CAPITOLUL 8
FURNIZAREA SERVICIILOR DE SANATATE
IN ROMANIA
“Sectorul sanatatii” este
reprezentat de o gama larga de personal care acorda servicii de
ingrijiri de sanatate.
8.1. SERVICIILE PRIMARE DE SANATATE
Sunt furnizate de
medici generalisti, medici de familie, furnizori pentru ingrijiri la
domiciliu etc.
Pana in 1989, asistenta primara in
Romania a fost furnizata in principal
printr-o
retea nationala de dispensare.
Dispensarele
apartineau Ministerului Sanatatii si erau administrate de
spitalul
local care
detinea fondurile locale atat pentru ingrijirile primare cat si cele
secundare de sanatate. Dispensarele furnizau ingrijiri de sanatate
populatiei dintr-un teritoriu arondat. Existau de asemenea,
dispensarele de intreprindere care acordau ingrijiri de sanatate
angajatilor si dispensare scolare care furnizau ingrijiri medicale
elevilor si personalului din invatamant.
In
anul 1989 a fost reglementata organizarea si functionarea cabinetelor
medicale publice si private
in una din cele patru forme:
- Cabinete medicale individuale ce apartineau unui medic responsabil de toate serviciile si resursele fiind legal raspunzator de activitatile cabinetului.
- Cabinete grupate apartinand unui grup de medici care impart resursele (echipamentul si spatiul) dar ale caror activitati medicale sunt separate, fiecare dintre acestia fiind legal raspunzatori de activitatile desfasurate.
- Cabinete asociate aparatinand unui grup de medici care impart resursele, spatiul si activitati medicale in care toti medicii au aceeasi specialitate, unul singur fiind raspunzator legal de toate activitatile.
- Societatile civile medicale cuprind un grup de medici care impart resursele, spatiul si activitatile medicale, avand specialitati medicale diferite, societatea fiind legal responsabila de activitatile personalului
Reforma ingrijirilor primare de
sanatate a inceput in anul 1994 si a introdus un
nou model de finantare, un transfer al
responsabilitatii de la spitale catre Directile Sanitare Judetene,
introducand obligativitatea incheierii unor contracte intre
Directiile Sanitare Judetene si medicii generalisti la nivel
individual sau de grup.
8.2 SERVICIILE AMBULATORII DE
SPECIALITATE
Acestea sunt furnizate de reteaua de
servicii ambulatorii din spitale, centre de sanatate, centre de
diagnostic si tratament, cabinate specializate.
Anterior in Romania
furnizorii de ingrijiri secundare de sanatate erau policlinicile
predominante in zonele urbane. Majoritatea policlinicilor acordau
servicii gratuite, personalul medical era platit pe baza unui sistem
salarial si furniza servicii medicale ambulatorii publice.
In prezent policlinicile, fie au
devenit ambulatorii de spital, fie centre independente de diagnostic
si tratament ori s-au divizat in cabinete medicale individuale.
Incepand cu anul 1990 s-au organizat cabinete medicale private, iar
personalul medical care isi desfasoara activitatea in cadrul acestor
cabinete trebuie sa detina avizul de libera practica si o autorizatie
de functionare a cabinetului medical.
Seviciile ambulatorii private pot fi
acreditate pentru toate specialitatile, inclusiv pentru servicii
ambulatorii de chirurgie.
8.3 SERVICIILE MEDICALE
SPITALICESTI
Spitalul
este unitatea sanitara cu paturi, de utilitate publica, cu
personalitate juridica, proprietate publica sau privata, care asigura
servicii medicale. Serviciile medicale acordate de spital sunt:
preventive, curative, de recuperare, de ingrijire, in caz de
graviditate, maternitate si ingrijirea nou-nascutilor.
In Romania exista mai multe categorii
de spitale clasificate dupa anumite caracteristici:
1.
In functie de teritoriu
spitalele se clasifica in:
- judetene;
- municipale si orasenesti;
- comunale.
2.
In functie de specificul patologic spitalele
se clasifica in:
- generale;
- de urgenta;
- de specialitate;
- pentru bolnavii cu afectiuni
cronice.
3.
In functie de regimul juridic al proprietatii
spitalele pot fi:
- publice;
- private;
-mixte.
4.
In functie de modul de finantare
spitalele pot fi:
- spitale cu finantare din fonduri
publice;
- spitale cu finantare din fonduri
private;
- spitale cu finantare mixta.
5.
Din punct de vedere al invatamantului si cercetarii stiintifice
medicale,
spitalele se clasifica in:
- spitale clinice;
- spitale universitare.
Spitalul
judetean
este spitalul general care asigura asitenta medicala a
judetului.
Spitalele
municipal si orasenesc
sunt spitale care au in componenta cel
putin
specialitatile de baza (medicina interna, pediatrie,
obstretica-ginecologie, chirurgie) si sunt organizate la nivelul
municipiilor sau oraselor unui judet.
Spitalul
comunal
este unitatea sanitara cu paturi care asigura asistenta
medicala de specialitate pentru
populatia din mai multe localitati rurale apropiate, avand sectii de
medicina interna, pediatrie, obstretica-ginecologie.
Spitalul
general
este spitalul care are organizata in structura sa minim trei
din
cele patru specialitati de baza, respectiv medicina interna,
pediatrie, obstretica-ginecologie si chirurgie.
Spitalul de
specialitate
este spitalul care asigura asitenta medicala intr-o
singura specialitate.
Spitalul de
urgenta
este spitalul care dispune de o structura complexa de
specialitati
dotat cu aparatura medicala corespunzatoare, personal specializat,
avand amplasament si accesibilitate pentru teritorii extinse. In
structura spitalului de urgenta functioneaza obligatoriu
departamentul de urgenta care, in functie de necesitati poate avea un
serviciu mobil de urgenta-reanimare si transport medicalizat.
Spitalul
pentru bolnavi cu afectiuni cronice
este spitalul in care durata
de spitalizare este prelungita
datorita specificului patologiei.
Spitalul
public
este spitalul proprietate publica a statului sau al unitatiilor
administrativ-teritoriale organizate
ca institutii publice.
Spitalul
privat
este spitalul proprietate privata a persoanelor juridice de
drept privat.
Spitalul
clinic
este spitalul care are in componenta sa cel putin doua clinici
in
specialitati diferite care desfasoara asistenta medicala, activitate
de invatamant si cercetare stiintifica medicala si de educatie
medicala continua.
Spitalul
universitar este
spitalul organizat in centre universitare medicale
in
structura caruia toate sectiile de specialitate sunt clinici
universitare.
Clinica universitara are in structura ei una sau mai multe sectii
clinice.
Sectiile clinice sunt sectiile de spital in care se desfasoara
activitati de invatamant universitar.
Structura
organizatorica a spitaluluI cuprinde
dupa caz: sectii, departamente, laboratoare, servicii de diagnostic
si tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice, economice
si administrative, servicii de asistenta prespitaliceasca si
transport urgente, structuri de primiri urgente si alte structuri
aprobate de Ministerul Sanatatii si Familiei. Spitalele pot avea in
componenta lor structuri care acorda servicii ambulatorii de
specialitate. Serviciile medicale furnizate de ambulatoriu de spital
cuprind: consultatii, investigatii, stabilirea diagnosticului,
tratament medical si/sau chirurgical, ingrijiri, recuperare,
medicamente si materiale sanitare, proteze.
Formele
de spitalizare sunt: spitalizarea continua, spitalizarea de zi si de
o zi.
Prin regulamentul de organizare si
functionare al spitalului si fisele posturilor aprobare de conducerea
spitalului se stabilesc activitatile, modul de organizare si
functionare, atributiile si responsabilitatile personalului.
Activitatile organizatorice si functionale cu caracter medico-sanitar
din spitale sunt reglementate si supuse controlului Ministerului
Sanatatii si Familiei, autoritatea centrala in domeniul asistentei de
sanatate publice. In spitale se pot desfasuta si activitati de
invatamant medico-farmaceutic, postliceal, universitar si post
universitar precum si activitati de cercetare stiintifica medicala.
Criteriile
pentru desfasurarea activitatilor de cercetare stiintifica medicala
se propun de catre Academia de Stiinte Medicale si se aproba prin
ordin al ministrului sanatatii si familiei cu avizul Ministerului
Educatiei si Cercetatii, iar criteriile pentru desfasurarea
activitatiilor de invatamant se elaboreaza si aproba de Ministerul
Sanatatii si Familiei cu avizul Ministerului Educatiei si Cercetatii.
Colaborarea dintre spitale si institutiile de invatamant medical se
realizeaza pe baza de contract incheiat potrivit metodologiei
aprobate prin ordin comun al ministrului sanatatii si familiei si al
ministrului educatiei si cercetatii. Activitatiile de invatamant si
cercetare sunt organizate astfel incat sa consolideze calitatea
actului medical cu respectarea drepturilor pacientilor, a eticii si
deontologie medicale.
Problemele de etica si deontologie
profesionala sunt de competenta, dupa caz a Cologiului Mediciilor din
Romania, Colegiului Farmacistiilor din Romania sau a Ordinului
Asistentiilor Medical si Moaselor din Romania.
Infiintarea sau desfiintarea
spitalelor publice se face prin hotarare a Guvernului instiintata de
Ministerul Sanatatii si Familiei cu avizul Consiliului Local sau
Judetean. In actul de infiintare al spitalului public se stabilesc
cel putin urmatoarele elemente: denumire, tipul spitalului, tipul
finantarii, numarul de paturi si categoria serviciilor medicale
spitalicesti acordate.
Organele
de conducere ale spitalelor publice
sunt: consiliul de administratie, comitetul director, directorul
general.
Comitetul
director
si directorul
general
reprezinta conducerea executiva a spitalelor publice. Directorul
general este
numit de catre consiliul de administratie prin concurs.
Din comitetul
director
fac parte: directorul general adjunct medical, directorul economic,
contabilul sef si directorul de ingrijiri. Membrii comitetului
director sunt numiti de catre consiliul de administratie in urma
concursurilor sustinute pentru o perioada de patru ani.
In cadrul
spitalului se organizeaza consiliul
medical
format din medici sefi de sectie, sefi de compartimente, laboratoare
sau compartimente.
Atributiile comitetului director
din spitalele publice sunt:
- elaboreaza proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al spitalului;
- analizeaza si recomanda masuri pentru dezvoltarea activitatii spitalului in concordanta cu nevoiele de servicii medicale ale populatiei;
- analizeaza si propune lista investitiilor care urmeaza sa se realizeze;
- raspunde la modul de indeplinire a obligatiilor asumate prin contracte si dispune masuri de imbunatatire a activitatii spitalului;
- conduce operativ intreaga activitate a spitalului.
Consiliul de
administratie
este constituit din 7-9 membri in functie de
marimea spitalului si complexitatea
serviciilor medicale acordate. Presedintele consiliului de
administratie este ales din randul membrilor sai cu majoritate simpla
din numarul total.
Membri
consiliului de administratie
sunt:
- un reprezentant al Ministerului Sanatatii si Familiei sau al Directiei de Sanatate Publica, dupa caz;
- doi reprezentanti numiti de Consiliul Judetean si Local;
- un reprezentant al Finantelor Publice Locale;
- un reprezentant al Colegilor Mediciilor din Romania;
- un reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania;
- directorul general al spitalului;
- doi reprezentanti ai Senatului universitar pentru spitalele clinice si universitare.
La sedintele consiliului de
administratie participa, fara drept de vot, cate un
reprezentant
al organizatiilor sindicale si patronale. Consiliul de administratie
este condus de catre presedintele consiliului.
Atributiile
principale ale consiliului de administratie
sunt:
- aproba bugetul de venituri si cheltuieli al spitalului;
- organizeaza concurs pentru ocuparea functiilor de director general, director general adjunct medical si celorlalte functii de director. Presedintele consiliului de administratie numeste in functie persoanele care au promovat concursul;
- analizeaza si recomanda masuri pentru dezvoltarea activitatii spitalului, in concordanta cu nevoile de servicii medicale ale populatiei;
- analizeaza si propune lista investitiilor care urmeaza sa se realizeze intr-un exercitiu financiar;
- analizeaza modul de indeplinire a obligatiilor asumate prin contracte si activitatea directorului general si a comitetului director, dispunand masuri de imbunatatire a activitatii;
- negociaza si incheie prin presedinte si directorul general contracte de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurari de sanatate.
Consiliul de administratie se
intruneste lunar sau ori de cate ori este nevoie,
la
solicitarea majoritatii membrilor sai, a presedintelui sau a
directorului general si ia decizii cu majoritate simpla din numarul
total al membrilor. Membri Consiliului de a Administratie primesc o
indemnizatie de sedinta in proportie de 20% din salariul Directorului
General.
Pentru
spitalele clinice, universitare si institutele clinice candidatii la
functia de director general trebuie sa fie obligatoriu cadre
didactice universitare. Directorul general trebuie sa aiba
competenta, management sanitar si sa incheie contract de administrare
pe un mandat de patru ani, cu consiliul de administratie pe baza
criteriilor stabilite de catre Ministatul Sanatatii si Familiei cu
posibilitatea reinnoirii acestuia.
Directorul
general este ordonator de credite si reprezinta spitalul in relatiile
cu tertii, conduce activitatea comitetului director fiind
presedintele acestuia.
In
spitalele clinice si universitare, institutele clinice si spitale
judetene, comitetul director este constituit din: director general,
director general adjunct medical, director economic, director de
ingrijiri de profesie asistent medical, contabil sef pentru spitalele
cu peste 500 de paturi. Comitetul
director este numit de consiliul de administratie in baza
concursurilor sustinute. Comitetul
director conduce intreaga activitate a spitalului intre sedintele
consiliului de administratie.
Conducerea
spitalelor publice raspunde in fata Directiei de Sanatate Publica
si/sau Ministerului Sanatatii si Familiei, in fata Ministerului de
Resort pentru indeplinirea atributiilor care ii revin.
Revocarea
membrilor comitetului director in cazul nerealizarii indicatorilor de
performanta a activitatii stabiliti in contractul de adminsitrare sau
in cazul savarsirii de abuzuri sau abateri se face de catre consiliul
de adminsitratie la propunerea Ministerului Sanatatii si Familiei, a
Directiei Judetene de Sanatate Publica in functie de subordonare sau
Ministerului de Resort.
Sectiile,
laboratoarele, departamentele si serviciile medicale ale spitalului
sunt conduse de catre un sef de departament, un sef de sectie, sef de
laborator sau sef de serviciu. Aceste functii se ocupa din concurs
organizat in conditiile legii. In spitalele publice, functiile de
sefi de departament, sef de compartiment, sef de laborator sau
farmacist sef vor putea fi ocupate numai de medici, farmacisti,
biologi, chimisti si biochimisti cu o vechime de minim 5 ani in
specialitatea respectiva.
Spitalul
are obligatia sa inregistreze, sa stocheze, prelucreze si sa
transmita informatiile legate de activitatea sa si sa raporteze catre
Directia de Sanatate Publica Teritoriala si constituie baza de date
la nivel national pentru decizii majore de politica sanitara si
pentru raportarile necesare organismelor Uniunii Europene si
Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS).
Spitalul
are obligatia sa furnizeze caselor de asigurari de sanatate
informatiile medicale care au stat la baza contractelor de furnizare
de servicii medicale. Documentatia primara va fi pastrata, securizata
si asigurata sub forma de document scris si/sau electronic
constituind arhiva spitalului.
FINANTAREA
SPITALELOR
Spitalele
functioneaza pe principiul autonomiei financiare pe baza sumelor
prevazute in contractele pentru furnizarea de servicii medicale,
precum si din sume obtinute, in conditiile legii de la persoanele
fizice si juridice si isi elaboreaza, aproba si executa bugetele
proprii de venituri si cheltuieli. Contractul de furnizare de
servicii medicale al spitalului cu casa de asigurari de sanatate
reprezinta sursa principala a veniturilor in cadrul bugetului de
venituri si cheltuieli si se negociaza cu consiliul de administratie
cu conducerea casei de asigurari de sanatate, in functie de
indicatorii stabiliti de contractul-cadru de furnizare de servicii
medicale. Spitalele pot incheia contracte de furnizare de servicii
medicale si cu casele de asigurari de sanatate private.
Separat
de veniturile realizate de spitale din contractele incheiate cu casa
de asigurari de sanatate, spitalele publice primesc finantare dupa
cum urmeaza:
- de la bugetul de stat si bugetul Ministerului Sanatatii si Familiei;
- de la bugetul consiliului judetean, pentru spitalele judetene;
- de bugetul consiliului local si al consiliului judetean pentru spitalele locale;
- de la bugetul Ministerului de Resort, pentru spitalele cu retea sanitara proprie.
De la bugetul de
stat
se asigura:
- desfasurarea activitatilor cuprinse in programele nationale de sanatate;
- dotarea cu echipamente medicale de inalta performanta;
- investitii legate de construirea de noi spitale si pentru finalizarea celor aflate in executie;
- expertizarea, transformarea si consolidarea constructiilor grav afectate de seisme si alte cazuri de forta majora;
- activitati specifice unitatilor cu retea sanitara proprie.
Bugetele locale
asigura finantarea unor cheltuieli pentru finalizarea
constructiilor
noi si realizarea unor lucrari de reparatii curente si capitale,
precum si pentru dotarea spitalelor cu aparatura medicala.
Spitalele publice pot realiza
venituri proprii suplimentare din:
- donatii si sponsorizari;
- asocieri investitionale in domenii medicale sau de cercetare medicala si farmaceutica;
- inchirierea temporara a unor spatii medicale, dotari cu echipamente sau aparatura medicala catre alti furnizori de servicii medicale;
- contracte privind furnizarea de servicii medicale incheiate cu casele de asigurari private sau agenti economici;
- editarea si difuzarea unor publicatii cu caracter medical;
- servicii medicale, hoteliere sau de alta natura furnizate la cererea pacientilor sau angajatilor;
- servicii de asistenta medicala la domiciliu furnizate la cererea pacientilor.
Proiectul bugetului de venituri si
cheltuieli al spitalelor publice se elaboreaza
de
conducerea spitalului fiind aprobat si supus validarii pana la data
de 31 decembrie a anului curent Directiei Judetene de Sanatate
Publica sau Ministerului Sanatatii si Familiei respectiv Ministerului
de Resort in functie de subordonati. Privind partea de cheltuieli
propusa pentru a fi acoperita prin finantare de la bugetele locale se
va obtine si avizul consiliului local respectv. Executia bugetului de
venituri si cheltuieli se raporteaza lunar si trimestrial directiilor
de sanatate publica, Ministerului Sanatatii si Familiei, respectiv
Ministerului de Resort in functie de subordonare. De asemenea,
executia bugetului de venituri si cheltuieli se raporteaza lunar si
trimestrial si consiliului local si/sau judetean, dupa caz, daca
beneficiaza de finantare din bugetele locale. Directiile de Sanatate
Publica analizeaza executia bugeturilor de venituri si cheltuieli
lunare si trimestriale si le inainteaza Ministerului Sanatatii si
Familiei, respectiv Ministerului de Resort, dupa caz. Daca sunt
constatate abateri fata de indicatorii din contractul de
administrare, Directia de Sanatate Publica le sesizeaza si face
propuneri pe care le propunere spre aprobare conducerii Ministerului
Sanatatii si Familiei.
Controlul
asupra activitatii financiare a spitalului public se face de catre
Curtea de Conturi, Ministerul Sanatatii si Familiei, ministerele si
institutiile cu retea sanitara proprie sau alte organe abilitate prin
lege.
Fondul
de dezvoltare al spitalului
se constituie din urmatoarele surse:
- amortizarea calculata lunar si cuprinsa in cheltuielile spitalului;
- sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile;
- sponsorizarile cu destinatia “dezvoltare”;
- 20% din excedentul bugetului de venituri si cheltuieli inregistrat la finele exercitiului financiar.
Fondul de dezvoltare este utilizat
pentru procurarea echipamentelor si
aparaturii medicale si de laborator
necesare desfasurarii activitatii spitalului.
CAPITOLUL 9
FINANTAREA SECTORULUI SANATATII
Finantarea sectorului sanatatii este
un factor esential pentru organizarea si
functionarea oricarui sistem de
ingrijire de sanatate. Politica ingrijirilor de sanatate este strans
legata de mijloacele de finantare a serviciilor de sanatate.
Prin implementarea legii asigurarii
sociale de sanatate, legea 145/1997, Guvernul Romaniei a ales
schimbarea sistemului ingrijirilor de sanatate de la un sistem
centralizat la unul bazat pe asigurari sociale de sanatate.
Schimbarile esentiale intervenite in
finantarea sectorului serviciilor de sanatate, imbraca urmatoarele
aspecte:
- Serviciile medicale vor fi finantate in principal din contributiile populatiei asigurate;
- Colectarea contributiilor este asigurata de casele de asigurari de sanatate;
- Prin plata contributiilor fiecare persoana asigurata este protejata impotriva costurilor cauzate de imbolnaviri si accidente si este indreptata catre serviciile de sanatate furnizate prin intermediul mediciilor de familie si al spitalelor, medicamente si materiale sanitare in functie de nevoile de ingrijiri medicale;
- Casa de Asigurari de Sanatate foloseste fondurile colectate in principal pentru plata serviciilor realizate de furnizorii de servicii de sanatate pe baza contractului incheiat, in contract fiind stipulate cantitatea, calitatea si pretul serviciilor de sanatate;
- Spitalele vor trebui sa acopere cheltuielile serviciilor de sanatate realizate, prin prezentarea notei de plata catre Casa de Asigurari de Sanatate, potrivit contractului.
Relatia dintre
spitale si Casa de Asigurari Sociale de Sanatate creaza bazele
autonomiei spitalicesti, autonomie prevazuta in legea nr. 146/1999
privind organizarea, conducerea, functionarea si finantarea
spitalelor. Potrivit aceste legi, spitalele sunt considerate
institutii autonome de interes public si sunt indreptatite a avea
propriul buget operational.
Legea 146/1999 are urmatoarele
implicatii:
- spitalele devin furnizori de servicii de sanatate care-si “vand” aceste servicii caselor de asigurari de sanatate pe baza contractelor medicale incheiate in acest scop de cele doua parti;
- spitalele pot obtine resurse financiare numai prin platile pentru serviciile de sanatate furnizate;
- a luat nastere o “piata a serviciilor de sanatate” in care spitalele concureaza pentru contracte medicale;
- reforma financiara accentueaza importanta unui bun management al spitalului, managerii trebuind sa imbunatateasca organizarea serviciilor de sanatate pe care spitalul le furnizeaza in scopul obtinerii efectelor pozitive in utilizarea resurselor si in calitatea serviciilor;
- spitalele trebuie sa realizeze un echilibru intre venituri si cheltuieli, sa utilizeze in mod eficient resursele, sa antreneze angajatii in vederea atingerii obiectivelor propuse.
Unul din obiectivele principale ale
oricarui spital este obtinerea resurselor
care vor acoperii cheltuielile
necesare furnizarii unor ingrijiri medicale de calitate pentru cei
asigurati.
Spitalele trebuie sa-si evidentieze
pachetul de servicii de sanatate pe care le pot furniza. Aceste
pachete de servicii pot cuprinde:
- servicii medicale ambulatorii;
- servicii medicale in regim de internare;
- servicii medicale de urgenta;
- asitenta medicala prenatala, intranatala si postnatala;
- servicii medicale de recuperare;
- servicii de asistenta stomatologica;
- ingrijiri la domiciliu;
- medicamente, materiale sanitare, proteze.
Spitalele pot percepe plati directe de
la pacienti pentru anumite servicii.
Sursele de finantare pentru costuri
sunt:
- casele de asigurari de sanatate;
- persoane fizice si juridice;
- administratia locala;
- Ministerul Sanatatii si Familiei;
- bancile.
Contractele
cu casele de asigurari de sanatate
In cea mai mare parte spitalele
primesc resursele financiare prin prezentarea notelor de plata catre
Casa de Asigurari de Sanatate pentru serviciile de sanatate prestate.
Serviciile sunt “vandute” caselor de asigurari de sanatate in
baza unui contract incheiat intre cele doua parti.
Acest contract trebuie sa specifice:
- numarul serviciilor de sanatate ce urmeaza a fi furnizate persoanelor asigurate pentru o perioada de cel mult un an;
- pretul serviciilor medicale;
Contractul trebuie sa tina cont de
interesul persoanelor asigurate, de
echilibrul financiar al asigurarilor
de sanatate, de calitatea serviciilor. CAS trebuie sa plateasca
spitalelor pentru furnizarea de servicii medicale, cel putin la
nivelul costurilor de productie.
Contractele
cu persoane fizice sau juridice
Resursele
financiare pot proveni din donatii si/sau sponsorizari de la persoane
fizice sau juridice. Donatiile sunt facute cu o anumita destinatie,
de exemplu pentru cumpararea unor echipamente medicale specifice,
efectuarea de reparatii sau constructia unor incaperi sau aripi
dintr-un spital. Sponsorizarile sunt oferite pentru furnizarea
anumitor servicii sau activitati.
Contractele
cu administratia locala
Potrivit legii
administratiei publice si legii finantelor publice locale,
autoritatile publice locale pot aproba credite bugetare pentru
finantarea cheltuielilor spitalicesti din cadrul bugetelor locale.
Finantarea
este furnizata la cererea managerilor de spitale care trebuie sa
ofere autoritatilor locale argumente convingatoare pentru alocarea de
fonduri de la bugetele locale in scopul bunei functionari a
spitalelor. Autoritatile locale pot garanta fonduri de la bugetele
locale pentru cheltuieli, pentru materiale, servicii si investitii.
Contractele
cu Ministerul Sanatatii si Familiei
In conformitate cu legea 146/1999,
privind organizarea, functionarea si finantarea spitalelor,
Ministerul Sanatatii si Familiei trebuie sa furnizeze spitalelor
resurse financiare pentru:
- realizarea programelor nationale de sanatate;
- achizitionarea de aparatura medicala de inalta tehnologie;
- realizarea reparatiilor capitale;
- realizarea unor activitati stabilite prin ordin al ministrului sanatatii, cum ar fi: activitati de invatamant si cercetare, recuperarea capacitatii de munca.
Contractele
cu bancile
Spitalele pot avea acces la credite
bancare pe termen scurt fiind necesare
pentru
asigurarea finantarii la timp a cheltuielii. Accesul la credite este
permis pentru completarea lipsurilor financiare temporare
(incapacitati de plata), pentru o perioada de timp variind intre o
luna si trei luni, cand cheltuielile depasesc incasarile valorilor
echivalente pentru serviciile de sanatate furnizate pe durata acelei
perioade.