Cuvantul
cancer
sugereaza evolutia unei tumori ce invadeaza local si disemineaza la
distanta (metastazare) in organele sanatoase ale pacientului.
Prin
tumora se intelege o crestere locala de volum a unui tesut. In sens
restrans inseamna neoformarea de tesuturi sub forma unor cresteri
necontrolate a tesuturilor proprii organismului. In cazul
neoplaziilor ganglionilor limfatici si sangelui (proliferari celulare
maligne) este vorba despre afectiuni sistemice. Cresterea in exces nu
este reversibila.
Afectiunile
tumorale sunt procese patologice care, daca nu sunt diagnosticate la
timp, mai devreme sau mai tarziu duc, datorita tendintei de
diseminare, la deces. Cel mai terbil, in cazul unui neoplasm, este
durata mare a incertitudinii succesului tratamentului. Boala
neoplazica inseamna pentru pacient, dar si pentru familia acestuia,
un moment important de criza din punct de vedere psihic, fizic si
social.
Asistentii
medicali se pot intalni cu pacientii oncologici, atat in clinicile de
specialitate,in ambulatoriul de specialitate cat si in caminele de
ingrijire sau la domiciliul acestuia. Datorita cerintelor ridicate pe
plan personal si profesional necesare in sectiile de oncologie,
devine obligatorie o calificare suplimentara.
Ingrijirile
pacientului oncologic necesita atentie, rigoare si competenta!
Cu
aceasta realitate se confrunta personalul sanitar mediu in munca de
zi cu zi. De aceea sunt necesare, in relatia cu pacientii,
apartinatorii si colegii din alte specialitati, cunostinte teroretice
de baza despre cauzele, diseminarea, simptomele generale si
diagnosticul tumorilor.
Personalul
medical se afla in timpul exercitarii activitatii sale zilnice, in
majoritate, in apropierea pacientului si a familiei acestuia. Aceste
circumstante fac posibil ca activitatea sa sa contribuie la procesul
de educatie sanitara (educand pacientul despre posibilitatile de
prevenire a tumorilor).
Cuvântul
tumoră derivă din latinescul „tumor" şi desemnează
neoformaţiile tisulare. Termenul esteutilizat atât pentru formele
benigne cât şi pentru cele maligne. Pentru tumorile maligne se
foloseşte şi termenul de neoplazie sau
neoplasm
(din grecescul „neos" = nou şi „plaseo"= formaţiune),
justificat dedezvoltarea unui ţesut cu caractere noi.
In
oncologie tumorile se clasifica in:
- Tumori benigne, cu malignitate medie
- Tumori maligne sau cancerele
Tumorile
benigne sunt
diferentiate histopatologic, au o crestere lenta prin expansiune,
sunt circumscrise si incapsulate, fara infiltrarea tesuturilor
vecine, neinvazive si compresive si nemetastazante.
Tumorile
maligne au proprietati
de crestere autonoma, rapida, sunt infiltrative si necapsulate,
distructive si invazive si metastazante. Denumirea de cancer data
tumorilor maligne provine de la aspectul unor cancere de san, care
invadeaza tesuturile invecinate prin ramificatii de aspectul unor
tentacule (cuvantul cancer deriva dingrecescul karcinos- rac, crab).
Tumorile
maligne produc
simptome generale grave cum ar fi anemia si casexia si se clasifica:
-
carcinoame,
care provin din tesutul epitalial, fiind cele mai frecvente tipuri de
cancer, dintre acestea, cancerele cu originea in tesutul glandular
(mamar, colorectal, prostata etc) sunt denumite si adenocarcinoame.
-
sarcoame,
care sunt tumori ale tesutului conjunctiv si de sustinere, muschi,
oase
-
limfoamele si
leucemiile
derivate din tesuturile hematopoetice si din celulele tesuturilor
nervoase.
In
Romania apar anual 58 000 de cazuri noi de cancer, iar tumorile
maligne se situeaza pe locul doi ca si cauze de deces dupa
afectiunile cardiovasculare. La sexul masculin predomina cancerul
pulmonar, gastrointestinal si de prostata, iar la sexul feminin
cancerul de san, de col uterin si gastrointestinal.
Cancerul
are o etiologie
multifactoriala.
Intelegerea cauzelor unui anumit cancer este o parte integrala a
strategiei pentru succesul tratamentului, screeningului si
preventiei. Aparitia si incidenta cancerului este dependenta de:
- dispozitie - cauze sau factori patologici endogeni, proprii organismului
- de expunere - cauze sau factori patologici exogeni, din mediul inconjurator responsabili de 90% din cancerele umane.
Principalii
factori asociati cu o incidenta si mortalitate crescuta prin cancer
sunt:
FACTORII
CARE TIN DE DISPOZITIE (FACTORI ENDOGENI)
Notiunea
de dispozitie, inseamna referitor la cancer, ca anumite persoane sunt
receptive la aceasta boala datorita prezentei anumitor factori si
anume:
- Ereditatea (pentru cancerul mamar, gastric, colonic sau bronsic)
- Iritatiile – in regiunile corpului supuse unor iritatii cronice, cum ar fi inflamatii, ulceratii, cicatrici, neoplasmele au o frecventa mai mare. Este evidenta incidenta carcinomului de buze la fumatorii de pipa. Protezele dentare defectuoase pot provoca prin presiune si frecare in decurs de ani carcinoame ale cavitatii bucale (limba sau arcade dentare).
- Hormonii – sunt cocarcinogeni (factori care stimuleaza tumora) cu o importanta hotaratoare in dezvoltarea cancerului de san, uter, ovar si prostata. Timpul critic pentru aparitia lui este menopauza la femei si andropauza la barbati..
- Deficientele imune – pacientii cu deficiente imune congenitale sau dobandite au o incidenta peste medie a neoplasmelor.
- Comportamentul sexual si reproductiv.
FACTORII
CARE TIN DE EXPUNERE (FACTORI EXOGENI)
Expunerea
corelata cu cancerul inseamna ca anumiti indivizi sunt expusi la
factori carcinogeni ca urmare a modului de viata, comportamentului
sau activitatii profesionale. Influentele factorilor de mediu, cum ar
fi carcinogenii si cocarcinogenii chimici si naturali, radiatiile, ca
si obiceiurile necorespunzatoare, apartin si ele nenumaratilor
factori care stimuleaza si produc aparitia afectiunilor tumorale.
- Modul de viata:
- alimentatia neechilibrata si grestita este responsabila de aparitia cancerului la 40% dintre barbati si 60% dintre femeii. Alimentatia excedentara in lipide, proteine animale si hidrocarburi creste confirmat riscul de cancer de san, colon, endometru, uter sau prostata.
- Fumatul si in special inhalarea fumului de tigara sunt cele mai periculoase carcinogene. Abuzul de nicotina creste riscul aparitiei cancerului bronsic, laringian, al cavitatii bucale si a vezicii urinare. Daca se asociaza si un consum exagerat de alcool, creste riscul dezvoltarii unor tumori esofagiene, rectale (mai ales la consum crescut de bere), pancreatice si de san.
- Alcoolul joaca in anumite circumstante un rol hotarator in carciogeneza, deoarece alcoolul – mai ales sub forma bauturilor concentrate – prezinta evident risc de aparitie a proceselor neoplazice la nivelul cavitatii bucale, faringelui si esofagului.
- Radiatiile ionizante si UV.
Efectul
cancerigen al radiatiilor ionizante este dovedit. Sensibilitate
crescuta la expunerea la radiatii au maduva hematopoetica, tiorida si
glanda mamara, iar expunerea prelungita la aceste radiatii creste
riscul de aparitie a leucemiei, cancerului tiroidian si a cancerulu
de san). Radiatiile UV stimuleaza la expunere indelungata aparitia
tumorilor maligne pigmentare, cum ar fi mielomul malign.
- Erbicidele (substantele folosite in agricultura, silvicultura sau gradinarit), poluarea atmosferica si a apelor.
- Infectiile virale sau bacteriene:
- Virusul Epstein-Barr este asociat cu carcinomul nazofaringian sau cu unele subtipuri de limfom nonhodgkinian.
- Papiloma virusurile sun incriminate in aparitia cancerelor de col uterin, vulvar sau penian.
- Virusul hepatitei B si C in legatura cu aparitia cancerului hepatic primar
- Helicobacter pylori reprezinta un factor de risc pentru carcinomul gastric)
- Parazitoze ale calilor biliare pot favoriza aparitia colangiocarcinomului.(cancerul de cai biliare).
- H.I.V. cauzeaza sarcomul Kaposi in cadrul S.I.D.A.
- Cauze iatrogene (chimioterapia, radioterapia, alte tratamente).
CARCIOGENEZA
(ETIOPATOGENIA CANCERULUI)
Carciogeneza
este definita ca procesul
stadial prin care o
celula normala
dobandeste proprietati
care permit dezvoltarea fenotipului malign (proliferare necontrolata,
invazie locala si metastazare)
sau cascada de evenimente ce conduc la
transformarea unei celule normale intr-o celula maligna.
Carciogenul
este agentul care produce cancerul (de exemplu toxinele ciupercilor
de mucegai, hidrocarburile), iar cocarcinogenul
este agentul care stimuleaza tumora (de exemplu uleiurile din coaja
citricelor, alcoolul combinat cu tutunul, aportul lipidic crescut,
aportul crescut de proteine animale sau aportul crescut de sare de
bucatarie).
Carciogeneza
poate fi :
- Carciogeneza fizica:
- Este implicata in etiologia a 5% din cancerele umane
- Este indusa de radiatiile ultraviolete si ionizante care provoaca leziuni ale ADN-ului.
- Carciogeneza chimica:
- Este indusa de substantele chimice introduse in organism sub diverse forme (fumatul, alcoolul, aditivii alimentari, medicamentele, poluarea etc) timp indelungat.
- Carciogeneza virala:
- Cancerele datorate factorilor infectiosi reprezinta 28% dintre cazurile inregistrate in tarile dezvoltate si mai putin de 8% in tarile dezvoltate.
Diseminarea
(raspandirea) tumorilor
Tumorile
maligne se dezvolta in organul in care au aparut si invadeaza
organele, respectiv tesuturile vecine. Tesuturile normale sunt astfel
distruse. Cresterea tumorala aduce riscul unei migrari (metastazari)
pe calea vaselor limfatice sau sangvine. Cancerul disemineaza
(metastazeaza) limfatic, hematogen si prin implantare.
Metastazarea
reprezinta procesul de raspandire (diseminare) a celulelor maligne
din tumora primara in alte compartimente (tesuturi, organe, umori)
ale organismului sau transferul tumorii maligne (sau de la o parte a
acestuia) la un organ sau tesut cuc are acesta nu este in contact
anatomic.
Diseminarea
limfatica: celulele
tumorale patrund prin caile limfatice in fluxul limfatic.
Diseminarea
heamtogena: grupele de
celule tumorale desprinse migreaza pe cale sangvina dand nastere asa
numitelor metastaze la distanta.
Diseminarea
prin implantare:
metastazarea prin implantarea are loc prin desprindere si grefare,
adica prin migrarea si inaintarea celulelor neoplazice de-a lungul
seroaselor.
SEMNELE
SI SIMPTOME GENERALE ALE TUMORILOR MALIGNE
Afectiunea
tumorala produce manifestari locale si generale, de unde rezulta si
problemele ridicate de o ingrijire corespunzatoare. Cea mai buna
ocazie pentru a vindeca un cancer este depistarea precoce urmata de
tratament adecvat.
Este
foarte bine cunoscut caracterul indolor al celulelor canceroase.
Cele
sapte semne „de alarma” sunt:
- Modificari ale tranzitului intestinal obisnuit, tulburari functionale digestive sau urinare.
- Modificarea aparenta a unei leziuni cutanate congenitale (neg pigmentar sau „alunita”)
- O plaga care nu se vindeca, o tumefactie care nu dispare.
- Hemoragii digestive, urinare, hemoptizii sau metroragii (orice pierdiere de sange neobisnuita)
- Un nodul palpabil sau o induratie in san sau oriunde altundeva.
- Tulburari permanente de deglutitie
- Persistenta disfoniei sau tusei iritative.
Odata
cu progresia bolii pot aparea in organism urmatoarele semne si
simptome.
SEMNE
ALE TUMORILOR MALIGNE:
O
tumora maligna determina anumite semne ce pot fi directe
sau indirecte.
Semnele
directe sunt si cele mai sugestive fiind expresia prezentei tumorii.
- DIRECTE:
Semnele
directe sunt expresia unei cresteri tumorale anormale care poate
corespunde tumorii primare, adenopatiilor regionale sau metastazelor
si poate fi depistata intamplator sau in contextul altor afectiuni
(traumatisme minore, durere nespecifica).
Adenopatiile
tumorale sunt cele mai
frecvente semne directe la 60-70% din pacientii cu cancer,
reprezentand principalul motiv de prezentare la medic.
Palparea
tumorii primare este o
circumstanta realtiv rara, cu exceptia tumorilor in stadiile avansate
sau a organelor accesibile: san, testicul, sarcoame de parti moi ale
trunchiului sau extremitatilor, sistem osos, tegumente si mucoase.
Leziunile
tumorale cutanate de mici dimensiuni,
ce cresc rapid in dimensiuni, isi schimba culoarea sau ulcereaza,
fara tendinta de vindecare sunt accesibile inspectiei si se pot
identifica relativ usor.
- INDIRECTE
Semnele
indirecte sunt mai frecvente decat cele directe si au un caracter
functional fiind cele care nelinistesc pacientul si il determina sa
se prezinte la medic.
Semnele
indirecte mai
frecvente sunt:
- Scurgeri anormale cu aspect seros, hemoragic, purulent la nivelul vaginului, rectului, foselor nazale, cavitatii bucale.
- Semne de compresiune diverse (mediastinale, neurologice)
- La nivel abdominal tulburari de tranzit, icter mecanic, disafagie, dispnee, sindroame hemoroidale, polakiurie, nicturie.
- La nivel cranian – sindroame de hipertensiune intracraniana
- Semne neurologice – nevralgii, pareze, tulburari sfincteriene, dureri de tip sciatic asociate cu edemul unui membru inferior si tulburari urinare sunt expresia unei tumori de glanda parotida, trunchi cerebral sau rinofaringe.
SIMPTOMELE
TUMORILOR MALIGNE:
LOCALE:
- tumora
- ulceratie
- Tuse persistenta posibil cu striuri sangvinolente
- durere locala persistenta
- sangerare anormala de la nivel gastric, intestinal, vagin sau de oriunde
- Perturbarea functiei unui organ sau tesut (sdr.subocluziv, dispnee, disfagie sau disfonie persistenta)
GENERALE
(SISTEMICE):
- Astenia
- Senzatia generala de rau
- Oboseala
- Anorexia
- Scaderea ponderala (prezenta la aproximativ 2/3 din pacientii cu cancer, frecvent asociata cu anorexia si in multe cazuri primul simptom care determina prezentarea la medic)
- Febra prelungita
- Transpiratii profuze
- Prurit
- Sindroame paraneoplazice, endocrine, hematologice, osteoarticulare, dermatologice si altele sunt frecvente in cancerul bronho pulmonar, tumori pelvine ginecologice.(sunt un grup eterogen de semne si simptome asociate cu evolutia bolii maligne care nu sunt datorate efectelor fizice directe ale tumorii primare, adenopatiilor sau metastazelor).
Pentru
depistarea unei tumori stau la dispozitie numeroase posibilitati de
diagnostic constand in investigatii clinice si paraclinice.
