Intervenţii în insuficienţă respiratorie
Definitie Insuficienta respiratorie acuta este incapacitatea plamanilor de a face fata schimbarilor fiziologice de gaze ,in conditii de repaus si efort .
Fiziopatologic se descriu 2 tipuri
- insuficienţă respiratorie fără hipercapnie caracterizată prin hipoxemie şi PaCO2 normală sau scăzută
- insuficienţă respiratorie cu hipercapnie caracterizată prin hipoxemie şi hipercapnie(hipoventilaţie alveolară, creşterea PaCO2)
Cauze de insuficienţă respiratorie
- Supradozaj de droguri(opioide, anestezice,barbiturice, benzodiazepine, antidepresive triciclice, CO, etc.)
- Infecţii- meningite, encefalite
- Afecţiuni pulmonare: bronşite, tomboze vasculare;cu bronhospasm: astm bronşic, BPOC acutizată, reducerea acută a câmpului respirator
- Traumatisme, malformaţii
- Atrofia muşchilor respiratori- caşexie
- Obstrucţie de căi respiratorii: căderea limbii, corpi străini, tumori, aspirarea conţinutului gastric
- Acidoză metabolică – coma diabetică, uremică
- Modificări ale cutiei toracice: miastenia gravis, fracturi, scolioză,cifoză
Manifestări de dependenţă/Simptomatologia
- hipoxemiei acute
- tulburări respiratorii şi cardiovasculare: dispnee, tahipnee, aritmii cardiace,tahicardie, hipertensiune arterială sau bradicardie cu hipotensiune arterială
- tulburări neuro-psihice: instabilitate motorie, agitaţie,
- semne fizice specifice: cianoza buzelor, mucoaselorşi a unghiilor
- hipercapniei acute
- sindrom neurologic: encefalopatie hipercapnică caracterizată prin somnolenţă, confuzie, dezorientare temporo-spaţială, insomnie, anxietate, tremurături involuntare, coma sau narcoza prin CO2 (pericol - centrul respirator poate fi stimulat numai de acidoza secundară hipoxemiei: administrarea de oxigen diminuă activitatea centrului respirator şi agravează hipoventilaţia, ducând la creşterea PaCO2
- tulburări vasculare: tahicardie,hipertensiune intracraniană, extremităţi calde, umede,
- respiratorii: dispnee, deprimarea respiraţiei
- efecte metabolice : hiperpotasemie,creşterea reabsobţiei renale de bicarbonat
Elemente de diagnostic în insuficienţa respiratorie :
- Examenul clinic:
- Poate fi dificil de efectuat la pacientul în IR pentru că: pacientul poate fi agitat,stuoporos sau comatos SAU pacientul poate fi foarte dispneic.
- O apreciere rapidă a funcţiilor vitale se va face la primul contact cu pacientul şi dacă ele sunt afectate se va începe tratamentul de urgenţă înainte de anamneză şi examenul fizic complet;
- Examenul fizic al aparatului respirator va cuprinde: inspecţie, palpare, percuţie, ascultaţie.
- Analiza gazelor sangvine :
- Permite măsurarea valorilor Pa O2, Pa CO2, PH şi alţi parametrii utili în interpretarea echilibrului acido – bazic ;
- Analiza gazelor sangvine:
- Dovedeşte hipoxemia;
- Diferenţiază tipul de IR;
- Apreciază gradul hipoxemiei;
- Apreciază existenţa şi gradul compensărilor metabolice.
- Radiologia şi laboratorul:
- Oferă date asupra morfologiei aparatului respirator şi etiologiei disfuncţiei respiratorii;
- Laboratorul dă indicaţii asupra etiologiei şi implicarea altor organe.
Conduită de urgenţă
Obiective
- restabilirea homeostaziei gazelor sanguine : menţinerea unui aport adecvat de oxigen
- corectarea tulburărilor echilibrului electolitic şi a pH-ului
- tratamentul specific al bolii de bază care a produs insuficeinţa respiratorie
Etape practice
- liniştirea pacientului şi aşezarea în poziţie semişezândă care să favorizeze respiraţia
- asigurarea permeabilităţii căilor aeriene: aspirarea secreţiilor,drenaj postural, îndepărtarea protezelor dentare, hidratarea adecvată pentru fluidifierea secreţiilor
- oxigenoterapie : administrarea de oxigen invaziv(ventilaţie pe sonda de IOT) prin ventilaţie mecanică sau noninvaziv pe mască facială, cateter nazal cu un debit de 5-10l/min(atenţie în caz de hipercapnie debitul va fi de 1-2l/min), cu monitorizarea concomitentă a gazelor sanguine.
Ventilaţia noninvazivă este utilizată când insuficienţa respiratorie este potenţial reversibilă în scurt timp.pacientul este treaz, cooperant,capabil să susţină pe perioade scurte ventilaţia spontană. De asemenea este stabil hemodinamic cu funcţiile căilor aeriene superioare intacte şi nu sunt prezente secreţii bronşice abundente. Se va utiliza fie ventilaţia cu presiune pozitivă intermitentă (IPPV) = ventilaţia se face cu un volum curent şi o frecvenţă respiratorie stabilită de medic; sau ventilaţia cu presiune pozitivă intermitentă( BPAP)= presiune diferită pe inspir faţă de expir
- abord venos periferic pentru hidratare parenterală
- monitorizarea: TA, puls, saturaţiei oxigenului(SO2), ECG
- administrarea de antibiotice pentru infecţia respiratorie, simpaticomimetice şi corticosteroizi pentru reducerea bronhospasmului, medicaţie cardiacă pentru ameliorarea ischemiei cardiace
- pacienţii agitaţi sunt sedaţi dar nu excesiv pentru inhibarea mecanismului tusei duce la stagnarea secreţiilor
- Intervenţii în retenţia urinară (ischiurie)
Definiţie
Clasificare
|
Retenţia urinară (ischiuria)imposibilitatea vezicii urinare de a-şi goli conţinutul.Ea poate fi completă sau incompletă.
Retenţia completă poate fi provocată de cele mai multe ori,la bărbat,de un adenom de prostată iar la femei de o tulburare neurologică sau sfincteriană.Ea se manifestă brutal prin nevoia de a urina,vezica este tensionată,dureroasă iar la palpare deasupra simfizei pubiene se constată prezenţa unei formaţiuni ovale- globul vezical. Această retenţie impune sondaj vezical evacuator .
Retenţia incompletă de urină are uneori origine neurologică fiind legată de un diabet sau de rahianestezii. Cauza frecventă
este obstructivă, uretra fiind blocată de un calcul vezical,cancer de prostată,fibrom uterin , dând senzaţia de golire vezicală incompletă. Cu timpul cantitatea de urină rămasă în vezică creşte foarte mult,ajungând la oprirea urinării în mod brusc cu distensie vezicală şi urinare prin prea plin.
|
Rolul asistentei medicale
|
Stimularea eliminării urinare prin aplicaţii calde în regiunea inferioară a abdomenului.
Robinetul care curge cu jet mic,prezentarea unui bazinet încălzit
Notarea oricărei schimbări la nivelul cantităţii de urină emisă.
.Liniştirea pacientului, asigurarea confortului necesar.
La indicatia medicului se montează o sondă vezicală.Se administrează diuretice.
|
Sondajul vezical
|
Definiţie - introducerea unei sonde prin orificiul meatului urinar,pe uretră în vezica urinară,realizând astfel o comunicare între interiorul vezicii şi mediul extern.
|
Scopul
|
Evacuator,drenarea continuă a vezicii
|
Materiale necesare
|
Sonde vezicale –Nelaton de unică folosinţă,Thieman pentru bărbaţi sau Folley .
Mănuşi sterile,câmpuri sterile, comprese sterile,seringi sterile
Soluţii dezinfectante- alcool sanitar,betadină,oxicianură de mercur 1/4000, lubrifiant,ser fiziologic steril , pungă colectoare sterilă
Tăviţă renală,muşama şi aleză, paravan
|
Pregătirea bolnavului
Tehnica
Sondajului
vezical
|
Psihică-se încurajează pentru a-şi învinge jena
-se cere consimţământul
Fizică- se dezbracă şi se aşează în decubit dorsal cu picioarele depărtate şi uşor flectate
Se spală mâinileşi se dezinfectează cu alcool
Se înbracă mănuşile sterile
Se dezinfectează meatul urinar cu oxicianură de Hg
Se lubrefiază sonda şi se introduce ţinând-o ca pe un creion, în meatul urinar 6-8 cm până apar primele picături de urină.Apariţia urinei la capătul extern al sondei ne indică prezenţa ei în vezica urinară
Se evacuează conţinutul în tăviţa renală.Se unflă balonaşul cu lichid steril (apă distilată,ser fiziologic)
Se ataşează punga colectoare care se fixează la marginea patului.
|
Îngrijiri după tehnică
|
Se aşează bolnavul comod în pat
Se supraveghează comportamentul
Se măsoară funcţiile vitale,şi diureza
Se administrează tratamentul indicat de medic
Se notează în foaia de observaţie tehnica efectuată.
|
Reorganizarea locului de muncă
|
Se strâng toate materialele folosite şi se aruncă la container
Se spală mâinile cu săpun
|