TEHNICI DE NURSING SI INVESTIGATII, 31 RECOLTAREA URINEI

RECOLTAREA URINEI

Urina = lichid secretat de rinichi, produs al metabolismului, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretră.
Scopul recoltărilor:
  • Informare asupra stării funcţionale renale.
  • Stabilirea diagnosticului clinic şi bacteriologic.
  • Stabilirea tratamentului general.
Examene efectuate:
  • Examen fizic. Se determină: volumul, aspectul, culoarea, mirosul, densitatea, pH-ul.
  • Examen biochimic. Se determină: albumina, glucoza, creatinina, ureea, pigmenţii urinari, corpii cetonici, ionograma, sedimentul urinar.
  • Examen bacteriologic → urocultura.
Se poate recolta proba de urină ca parte a unui examen clinic complet, proba de urină sterilă printr-o tehnică neinvazivă, sau prin sondaj urinar.
Recoltarea probelor prin sondaj vezical este contraindicată pacienţilor imediat după intervenţii chirurgicale genitourinare.

RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMEN SUMAR DE URINĂ


OBIECTIVELE PROCEDURII
- determinarea densităţii, ph-ului, glucozei, albuminei, urobilinogenului
- examinarea sedimentului urinar.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- tavă medicală/cărucior
- recipient curat şi uscat sau steril pentru femeie
- seringă şi ace sterile, tampoane cu alcool
- pensă pentru clamparea sondei - când mostra de urină( 10ml) este recoltată pe sondă à demeure
- mănuşi de cauciuc pentru manipularea urinei.
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- informaţi pacientul conştient
- explicaţi-i procedura în termeni accesibili
- obţineţi colaborarea.
b) FIZICĂ:
- îmbrăcarea/dezbrăcarea pacientului, poziţionarea adecvată, respectarea intimităţii si a pudorii, recomandari privind alimentaţia , toaleta regiunii, dezinfecţia organelor genitale externe, asigurarea confortului fizic.
- efectuaţi toaleta genito-urinară la femeie;
- fixaţi punga colectoare la nivelul organelor genitale, cu adeziv, în cazul sugarilor şi copiilor mici.
EFECTUAREA PROCEDURII:
Explicaţi pacientului care-şi recoltează singur urina:
- să-şi spele mâinile, să folosească mănuşi de cauciuc
- să se aşeze într-o poziţie în care jetul urinar să fie dirijat în recipient: ortostatism la bărbat şi poziţie şezândă la femeie
- să colecteze 10 ml urină direct în recipient
- să aşeze capacul pe gura recipientului după recoltare
- să-şi spele mâinile
- să eticheteze recipientul.
În caz de recoltare pe sonda à demeure:
- clampaţi sonda cu 15' înainte de recoltare
- spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă
- dezinfectaţi sonda
- puncţionaţi sonda cu acul adaptat la seringă
- aspiraţi 10 ml de urină în seringă
- transferaţi urina în recipient
- spălaţi-vă mâinile
- etichetaţi recipientul cu: numele şi prenumele pacientului, secţia, examenul cerut, data şi ora recoltării
- transportaţi urina la laborator imediat.
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- colectaţi materialele folosite în containere speciale conform pu (precauţii universale)
- spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor.
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire
- data şi ora recoltării.
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite
- mostra de urină nu este contaminată cu scurgere vaginsală sau cu sânge menstrual
- urina nu conţine albumină sau glucoză, are o culoare galbenă aurie (normocromă)
- sedimentul urinar nu conţine celule descuamate de pe tractul urinar.
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- mostra de urină este contaminată cu scurgere vaginală sau cu sânge menstrual:
- aruncaţi urina;
- recoltaţi în afara perioadei de menstruaţie ;
- faceţi toaleta locală înainte;
- urina este hipercromă, cu urobilinogen crescut:
- anunţaţi medicul;
- sedimentul urinar conţine numeroase leucocite, hematii, celule descuamate sau epitelii:
- anunţaţi medicul care poate să recomande alte examene, mai relevante din urină
- urina conţine albumină sau glucoza:
- Anunţaţi medicul.
Interpretare
Volumul urinar
Valori normale
Adulti si copii peste 14 ani: 1000-1600 ml
Copii intre 8-14 ani: 800-1400 ml
Copii intre 5 -8 ani: 650-1000 ml
Copii intre 3-5 ani: 600-700 ml
Copii intre 1-3 ani: 500-600 ml
Copii nou-nascuti: 30-60 ml
Valori anormale
Cantitatea de urina peste 2500 ml/24h defineste poliuria.
Cantitatea de urina scazuta sub 500 ml/24h constituie oliguria.
In mod normal, cantitatea de urina eliberata ziua este mai mare decat cea din timpul noptii. Inversarea acestui raport este starea patologica denumita nicturie.

Aspectul
Urina normala este in general limpede.
O urina tulbure in momentul eliminarii ei poate contine:
• Saruri (urati, oxalati, fosfati, carbonati)
• Mucus, puroi, epitelii, microbi
• Grasimi (aspect laptos).
Densitatea
Depinde de concentratia substantelor dizolvate si are valorile normale cuprinse intre 1,015 1,025.
Culoarea urinei:
  • incolora sau aproape incolora in diabetul insipid, diabetul zaharat, scleroza renala, faza poliurica a insuficientei renale acute
  • galben-inchis dupa afectiuni febrile acute, transpiratii profuze
  • galben-verzui in afectiuni hepato-colecistice
  • rosu brun in prezenta eritrocitelor, hemoglobinei, methemoglobinei sau a mioglobinei, dupa ingestia de medicamente, coloranti
  • brun inchis in ictere
  • albastru dupa ingestie de albastru de matilen.
Mirosul urinei:
  • urina proaspata este usor aromata
  • mirosul se modifica dupa ingestie de cafea, cat si prin eliminarea unor produsi.
Densitatea urinara:
  • este invers proportionala cu volumul
  • hipostenuria (diureza apoasa) caracterizata prin elaborarea unei urini cu o concentratie mai mica decat a plasmei asa cum se intalneste in hiperhidratari, in diabetul insipid, insuficienta renala acuta (reluarea diurezei), insuficienta renala cronica (faza compensata)
  • izostenuria caracterizata printr-o urina a carei concentratie este egala cu osmolaritatea plasmei, intalnita in insuficienta renala cronica
  • hiperstenuria caracterizata prin elaborarea unei urini cu o concentratie foarte mare, peste 1035, intalnita in deshidratari, diabet zaharat, dupa administrari de substante de contrast, hipercalcemii.
Reactia urinii:
  • acest parametru variaza in limite destul de largi, in functie de regimul alimentar (alimentatia carnata scade pH-ul, pe cand cea vegetariana il creste), de timpul in care se recolteaza urina (dimineata este mai acida), de modul de recoltare
  • puternic acida in cursul diabetului, insuficientei renale grave; Alcaloza respiratorie, Alcaloza metabolica, Varsaturi abundente (etiologii diferite), Infectii ale cailor urinare (uretrite, cistite, pielite, pielonefrite)
  • alcalina in infectii urinare, hiperaldosteronism, dupa varsaturi, in perioadele de reabsortie a edemelor.
Principalii corpi azotati ai urinii:
  1. ureea:
  • excretia sa fiind direct legata de ratia de proteine alimentare
  • creste dupa regimuri hiperproteice, in cursul bolilor insotite de hipercatabolism
  • scade in insuficienta renala, afectiuni hepatice, sarcina, anabolism
  1. acidul uric: valorile variaza in functie de varsta, regim alimentar, factori patologici (renali, extrarenali)
  2. creatinina:
  • scazuta in hipertiroidism, tratament cu testosteron, casexie, scleroza renala, etc.
  • creste in hipercorticism, acromegalie, sindrom Cushing.
  1. aminoacizii urinari: cresc in insuficientele hepatice grave, in mielom, sindrom nefrotic, sindromul Fanconi, in intoxicatii cu metale grele.
Analiza urinei mai cuprinde determinarea urmatorilor produsi:
  1. urobilinogenul
  • urina normala, proaspat emisa contine numai urobilinogen care, prin oxidarea la lumina, trece in urobilina; de aceea in urina proaspata trebuie sa cautam urobilinogenul, iar in cea care a stat cateva ore, urobilina (practic se determina ambele substante deodata)
  • isi are originea in circuitul biliburinei, intalnindu-se cresteri in hiperproductie biliara prin hemoliza exagerata, leziuni ale celulelor hepatice, infectii biliare, icter obstructiv
  1. corpii cetonici: sunt expresia tulburarilor metabolismului lipidic din diabetul zaharat.
  2. catecoaminele: crescute in special in feocromocitom..
d) electrolitii urinari:
- natriuria:
  • variaza considerabil cu alimentatia
  • crescuta in regimurile hipersodate, in insuficienta suprarenala, nefropatii tubulare sau interstitiale, administrare de diuretice
  • scazuta in regimurile hiposaline, prin pierderi extrarenale (predominant digestive), sub actiunea hormonilor steroizi (stress, Cushing, terapeutic)
- potasiul urinar:
  • influentat de alimentatie
  • scade in unele glomerulonefrite, pielonefrite, uremie extrarenala, diaree, boala Addison
  • creste in hiperaldosteronism, nefropatii tubulare, administrari prelungite de diuretice, etc.
- calciuria:
  • variatii care tin de regimul alimentar, gradulabsortiei intestinale, activitatea paratiroidei, a tesuturilor dure
  • redusa in insuficiente renale avansate, anumite osteopatii, hipoparatiroidie
  • cresteri se intalnesc in hiperparatiroidism, osteoporoze, metastaze osoase, acidoze tubulare, intoxicatii cu vitamina D, hipercalcemie idiopatica
- oxalatii: cresc dupa alimentatii bogate in saruri oxalice si in (micro) litiaza urinara.
e) enzimele si izoenzimele urinare: utile in diagnosticul unor boli renale si extrarenale
f) fosfatazele, leucinaminopeptidaza, protease, oxidoreductaze;
g) proteine urinare (proteinurie, albuminurie)-reprezinta prezenta in urina a cantitatilor anormale de substante proteice datorita unor afectiuni renale sau extrarenale.
Interpretare:
- urina limpede: albumina absenta.
- urina cu o usoara opalescenta: nor foarte fin (contine aprox. 0,015 la mie).
- urina cu aspect tulbure fara flocoane = nor fin (contine aprox. 0,02 la mie).
- urina cu flocoane abundente: albumina dozabila.
In sumarul de urina normal nu exista albuminurie.
g) sedimentul urinar:
- sedimentul urinar neorganizat:
- se formeaza in urma separari unor substante, sub forma cristalina sau amorfa, in functie de reactia urinii si alimentatiei;
- din urina acida se separa acidul uric, uratii amorfi si cristalele de oxalate;
- din urina alcalina se separa fosfatii amorfi, cristalele de fosfati.
- sedimentul urinar organizat:
- celulele epiteliale cu interes de diagnostic limitat;
- leucocitele se gasesc in numar de 1-3 pe campul microscopic sau 100-200/ml/min; in numar mare constituie un indicator al infectiilor la nivelul rinichilor sau cailor urinare;
- piurie se intalneste in infectii urinare acute, tuberculoza urinara, o serie de procese degenerative ale aparatului urinar;
- leucocitele mari, cu granulatii animate de miscari browniene (celule Sternheimer) se intalnesc in majoritatea infectiilor renoureterale;
- eritrocitele pot fi identificate dupa marime, conturul dublu si absenta granulatiilor, pot fi intacte sau deformate; prezenta eritrocitelor in sumar (mai mult de 3 pe campul microscopic) este in general expresia unei afectari predominante la nivelul glomerular, dar nu se poate stabili o corelatie intre numarul acestora si gradul leziunii; se mai intalnesc in (micro) litiaze, tumori, procese inflamatorii ale aparatului urinar, cat si intr-o serie de boli generale
- cilindrii sunt formatiuni proteice rezultate in urma precipitarii si mularii unor produse organice in tubii distali sau colectori, in cursul unor afectiuni renale; dupa natura materialului organic urinar care a coagulat si precipitat in tubii renali, cilindrii pot fi celulari (eritrocitari, leucocitari, epiteliali) si aceculari (hialini, granulosi, grasosi, pigmentari).
Aprecierea elementelor celulare din sediment poate fi facuta si prin numaratoarea acestora; pentru efectuarea uneia din aceste probe se preleva urina pe o durata precis delimitata, iar numarul de elemente se raporteaza la ml si min.
La nivelul urinei mai pot fi puse in evidenta alte elemente sau produse:
- limfa (tumori ale aparatului urinar)
- saruri, celule tumolare, mucina, trichomonas, oua de paraziti, bacterii, etc.
- proteinuria (nefropatii, boli infectioase)
Proteine urinare (proteinurie, albuminurie)- reprezinta prezenta in urina a cantitatilor anormale de substante proteice datorita unor afectiuni renale sau extrarenale.
Interpretare
- urina limpede: albumina absenta.
- urina cu o usoara opalescenta: nor foarte fin (contine aprox. 0,015 la mie).
- urina cu aspect tulbure fara flocoane = nor fin (contine aprox. 0,02 la mie).
- urina cu flocoane abundente: lbumina dozabila.
In sumarul de urina normal nu exista albuminurie.

- glicozuria (diabetul zaharat, diabetul renal).
In mod normal urina nu contine decat cantitati foarte mici de glucide (glucoza = 100 300 mg la mie).
In mod patologic, glucoza poate aparea in cantitati apreciabile, prezenta ei fiind cunoscuta sub numele de glicozurie.
Glicozuriile pot fi fiziologice (ingestie alimentara crescuta de dulciuri, eforturi fizice mari) si anormale (diabet zaharat, diabet renal, hepatopatii, hipertiroidism, acromegalie, bola Cushing).
- compusi cetonici
In urina normala pot exista cantitati mici de compusi cetonici (acetona fiind produsul principal).
Cantitatea lor in urina creste apreciabil in afectiunile care cresc cetogeneza hepatica sau scad utilizarea compusilor cetonici in tesuturile extrahepatice (tesut muscular, rinichi), si anume : efort muscular stresant, inanitie sau regim alimentar dezechilibrat (bogat in lipide si proteine, sarac in glucide); tulburari gastro-intestinale acute sau cronice mai ales la copii (dispepsia acuta, toxicoza); varsaturi accentuate (sarcina); diabet zaharat.
- pigmenti urinari
In conditii fiziologice, culoarea este data de pigmentii si cromogenii existenti in urina (urobilinogenul, urobilina, urocromii, etc).
Patologic, in urina pot fi gasiti pigmenti sanguini, pigmenti biliari si acizi biliari (saruri biliare). Prezenta acestora indica existenta unui icter obstructiv (extrahepatic sau intrahepatic), fie a unui icter parenchimatos hepatic.
- urobilinogenul poate fi crescut valoric in urina si in tumori maligne hepatice primare sau secundare, in steatoza hepatica, abces hepatic.




RECOLTAREA ASEPTICĂ A URINEI-UROCULTURA

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Studiul bacteriologic al urinei pentru identificarea germenilor şi efectuarea antibiogramei
PREGĂTIREA MATERIALELOR
a) pentru prelevarea fără sondaj pregătiţi:
- apă şi săpun pentru toaleta genito-urinară
- antiseptic pentru dezinfecţia meatului uretral
- comprese sterile
- recipient pentru colectarea sterilă a urinei
- bazinet dacă este necesar
- container pentru deşeuri.
b) pentru prelevarea pe sonda urinară à demeure pregătiţi:
- tavă medicală/cărucior;
- comprese sterile;
- antiseptic; soluţie de clorhexidină;
- seringă şi ace sterile, tub de laborator steril;
- container pentru aruncarea materialelor folosite;
c) pentru prelevarea prin sondaj intermitent pregătiţi:
- tavă medicală/cărucior;
- sondă vezicală pentru bărbat sau femeie;
- comprese sterile;
- recipient steril pentru recoltarea urinei.
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- explicaţi pacientului necesitatea prelevării;
- asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii;
- instruiţi pacientul conştient şi valid cum să recolteze singur.
b) FIZICĂ:
- îmbrăcarea/dezbrăcarea pacientului, poziţionarea adecvată, respectarea intimităţii si a pudorii, recomandari privind alimentaţia , toaleta regiunii, dezinfecţia organelor genitale externe, asigurarea confortului fizic.
EFECTUAREA PROCEDURII:
- verificaţi prescripţia medicală;
- identificaţi pacientul;
- prelevaţi prin una din metodele enumerate mai jos în funcţie de starea pacientului sau recomandarea medicală;
a)prelevarea fără sondaj:
- spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu)
- recoltaţi urina de la bărbat sau femeie după toaleta genito-urinară cu apă şi săpun şi clăti e abundentă; uscaţi regiunea, dezinfectaţi meatul uretral cu comprese sterile îmbibate în antiseptic
- colectaţi urina, în recipientul steril, din mijlocul jetului
- acoperiţi tubul steril.
b) prelevarea de către pacientul conştient şi capabil
să urineze în mod voluntar
- explicaţi pacientului modul de derulare a procedurii.
- oferiţi-i comprese sterile cu antiseptic pentru dezinfecţia meatului urinar după spălare
- daţi-i pacientului flaconul steril
- explicaţi-i să urineze la toaletă, lăsând să curgă primul jet şi recoltând urina în flacon din mijlocul jetului
- cereţi-i pacientului să-şi spele mâinile după prelevarea urinei.
c) prelevarea pe sonda urinară à demeure
- spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu);
- folosiţi mănuşi de unică folosinţă;
- dezinfectaţi locul de prelevare, cu comprese sterile îmbibate în antiseptic;
- puncţionaţi tubulatura pungii de colectare cu acul steril adaptat la seringă şi prelevaţi cantitatea necesară de urină;
- transferaţi urina din seringă în flaconul pentru laborator;
- aruncaţi acul şi seringa în containerul special.
Dacă diureza este scăzută:
- clampaţi sonda sub locul de prelevare fără s-o lezaţi;
- aşteptaţi 10-15' ca să se adune o cantitate suficientă de urină pentru examen.
d) prelevarea prin sondaj interimitent:
- introduceţi sonda vezicală respectând tehnica sondajului vezical la bărbat sau femeie;
- menţineţi sonda pe durata evacuării urinei;
- lăsaţi urina să curgă în bazinet şi recoltaţi apoi în recipientul pentru laborator;
- evacuaţi tot conţinutul vezicii urinare;
- îndepărtaţi sonda şi dezinfectaţi meatul urinar;
- aruncaţi materialele folosite în container;
- spălaţi-vă mâinile;
- ajutaţi pacientul să se îmbrace.
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- pacientul deplasabil nu are nevoie de îngrijiri speciale;
- supravegheaţi pacientul purtător de sondă, asiguraţi-vă că este permeabilă şi racordată la punga colectoare.
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Colectaţi materialele folosite în recipiente speciale conform precauţiunilor universale (P.U.)
NOTAREA PROCEDURII
- Notaţi procedura în fişa de proceduri şi în dosarul/planul de îngrijire
- Notaţi data, ora, numele persoanei care a recoltut, aspectul urinei
PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
Respectaţi următoarele reguli generale:
- Transportaţi imediat eşantionul la laborator pentru a evita multiplicarea germenilor sau păstraţi-l la frigider la +4°C în cazul în care examenul se face mai târziu (nu mai mult de 12 ore)
- Etichetaţi mostra imediat după recoltare cu nume, prenume, CNP, data şi ora recoltării
- Însoţiţi monstra de o fişă de informaţii cu date clinice (t°, starea de sănătate a pacientului, motivul)
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate:
- Absenţa contaminării în timpul emisiei şi recoltării ca urmare a toaletei genito-urinare şi dezinfecţiei meatului urinar
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- contaminarea urinei prelevate cu bacterii prezente în regiunea periuretrală în timpul emisiei (bacteriurie slabă < 10000germeni/ml)
- repetaţi procedura respectând normele de igiena locală
- multiplicarea germenilor prin păstrare mai mult de oră în afara frigiderului
- păstrarea prea mult la rece duce la precipitarea uraţilor ceea ce împiedică analiza ulterioară a urinei
- respectaţi normele generale de pregătire a produsului pentru laborator
- emisia dificilă a urinei prin blocaj psihologic
- oferiţi timp sau recoltaţi prin sondaj vezical (în caz de urgenţa)


TOTALUL DE URINĂ

Deoarece hormonii, proteinele şi electroliţii sunt excretaţi în cantităţi mici şi variabile în urină, probele trebuie recoltate pe o perioadă extinsă de timp pentru a avea o valoare diagnostică.
Probele cerute din urina strânsă pe 24 de ore sunt cele mai uzuale, deoarece sunt semnificative pentru toate substanţele eliminate în această perioadă.
Se pot cere probe şi din urina colectată timp de 2 până la 12 ore, în funcţie de informaţiile pe care dorim să le aflăm.
De asemenea, probele din urină strânsă o perioadă de timp pot fi colectate după administrarea unei cantităţi de medicamente, de exemplu insulina, pentru a detecta diverse boli renale .
Materiale necesare :
- recipient de colectare a urinii cu capacitate de minim 2 litri
- mănuşi
- ploscă sau urinar dacă este nevoie
- recipient gradat dacă trebuie monitorizată cantitativ diureza
- recipient cu gheaţă dacă nu se poate ţine la frigider
- etichete
- formular de cerere analize pentru laborator

Recoltarea :
- confirmarea şi verificarea identităţii pacientului
- se explică procedura pacientului şi familiei pentru a ne asigura de cooperarea acestuia şi pentru a preveni pierderile accidentale de urină în timpul recoltării
- se pot monta etichete la baie prin care pacientul să-şi reamintească că nu trebuie să arunce urina, sau pe punga urinară dacă pacientul este sondat
- pacientul trebuie învăţat să ne anunţe după fiecare micţionare, să se ferească să contamineze proba
- se vor explica pacientului restricţiile alimentare şi medicamentoase acolo unde este necesar

Colectarea probelor din urina strânsă timp de 2 ore :
- dacă este posibil, pacientul va trebui să bea 2 – 4 pahare de apă înainte cu 30 de min de începerea recoltării
- după 30 min se cere pacientului să micţioneze; această probă se aruncă şi se începe recoltarea propriu-zisă, pacientul având astfel vezica goală; se notează ora începerii recoltării
- dacă medicul prescrie, se va administra o doza din medicamentul indicat şi se va scrie ora
- se va oferi pacientului cel puţin un pahar de apă pe oră pentru a stimula producţia de urină
- după fiecare micţionare (în ploscă/urinar sau un recipient obişnuit de 300 – 400 ml ) se va adăuga proba în recipientul mare de colectare;
- se va măsura după fiecare eliminare, dacă trebuie monitorizată cantitativ diureza
- dacă este posibil, cu 15 min înainte de terminarea timpului indicat pentru colectarea urinii, se va cere pacientului să micţioneze; aceasta va fi ultima proba adăugată în recipientul de colectare
- la sfârşitul perioadei de colectare, în funcţie de regulile interioare ale spitalului, se va acoperi recipientul şi se va trimite etichetat la laborator imediat împreună cu formularul de cerere sau se va turna într-un recipient nesteril 100 - 200 ml din cantitatea totală de urină, va fi etichetat şi trimis la laborator specificându–se pe cerere cantitatea totală de urină strânsă şi perioada de timp.

Colectarea probelor din urina strânsă timp de 12 – 24 ore :
- se cere pacientului să urineze; se va arunca această probă, pornindu-se astfel recoltarea din momentul în care pacientul are vezica urinară goală
- se notează ora începerii recoltării
- probele se vor aduna într-un recipient de cel puţin 2 l; pe timpul dintre micţionari, recipientul cu probele de urină trebuie păstrat la rece sau la frigider (niciodată împreună cu mâncarea sau cu medicamente)
- se va recolta urina pe toată perioada de timp indicată; înainte de terminarea timpului se cere pacientului să urineze încă o dată, dacă este posibil; se adaugă şi ultima probă în recipientul de colectare
- se va eticheta recipientul şi se va trimite la laborator însoţit de formularul de cerere sau se va turna din cantitatea totală de urină, într-un recipient de aprox 100-200 ml, care va fi etichetat şi trimis la laborator specificându-se pe formular care a fost cantitatea totală şi perioada de timp cât a fost colectată urina.

Consideraţii speciale :
- pacientul va trebui să fie bine hidratat pe tot parcursul recoltării probelor de urină
- pacientul va fi învăţat să evite cafeaua, ceaiul sau alte substanţe pe parcursul recoltării, cu excepţia recomandărilor medicului, pentru a nu fi alterate rezultatele
- dacă pacientul are sondă urinară, se va menţine punga urinară pe toată perioada recoltării într-un recipient cu gheaţă pus sub patul bolnavului
- dacă accidental se pierde una din probe, recoltarea trebuie să fie reluată integral.

MĂSURAREA GLICOZURIEI ŞI CETONURIEI

Glucoza şi corpii cetonici nu trebuie să fie prezenţi în urină în mod normal. Totuşi glucoza începe să apară în urină (glicozurie) atunci când glicemia (glucoza din sânge) depăşeşte valoarea de 180 mg/dl. Corpii cetonici, care sunt produşi în organism în absenţa insulinei, apar la valori ale glicemiei mai mari de 240 mg/dl. Prezenţa lor în urină (cetonuria) este un semnal de alarmă, fără tratament putându-se intra în cetocidoza diabetică. Când corpii cetonici cresc în sânge, pacientul capătă o respiraţie cu halenă specifică.
Metoda de măsurare a glicozuriei şi a cetonuriei este similară, cu benzi. Rezultatele se compară cu o cartelă standard a culorilor de referinţă. În echilibrarea metabolică a diabetului zaharat şi urmărirea acestuia se impune şi dozarea corpilor cetonici şi a glicozuriei.
Materiale necesare :
- recipient de colectare
- mănuşi
- benzi pentru măsurarea glicozuriei sau a cetonuriei specifice
- cartelă de referinţă cu toate culorile standard

Recoltare :
-confirmarea şi verificarea identităţii pacientului
-se explică procedura pacientului, cu atât mai mult cu căt este un pacient recent diagnosticat ca fiind diabetic. Pacientii care se stiu cu diabet de mult timp pot fi învăţaţi să-şi recolteze singuri acasă.
-se verifică medicaţia pe care o ia pacientul şi care ar putea modifica rezultatul testului.
-înaintea fiecărui test pacientul este învăţat să nu contamineze proba de urină
-se spală mâinile şi se pun mănuşile
-se cere pacientului să micţioneze; apoi se oferă un pahar cu apă şi, după 30 –40 min se cere să micţioneze din nou; din cea de-a doua probă se va efectua testul prin scufundarea benzilor respective
-în funcţie de testul cerut benzile vor fi ţinute în proba de urină conform prospectului de utilizare, apoi vor fi citite şi interpretate în raport cu cartela de referinţă.

Consideraţii speciale :
-dozarea corpilor cetonici în urină ajută la diagnosticul diferenţial între coma diabetică şi cea nondiabetică şi la monitorizarea metabolismului lipidic.

FILTRAREA URINII PENTRU DEPISTAREA CALCULILOR RENALI

Calculii renali se pot dezvolta oriunde în tractul urinar. Pot fi eliminaţi odată cu urina sau se pot bloca în tractul urinar provocând hematurie, colică renală, hidronefroză.
Cu mărimi de la dimensiuni microscopice până la câţiva centimetri, calculii se formează în rinichi când sărurile minerale, în principal oxalatul de calciu sau fosfatul de calciu, se adună în jurul nucleului unei bacterii, tromb sau altă particulă. O altă substanţă care poate determina formarea de calculi este acidul uric.
Calculii renali apar datorită a numeroase cauze incluzând hipercalcemia (care poate apărea datorită hiperparatiroidismului), dieta excesiv bogată în calciu, imobilizare prelungită nivel anormal al pH-ului urinar, deshidratare, hiperuricemia asociată cu gută, anumite boli ereditare.
Cele mai întâlnite cauze de formare a calculilor renali sunt staza urinară prin concentrare urinară datorită deshidratării, adenoame benigne de prostată, boli neurologice, stricturi uretrale.
Depistarea calculilor în urină necesită o atentă monitorizare a pacientului care va urina într-un recipient acoperit de tifon pentru ca eventualii calculi să rămână pe acesta. Acest test se va continua până când pacientul elimină calculi sau până la intervenţia chirurgicală, după cum este cazul.
Materiale necesare:
- comprese sterile
- recipient gradat
- urinar sau ploscă
- formular cerere analize laborator
- recipient pentru colectarea calculilor dacă sunt eliminaţi
- etichete
- instructiuni scrise prin care se reaminteşte pacientului ce are de facut
Recoltarea:
-se explică pacientului exact procedura pentru a ne asigura de cooperarea sa.
-se postează etichetele pe recipientul
-se cere pacientului să ne anunţe la fiecare micţiune
-se pune compresa peste gura recipientului şi se poate fixa de jur împrejur pentru mai multă siguranţă.
-se pun mănuşi. Dacă pacientul este imobilizat la pat şi urinează în urinar sau ploscă, se va filtra toată urina prin compresa ataşata recipientului gradat de colectare. Dacă are sondă urinară, se va filtra conţinutul pungii colectoare prin compresa.
-se va examina compresa după filtrarea urinii. Dacă se vor depista calculi, vor fi trimişi într-un recipient la laborator împreună cu formularul de cerere analize, după ce a fost anunţat şi medicul curant.
-dacă pe compresă nu vor rămâne calculi ci doar reziduuri, vor fi şi acestea trimise la laborator pentru analiză.
-dacă compresa va rămâne intactă, fără reziduri sau calculi, va fi îndepărtat şi pus altul nou pentru următoarea micţionare
Consideraţii speciale:
-dacă pacientul este acasă trebuie învăţat cum să-şi filtreze şi monitorizeze urina şi să înţeleagă importanţa efectuării acestor manevre corect.
-calculii pot aparea în diferite culori. Dacă se întâmplă aşa, fiecare dintre ei are importanţa diagnostică în funcţie de mărime, culoare etc.
-se vor reţine şi trimite la laborator orice reziduuri suspecte care vor rămâne pe compresă deoarece chiar şi cei mai mici calculi pot determina hematurie şi durere.