7.
PNEUMOTORAXUL
Definiţie:
pneumotoraxul este prezenţa aerului în cavitatea pleurală. Aerul
poate pătrunde
în
pleură fie plecând de la bronhii, fie de la peretele toracic. Se
cunosc mai multe forme: pneumotoraxul spontan e forma obişnuită,
cauzată cel mai frecvent de tuberculoza pulmonară, chisturile
aeriene, pneumoconioze, emfizem; pneumotoraxl traumatic apare în
traumatisme toracice sau fracturi costale: pneumotoraxul terapeutic
constă în introducerea aerului în pleură în scop terapeutic.
Simptomatologie:
debutul
este de obicei brutal, chiar dramatic, cu ocazia unui efort, tuse
violentă
sau fără cauză aparentă. Se caracterizează prin junghi atroce,
localizat sub-mamelonar şi iradiind în umăr şi abdomen, urmat
imediat de dispnee progresivă, intensă şi tuse uscată,
chinuitoare. Apar rapid semne de şoc sau asfixie, faţă palidă,
apoi cianozată, respiraţie rapidă şi superficială, puls mic,
tahicardie, tensiune arterială coborâtă, anxietate. Examenul fizic
arată mărirea hemitoracelui respectiv, cu lărgirea spaţiilor
in-tercostale, vibraţii vocale abolite, hipersonoritate şi tăcere
la auscultaţie.Cordul pulmonar acut, prin obstacolul intens şi
violent impus inimii drepte, este o complicaţie gravă. O formă
clinică deosebită este pneumotoraxul sufocant sau cu supapă care
apare când perforaţia pleuropulmonară permite intrarea aerului în
inspiraţie în pleură, dar nu şi ieşirea lui în expiraţie. Dacă
nu se intervine prompt şi energic, bolnavul moare prin asfixie.
Diagnosticul
se bazează pe apariţia brutală a dispneei,
durerea toracică
violentă şi atroce, fenomenele grave de asfixie, abolirea
vibraţiilor vocale, hipersonoritate şi tăcere la auscultaţie.
Tratamentul
constă
în calmarea durerii cu Algocalmin, Plegomazin şi, excepţional,
Mialgin
sau opiacee (Morfină, Dilauden-atropină, Pantopon), calmarea tusei
cu Codeină sau Dionină şi tratamentul şocului când apare
(Pentetrazol, Nicetamid, Effortil, Cofeină); repaus la pat şi
repaus vocal. Când fenomenele asfixice sunt grave, se recurge la
exuflaţie decompresivă. Întotdeauna se tratează boala de fond şi
complicaţiile.
Hidrotoraxul
este prezenţa în cavitatea pleurală a unui lichid cu caracter de
transsudat.
Apare
în insuficienţa cardiacă, sindromul nefrotic, ciroze, stări
caşectice, etc.
Hemotoraxul
constă în revărsarea unei cantităţi de sânge în cavitatea
pleurală, în urma unor traumatisme toracice, a unui anevrism aortic
sau sindrom hemoragic.
Chilotoraxul
este prezenţa limfei în cavitatea pleurală, prin ruperea,
obstruarea sau compresiunea marelui canal toracic sau a altui vas
limfatic important.
