AMG: Puericultură, pediatrie , C3-PREMATUR,DISMATUR,POSTMATUR

CLASIFICAREA NOU-NASCUTILOR

Terminologie în funcţie de greutatea la naştere

Terminologie în funcţie de vârsta gestaţională

PREMATURUL

1. Definiţie

VG < 37 săptămâni
GN < 2500g
Incidența: 9 -11%

2. Date suplimentare

Greutatea de 2500g, folosită ca limită de încadrare a prematurităţii, este nesatisfăcătoare, deoarece 1/3 din aceşti nou-născuţi sunt dismaturi şi invers, 10% din nou-născuţii cu greutate la naştere mai mare de 2500 g. au vârsta gestaţională mai mică de 37 săptămâni.

4. Cauze

Factori materni:

Sarcini multiple
Naşteri premature în antecedente
Nutriţia precară înainte şi în timpul gestaţiei
Vârsta mamei între 16 - 35 ani
Solicitarea gravidei: stres, ortostatism prelungit, trepidaţii
Fumatul-creştere conc. de carboxiHg.
Consumul de droguri – cocaina
HTA de sarcină
Bolile cu transmitere sexuală -ef.direct asupra uterului şi placentei
Boli materne acute şi cronice:

- infecții intraamniotice

- infecții intravaginale

- infecții urinare

- pielonefrită

- HTA - preeclampsia

- diabet zaharat

- boli pulmonare sau cardiace

Factori obstetricali:

Polihidramnios
Malformații uterine
Traumatisme uterine
Placenta praevia
Placenta acreta

Factori fetali:

eritroblastoză
detresa fetală
hipotrofie fetală
malformații congenitale

Scorul Ballard-pentru evaluarea maturităţii neuromulsculare şi fizice(vezi tabel in powerpoint)

Aspectul trăsăturilor faciale ale unui prematur

5. Tabloul clinic al prematurului

Capul are o configuraţie megacefalică, reprezintă 1/3 din lungime. Suturile sunt dehiscente şi fontanelele larg deschise, dând un aspect de pseudohidrocefalie.
Faţa este, triunghiulară, gura mare şi gâtul subţire. Pavilioanele urechilor sunt jos inserate, lipite de cap şi cu o slabă dezvoltare a cartilajelor.
Urechile sunt jos inserate, pavilioanele sunt fără pliuri şi schelet cartilaginos.
Abdomenul este voluminos, evazat din cauza hipotoniei muşchilor abdominali şi a volumului mare al ficatului, contrastând cu toracele.

Tegumentele sunt subţiri, uscate, cu o descuamare fină, de culoare roşie la naştere, care devin palide după o săptămână. Lanugo este abundent pe faţă, membre şi partea posterioară a trunchiului, iar vernix caseosa este în cantitate redusă sau lipseşte.
Unghiile sunt moi, scurte şi lipsite de striaţii longitudinale. Părul este subţire şi rar. Glandele mamare apar ca simple pete pigmentare, fără prezenţa nodulului.
Sistemul osos este slab mineralizat, lipsesc nucleii de osificare din epifiza distală femurală şi epifiza proximală tibială. Sistemul muscular este redus şi hipoton
Organele genitale externe - incomplet formate (testiculii necoborâţi în scrot, iar la fetiţe, labiile mari nu acoperă labiile mici şi clitorisul ).

6. Dificultăţi de adaptare la viaţa extrauterină

Deficienţa funcţiei de ventilare

Surfactantul:

sintetizat de pneumocitele granulare tip II, din săptămâna 22 de gestaţie şi eliberat în alveole.
alți factori sintetizanți: glucocorticoizi, hormonii tiroidieni şi betamimeticele.
ruperea precoce a membranelor, HTA, preeclamsia mamei inhibă sinteza sau eliberarea surfactantului.

Sinteza surfactantului este deficitară sub 37 săptămâni de gestaţie

Rol: scade tensiunea superficială la nivelul alveolei, intervine în epurarea pulmonară, ameliorează ventilaţia şi hematoza

Cutia toracică îngustă, coastele orizontalizate şi moi, hipotonia musculară şi poziţia înaltă a diafragmei, limitează extensia plămânilor.
Arborele traheobronşic este îngust, iar elasticitatea plămânilor este scăzută.
Mecanica respiratorie deficitară determină hipoventilaţie.
Prematurul este parţial protejat faţă de hipoxie prin hemoglobina fetală (85-90%) care are o afinitate mai mare pentru oxigen, comparativ cu hemoglobina A. Hemoglobina F fixează mai greu CO2, favorizând eliminarea lui.

2. Particularităţi hemodinamice

Din săptămâna a 7-a de gestaţie, cordul fetal funcţionează în condiţiile circulaţiei placentare.
După naştere, tulburările de ventilare şi hipoxia, produc la prematur vasoconstricţie pulmonară, menţin rezistenţa în circulaţia pulmonară, permeabilitatea orificiului Botalo şi a canalului arterial. VD este mărit din cauza dificultăţilor din circulaţia pulmonară.
TA este scăzută şi antrenează hipoperfuzie tisulară.

3. Particularităţi hematologice

Naşterea prematură surprinde zone largi de hematopoeză în ficat şi splină, în timp ce măduva osoasă are volum mic.
Eritrocitele prematurului sunt mari, iar durata medie de viata este de 50 de zile.
Hemoglobina F este în proporţie de 90-100% şi persistă mult timp.
Alte aspecte: leucopenie, ușoară trombocitopenie, protrombina - slab activată la prematuri.
Prematurul prezintă o anemie normocitară şi normocromă la vârsta de 6-7 săptămâni

4. Deficienţa funcţiei de nutriţie

Musculatura hipotonă determină mişcări peristaltice lente, care favorizează meteorismul.
Digestia şi absorbţia proteinelor sunt bune la prematuri. Enzimele proteolitice sunt active.
Labfermentul şi pepsina au o activitate deplină la naştere, ca şi tripsina pancreatică, enterokinaza şi peptidazele.

5. Deficienţa funcţiei de excreţie

Scăderea filtrării glomerulare , reabsorbţie tubulare, capacității de concentrare, diurezei osmotice.

Se consideră că prematurul reţine sodiul şi are tendinţă la edeme.

6. Hipoglicemia prematurului

Hipoglicemie neonatală moderată, frecvent asimptomatică, datorată rezervelor mici de glicogen şi lipide, aportului alimentar scăzut în primele zile, nedezvoltării enzimelor gluconeogenetice şi cerinţelor mari de glucoză.

7. Deficienţa sistemului nervos

Gradul de maturare a sistemului nervos este în corelaţie cu vârsta gestaţională:

< 28 săptămâni - creier cu volum mare, substanţa cerebrală cu conţinut hidric mare şi nemielinizată.
36 - 40 săptămâni - emisferele cerebrale îşi măresc considerabil volumul, şanţurile cerebrale sunt mai adânci, dispare substanţa germinativă subependimară, iar diferenţierea corticală progresează.

Bariera hemato-encefalică a prematurului este permeabilă la mai multe substanţe, inclusiv bilirubina.

LCR este xantocromic.

Glicorahia şi numărul elementelor din LCR sunt crescute.

8. Deficienţa mijloacelor de apărare antiinfecţioasă

Rezistenţa scăzută la infecţii, care evoluează latent, fără febră, cu alterarea stării generale şi cu caracter septicemic.
Permeabilitatea cutanată crescută, pH-ul neutru al pielii şi absenţa vernix caseosa reduc rolul de apărare al pielii.
Mucoasele prezintă permeabilitate crescută şi deficit de IgA secretor.
Imunogeneza proprie a IgA, IgM şi IgG apare tardiv la prematuri, datorită hipogamaglobulinemiei

9. Deficienţa termoreglării

Tendinţă la hipotermie, dată de un dezechilibru între cele doua componente ale termoreglarii:

termoliza crescută vs. termogeneza scazută

Termoliza este de 4 ori mai mare la nou-născut.

Raportul SC/G favorizeaza pierderea de caldură.

Termogeneza –se realizează la nivelul grăsimii brune.

Grăsimea brună - reprezintă 5% din greutate, distribuită cervical,periaarticular, perirenal, subscapular.

Când nou-născutul este expus la frig, prin intermediul receptorilor cutanaţi se stimulează secreţia de norepinefrină şi eliberarea de acizigraşi din adipocite. Acestia sunt oxidaţi, reacţiile fiind însoţite deeliberare de caldură.

Semne ale deficienţei termoreglării

Temperatură axilară <36.3 or >36.9 grade C
Acceptul cu dificultate sau refuzul alimentaţiei orale
Iritabilitate
Letargie
Plâns slab
Scăderea tonusului muscular
Tegumente palide sau cianotice
Dificultăţi respiratorii
Câştig ponderal slab

10. Alimentaţia prematurului

Necesităţi energetice: 140 calorii/kgc/zi, pentru necesităţile de întreţinere şi creştere ale prematurului. Acest aport se obţine cu raţia de 200 ml/kgc/zi, lapte de mamă, ceea ce înseamnă că 45% din calorii sunt asigurate de lipide, 43% de glucide, 12% proteine.
Necesităţi hidrice: în perioada de adaptare, când exiştă tendinţă la edeme, nevoile de lichide ale prematurului încep cu 60 ml/kgc în prima zi şi cresc progresiv la 130 ml/kgc/zi după o săptămână. Necesarul de lichide în primul trimestru de viaţă la prematur este de 200 ml/kgc/zi.

Aport excesiv de apă → insuficienţă cardiacă

Aport hidric insuficient → depleţie vasculară, şoc, hemoragie intracerebrală.

Nevoile de glucide

Rezervele mici de glicogen, hipoglicemia neonatală şi necesităţile crescute de glucoză pentru activitatea respiratorie, digestivă, glicuronoconjugare şi lupta împotriva frigului, solicită un aport mare de glucide la prematuri

Nevoile de proteine şi aminoacizi esenţiali

Aportul a 3,5 proteine/kgc/zi, pare a fi satisfăcător la prematuri, fără a produce perturbări semnificative, iar laptele de mamă reprezintă alimentaţia optimă a prematurului în primele două luni.

Nevoile de lipide şi acizi graşi esenţiali

Lipidele asigură 45-50% din valoarea calorică a raţiei alimentare a prematurului.

Rezervele de lipide şi glicogen sunt mici la prematur.

Nevoile de săruri minerale

Ca = 60 mg/kgc/zi

P ≠ 30-40 mg/kgc/zi

Na = 6-8 mEq/zi

Cl ≠ 3/3 x (Na+K)

Mg = 40 mg/ zi

Fe = 2 mg de fier ionic/kgc/zi

Zn = 3mg/zi

Cu = 0,08 mg/kgc/zi

Mn = 0,08 mg/kgc/zi

Se = 100 micrograme/l lapte

Fl = 0,25-0,50 mg/zi

Aportul de vitamine

Vitamina E are acţiune antioxidantă asupra fosfolipidelor din membranele celulare, menţine în stare redusă acizii graşi nesaturaţi şi reduce permeabilitatea membranelor celulare la cationi.

Vitamina C – oxidoreducător puternic şi transportor de electroni, are rol în formarea colagenului, creşte rezistenţa capilară, facilitează absorbţia fierului, conversiunea acidului folic în folinic.

11. Prognostic şi cauze de deces la prematuri

Prognosticul la nou-născutul prematur este d.p. GN şi VG.

Cauze de deces:

IR – SDR = BMH
Hemoragii intracraniene
Sepsis
Malformații congenitale

Prematuritatea reprezintă cauza principală de mortalitate neonatală.

13. Tratamentul profilactic al prematurilor

Menţinerea căldurii

Prematurul este plasat în incubator.
Controlul repetat al temperaturii incubatorului, a temperaturii prematurului (până la stabilizarea ei la 36,7⁰C).
Controlul umidităţii (50-65%).

Dispunerea depozitelor de grăsime brună :

Asigurarea termoreglării

Incubator
Sursă de încălzire deschisă

Prevenirea infecţiilor

Secţie separată, cu spaţii mai mari pentru fiecare prematur.
Personal separat de restul secţiei de nou-născuţi.
Spălarea frecventă a mâinilor (înainte şi după manipularea prematurului).
Posibilităţi de izolare în cadrul secţiei.
Dezinfecţia incubatoarelor, chiuvetelor, sterilizarea incubatoarelor, schimbarea filtrului, a izoletelor, a instrumentarului, tubulaturii, controlului bacteriologic al eficienţei acestor măsuri, spălarea pereţilor încăperii, sterilizarea rufăriei.

Menţinerea respiraţiei

Echipament de reanimare adecvat în sala de travaliu şi secţia de nou-născuţi, încadrate cu personal bine instruit.
Metode corecte de reanimare în caz de hipoxie.
Oxigenoterapie, în caz de cianoză.
Observarea atentă a prematurului în primele ore, pentru depistarea sindromului de detresă respiratorie, a crizelor de apnee, a cianozei, stridorului, convulsiilor.

Evaluarea funcţiei respiratorii

Evaluarea semnelor respiratorii de detresă:

Bătăi ale aripilor nasului,
Cianoză
Apnee
Dispnee
Polipnee
Geamăt

Prezenţa acestor elemente atrage după sine necesitatea administrării de oxigen (pe mască, în incubator, prin cortul de oxigen sau chiar prin intubare orotraheală)

Poziţionarea corectă în incubator

Nou-născutul va fi plasat în incubator având capul uşor ridicat şi gâtul în uşoară extensie.

Această poziţie poate fi obţinută prin prin plasarea unui sul din material sub umerii copilului.

14. Management postnatal

Managementul postnatal, după identificarea elementelelor de instabilitate presupune:

1. Asigurarea funcţiei respiratorii

2. Prevenirea hipoglicemiei (La toţi nou-născuţii cu distrofie accentuată se va administra în perfuzie glucoza 10%, 60 ml/kgc. Se menţine perfuzia până când alimentaţia orală devine bine tolerată).

3. Prevenirea hipotermiei

4. Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii.

5. Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine, de exemplu a policitemiei.

6. Evaluarea si prevenirea hemoragiilor.

7. În condiţiile prezenţei acidozei, se va asocia şi bicarbonat de sodiu, în doză de 2 mEq/kgc/zi, soluţie semimolară.

15. Complicaţiile prematurităţii

Riscul, gravitatea şi tipul complicaţiilor depind de severitatea prematurităţii.
Evaluare strică şi regulată în timpul vieţii intrauterine poate ajuta la decelarea precoce a eventualilor factori de risc şi, prin urmare, adoptarea unei terapii pliate cât mai exact pe nevoile nou-născutului prematur.
Cu cât vârsta gestaţională este mai mică, cu atât imaturitatea organelor interne este mai mare, prin urmare complicaţiile vor fi severe. Cea mai de temut, pentru prognosticul pe termen lung, este afectarea neurologică, cu efectele de rigoare.

Complicaţiile frecvente ale prematurităţii :

Complicaţiile pe termen scurt

Tuburări respiratorii – declanşate în special de lipsa surfactantului.
Probleme cardio-circulatorii.
Afectare cerebrală- în special ca urmare a hemoragiilor intracerebrale.
Dificulăţi ale termoreglării.
Afectarea tractului gastro-intestinal.
Tulburări ale sistemului imun şi circulator.
Tulburări ale sistemului endocrinologic.

Complicaţiile pe termen lung

Paralizie cerebrală.
Tulburări în dezvoltarea abilităţilor cognitive.
Tulburări vizuale, cea mai afectată fiind retina.
Tulburări auditive.
Tulburări ale dezvoltării danturii ( vicii de implantare, creştere întârziată).
Tulburări comportamentare, în special ADHD.

16. Criterii pentru externare

Greutatea minimă este de 2300 g,
Creşterea ponderală este regulată,
Starea generală este bună,
Acasă există condiţii satisfăcătoare.

DISMATURUL

Aproximativ 1/3 din nou-născuţii cu greutate mică la naştere, sub 2500 g - sunt mici pentru vârsta gestaţională, situându-se pe curbele de creştere intrauterină sub percentila 10.

1. Definiţie

Termenul Small for gestation age (SGA) sau dismatur se referă la nou-născuţii a căror dimensiuni sunt încadrate sub limita normalului ( sub percentila de 10%).

Nou-născut la termen vs. SGA:

Placentă normală vs. placentă a unui făt cu restricţie de creştere intrauterină:

2. Clasificare

Creşterea fătului se face în 3 etape:

Faza A : multiplicare celulară rapidă ( Hiperplazie celulară)
Faza B : creşterea volumului celular ( Hiperplazie celulară în combinaţie cu hipertrofie celulară)
Faza C: doar hipertofie celulară.

Apariţia unor tulburări în timpul unei din cele trei faze contribuie la clasificarea dismaturilor.

Perturbari ale fazei A

Când factorul care determină dismaturitatea acţionează precoce, în perioada de multiplicare a celulelor fetale (hiperplazie), copilul va prezenta distrofie cronică sau „armonică”, care influenţează proporţional toţi parametrii de dezvoltare ai fătului (G, T, PC, PT).

Perturbări ale fazei B determină un aspect intermediar între faza A şi C.
Perturbări ale fazei C

Când factorii distrofianţi acţionează numai în ultimile săptămâni de gestaţie, în care predomină creşterea volumului celular (faza hipertrofică), se va produce o diminuare a ritmului de dezvoltare a organelor.
Gradul lor de afectare va fi diferit, astfel, suprarenalele, ficatul, splina şi timusul vor fi afectate precoce, pe când creierul, pulmonul şi cordul vor fi afectate tardiv.
Perimetrul cranian nu va fi influenţat, distrofia acută sau „dizarmonică” şi va avea un prognostic de dezvoltare neuropsihică mai bun.

3. Compoziţia corpului dismaturului

Creierul şi cordul sunt mai mari, în comparaţie cu nou-născutul cu greutate similară, care are însă greutate corespunzătoare vârstei gestaţionale.
Ficatul, plămânii şi timusul sunt mai reduse la volum.
Disproporţia dintre creier şi ficat, rezidă din faptul că la nou-născut creierul consumă aproape exclusiv glucide, de unde rezultă frecvenţa şi gravitatea hipoglicemiei la dismaturi.
De asemenea, asfixia este mai gravă, prin rezistenţa scăzută la aceasta, datorită depozitelor reduse de glicogen hepatic şi cardiac.

4. Etiologie

Etiologia poate fi stadializat în funcţie de momentul apariţiei retardului de dezvoltare:

SGA cu dezvoltare simetrică (toate perimetrele au dimensiuni reduse).
SGA cu dezvoltare asimetrică (greutatea este cea mai afectată, creierul şi craniul prezină modificări intermediare, iar sistemul osoasă este dezvoltat normal).

Etiologia nou-născuţilor cu retard de creştere simetric

Prezintă afectare în timpul primului trimestru de sarcină.

Cauze frecvente:

Genetice ( constituţionale, cromozomiale, defecte ale unei singure gene, deleţii, erori metabolice înnăscute).
Anomalii congenitale.
Infecţii în timpul primului trimestru de sarcină ( infecţii din cadrul TORCH).
Altele: abuzul de substanţe nocive, fumatul, radiaţiile,etc.

Etiologia nou-născuţilor cu retard de creştere asimetric

Afectare în timpul trimestrelor 2 şi 3 de sarcină; se produc dezechilibre diferite la nivelul organelor.

Cauze frecvente:

Insuficienţă utero-placentară (hipertensiunea, preeclamsia, infarctul placentar, placenta abruptio, etc),
Boli materne: afectare renală cronică, hemoglobinopatii, malformaţii cardiace cianogene, boli pulmonare cronice, abuz de substanţe toxice, fumatul, malnutriţia),
Altele: sarcini multiple, viaţa la altitudine înaltă.

În condiţii de stres (ex: hipoxie), în lichidul amnoitic vor fi secretate cantităţi mai mari de adrenalină şi noradrenalină.

În acest context se declanşează un efect anti-insulinic, care va determina reducerea stratului de grăsime, modificări ale musculaturii şi ale depozitelor de glicogen, precum şi redistribuirea fluxului sangvin către organele vitale ( creier, inimă), în defavoarea celorlalte sisteme, determinând o dezvoltare asimetrică a organelor interne.

6. Evaluare antenatală

Descoperirea problemelor de dezvoltare se va face încă din perioada intrauterină. Aceasta presupune colaborare părinte – medic ginecolog, controale periodice, istoric şi anamneză cu informaţii complete.

Diagnosticul prenatal presupune:

Istoric matern şi al membrilor familiei complet, cu detectarea eventualilor factori de risc, consum de medicamente sau abuz de substanţe toxice.
Examinare maternă anterior sarcinii, dar şi în timpul sarcinii.
Ecografii periodice în timpul sarcinii, lunare sau chiar mai frecvente (atunci când există substrat predispozant, inclusiv ecografie Doppler pentru vizualizarea vascularizaţiei placentare).
Monitorizarea volumului lichidului amniotic.
Monitorizarea semnelor vitale materne, în special glicemie şi tensiune arterială.
Evaluare biologică periodică înainte şi în timpul sarcinii.

7. Management postnatal

Stresul produs de momentul naşterii poate fi fatal acestor nou-născuţi. Evaluarea imediată a acestora trebuie să fie riguroasă.

Examenul obiectiv :

Aspect „îmbătrânit”,
Descuamare generală, în special la nivelul palmenlor şi plantelor,
Tegumente uscate,
Cordon ombilical subţire, prin reducerea cantităţii gelatinei Wharton,
Pete de meconiu,
Tegumente de culoare roşie intensă, datorată policemiei,
Tremor al extremităţilor produs de hipoglicemie sau hipocalcemie,
Semne vizibile de hipoxie (cianoxă, reducerea mobilităţii)

Evaluarea trebuie să fie cât mai exactă, pentru stabilirea conduitei terapeutice imediate.

Management postnatal

1. Asigurarea funcţiei respiratorii (Imediat după naştere, se va preveni pneumonia prin aspiraţie de meconiu, prin aspirarea traheală a lichidului amiotic inhalat).

3. Prevenirea hipotermiei (Se va preveni stresul hipotermic prin plasarea nou-născutului în condiţii de neutralitate termică.)

4. Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii.

5. Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine, de exemplu a policitemiei.

6. Evaluarea si prevenirea hemoragiilor.

7. În condiţiile prezenţei acidozei, se va asocia şi bicarbonat de sodiu, în doză de 2 mEq/kgc/zi, soluţie semimolară.

8. Dismaturul are o capacitate gastrică enormă (45 ml/masă în ziua a 3-a). El începe să crească în greutate înainte ca raţia calorică să ajungă la 100 calorii/kgc, ceea ce sugerează mai mult o rehidratare decât o creştere a ţesuturilor.

9. Continuă să crească cu o raţie de 150-200 calorii/kgc/zi, mai accelerat decât prematurul cu aceeaşi greutate.

La domiciliu, dismaturul necesită o supraveghere specială din partea anturajului, moartea subită survenind în primele 6 luni de viaţă, mult mai frecventă decât la nou-născutul normal.

Take home message

Nou-născuţii cu greutate mică la naştere au o tendinţă ulterioară la o ascensionare poderală peste percentila de 85%.
În astfel de situaţii este importantă educarea părinţilor cu privire la o alimentaţie cât mai corectă, dar şi pliată pe necesarul nou-născutului.

Nu uitaţi!!!!! Ne dorim un copil sănătos şi activ, nu un viitor supraponderal/ obez, cu probleme cardiovasculare şi circulatorii.

8. Criterii de externare

Menţinerea unei temperaturi constante, fără ajutor.
Toleranţă orală bună.
Creştere ponderală constantă, fără fluctuaţii.
Stare clinică bună.
Abilitate maternă adecvată de îngrijire a unui nou-născut dismatur.
Acces imediat la serviciile medicale.
Complianţă familială adecvată.

POSTMATUR

1. Definiţie

Se consideră postmatur nou-născutul cu vârsta gestaţională mai mare de 42 de săptămâni.

2. Date generale

Cauzele exacte nu sunt cunoscute.
Se consideră că o sarcină anterioară în care s-a depăşit termenul de 42 de săptămâni creşte riscul unor sarcini viitoare cu nou-născut postmatur.
Inexactitatea ultimului ciclu menstrual.
Creştere ponderală accentuată a mamei (BMI>25).
Vârsta mică sau înaintată a mamei.
Printre cauzele cunoscute se numără : defecte ale axei andreno- pituitare (anencefalie, hiperplazia glandelor suprarenale), anomalii genetice ( trisomia 18), deficit placentar de sulfataza, ihtioza congenitală.
Sex masculin.

3. Caracteristici clinice

Absenţa vernix caseosa
Absenţa Lanugo
Pilozitate capilară abundentă, unghii lungi
Ţesut celular subcutanat slab reprezentat
Exces de piele, cu pliuri cutanate multiple
Tegumente uscate şi crăpate
Cordon ombilical subţire.

4. Clasificarea postmaturităţii (după Clifford):

5. Principalele riscuri postnatale

1. Asfixie

2. Aspiraţie de meconiu

3. Infecţii

4.Tulburări de adaptare

5. Hipoglicemie

6. Hipotermie

7. Convulsii

8. Afectare neurologică

9. Nou-născuţi macrosomi.

6. Postmaturii mascrosomi

Postamturii tind la o greutate peste limita superioară.
Complicaţiile pe termen scurt produse de greutatea mare la naştere sunt reprezentate în special de: fracturi, dificulăţi în străbaterea strâmtorii superioare a bazinului, precum şi în producerea de leziuni ale craniului ( fracturi, echimoze,etc).
Complicaţiile pe termen lung sunt reprezentate de suprapondere, obezitate, diabet zaharat, tulburări hormonale,etc.

7. Management prenatal

Diagnosticul prenatal presupune:

Istoric matern şi al membrilor familiei complet, cu detectarea eventualilor factori de risc, consum de medicamente sau abuz de substanţe toxice.
Examinare maternă anterior sarcinii, dar şi în timpul sarcinii.
Ecografii periodice în timpul sarcinii, lunare sau chiar mai frecvente (atunci când există substrat predispozant, inclusiv ecografie Doppler pentru vizualizarea vascularizaţiei placentare).
Monitorizarea volumului lichidului amniotic.
Monitorizarea semnelor vitale materne, în special glicemie şi tensiune arterială.
Evaluare biologică periodică înainte şi în timpul sarcinii.
Monitorizarea strictă a cantităţii de lichid amniotic.

Stabilirea cu exactitate a vârstei gestaţionale.

Terminarea sarcinii prin cezariană, dacă vârsta gestaţională este mai mare de 42 săptămâni şi nou-născutul prezintă semne de suferinţă intrauterină.

Monitorizare fetală în travaliu.

Managementul postnatal, după identificarea elementelelor de instabilitate presupune:

1. Asigurarea funcţiei respiratorii (Imediat după naştere, se va preveni pneumonia prin aspiraţie de meconiu, prin aspirarea traheală a lichidului amiotic inhalat).

3. Prevenirea hipotermiei (Se va preveni stresul hipotermic prin plasarea nou-născutului în condiţii de neutralitate termică.)

4. Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii.

5. Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine, de exemplu a policitemiei.

Pagini

Puericultură, pediatrie , C3-PREMATUR,DISMATUR,POSTMATUR