatnă folosită esteB etadina care trebuie lăsată să acţioneze 1 minut.

1. La femei: se vizualizează meatul urinar prin îndepărtarea labiilor mici cu o mână, iar cu cealaltă se dezinfectează o labie, apoi labia de cealaltă parte şi în final meatul urinar, de fiecare dată utilizând un alt tampon de vată îmbibat în dezinfectant şi de fiecare dată printr-o singură mişcare de sus în jos.

2. Bărbaţi: se prinde penisul cu o mână; la bărbaţii fără circumcizie sedecapează glandul pentru a vizualiza meatul urinar. Cu mâna liberă se dezinfectează meatul urinar cu un tampon de vată cu dezinfectant prin mişcări circulare, pornind de la meatul urinar înspre şanţul balană-prepuţial. Se repetă dezinfecţia cu un nou tampon cu dezinfectant. Se ia cu mâna liberă cateterul prinzându-1 la cea. 7 cm de vârf şi se introduce în meatul urinar.

Pentru a facilita introducerea se cere pacientului să tuşească în momentul introducerii. Se avansează apoi uşor în uretră (aproximativ 7,6 cm la femeie şi 15-18 cm la bărbat), sau până începe să se elimine urină. În acest timp se cere pacientului să respire profund şi rar, în acest fel prevenind spasmul sfmcerului. Pentru a facilita introducerea cateterului la bărbat se creează o tracţiune şi se îndreaptă penisul la un unghi de 60-90° pentru a îndrepta uretra. După introducerea cateterului se repune prepuţul în poziţia iniţială pentru a preveni apariţia edemului şi a ischemiei consecutive acestuia. Este contraindicată avansarea forţată a cateterului în timpul introducerii, în cazul în care se întâmpină rezistenţă la avansare, se manevrează cateterul în timp ce bolnavul este rugat să tuşească.

Dacă cateterizarea nu este posibilă nici în aceste condiţii este întreruptă şi se apelează la un medic. In cazul în care cateterizarea se face pentru drenarea rezidiului vezical se colectează urina într-un recipient gradat pentru a putea fi măsurată. După golirea vezicii se retrage cateterul, având grijă ca manevra să fie făcută în condiţii de asepsie.

Dacă se introduce o sondă Foley se procedează la fel, dar după ce fluxul urinar a încetat se umflă balonaşul cu ser fiziologic steril (sau apă sterilă) şi apoi se retrage până la apariţia unei rezistenţe. Această rezistenţă este semnul că poziţia sondei în vezica urinară este corectă (în cea mai de clivă poziţie).După montarea cateterului se ataşează punga colectoare, având grijă ca aceasta să fie poziţionată sub nivelul vezicii; în acest fel este favorizată golirea vezicii şi este prevenit refluxul urinii din punga colectoare în vezică.

Atenţie: nu se umflă balonaşul înainte de apariţia fluxului de urină pentru a nu poziţiona greşit capătul sondei în uretră. Dacă în momentul cateterizării vezica este goală, se avansează cateterul15-18 cm înainte de a umfla balonaşul.

1.2 Monitorizarea şi îngrijirea bolnavului cu cateter vezical

In timpul introducerii sondei se monitorizează bolnavul în ceea ce priveşte durerea, apariţia transpiraţiei, a palorii şi a spasmelor vezicale. In cazul apariţiei unuia dintre aceste semne sec lampează sonda şi este anunţat medicul. După introducerea sondei vezicale se consemnează uşurinţa cu care a decurs procedura, disconfortul bolnavului şi cantitatea şi calitatea urinii drenate.

Orice anomalie (durere, miros fetid al urinii, hematurie) se comunică medicului.După introducerea sondei vezicale pacientul este monitorizat din punct de vedere al bilanţului hidric 8ingestie şi excreţie, în special volumul urinar).

Pacientul este încurajat să ingereze o cantitate de aproximativ 3000 ml lichide/zi (în cazul în care nu este necesară restricţia de lichide), ceea ce favorizează un flux urinar continuu prin cateter şi reduce riscul infecţiei şi al obstruării sondei.

Pe perioada în care se menţine cateterul vezical este necesară o toaletă riguroasă a regiunii perineale, cu accent asupra meatului urinar care trebuie curăţat cel puţin o dată pe zi, sau mai des încazul apariţiei unei secreţii în jurul cateterului. 

Apariţia unei secreţii mucoase minime după introducerea sondei este normală. Apariţia unei secreţii excesive, sangvinolente sau purulente este anormală şi trebuie imediat raportată medicului.Pentru profilaxia infecţiei urinare este containdicată detaşarea sondei de tubul pungiicolectoare. Golirea pungii se face prin intermediul supapei inferioare. Pe perioada cateterizării se urmăresc semnele infecţiei urinare şi ale obstruării cateterului. De asemenea se monitorizează fluxul urinar orar. Semne de alertă sunt: reducerea fluxului urinar sub 0,5 ml/kg/oră, spasme vezicale persistente şi severe, pierderea de urină pe lângă cateter şi globul vezical.

1.3. Măsuri de îngrijire la domiciliu a bolnavului cu cateter vezical

Bolnavul este instruit să consume cel puţin 21 de lichide/zi, cu excepţia cazurilor la care se recomandă limitarea ingestiei de lichide. Bolnavul este instruit cum să menţină igiena zilnică a meatului urinar. Se accentuează asupra necesităţii spălării mâinilor înaintea manevrării sondei vezicale şi a sistemului de colectare. Se explică bolnavului că poate face duş dar nu baie în timpul în care este menţinut cateterul vezical.In cazul în care bolnavul este purtător cronic de cateter vezical cu sistem de colectare ataşat la picior, se instruieşte bolnavul să schimbe piciorul de care este ataşat acesta la fiecare două zile şi să menţină permanent sistemul de colectare sub nivelul vezicii urinare.

Se instruieşte bolnavul să golească punga colectoare când este plină pe jumătate şi modul în care se face golirea. Se instruieşte bolnavul să raporteze medicului orice anomalie care apare în timpul menţineriicateterului (scurgere de urină pe lângă cateter, hematurie, semne de infecţie urinară, urină  purulentă, febră, frisoane, durere, spasme vezic