Pneumologie si nursing specific , 11 Explorări paraclinice , Probe functionale respiratorii

V. Explorări paraclinice:

1. radioscopia si radiografia;

2. tomografia, computer-tomografia toracelui;
3. bronhografia;
4. ecografia aparatului respirator;
5. bronhoscopia;
6. pleuroscopia;
7. scintigrafia pulmonara

VI. Probe functionale respiratorii:

1. spirometria;
2. spirografia;
3. analiza gazelor din sânge,

4. determinarea complianĠei şi elastazei pulmonare;

5. spiroergografia

PARTICIPAREA LA EFECTUAREA TEHNICII (SUNT NECESARE DOUA

ASISTENTE)

                     *FIBROSCOPIA

• pacientui este asezat pe un scaun; asistenta i conectaaza pacientul la sursa de oxigen, asigurandu-se ca acesta primeste debitui recomandat de medic

• asistenta I se plaseaza in spatele pacientului, ii fixeaza piesa bucata aflata in trusa fibroscopului, pe care o va avea sub control tot timpul examinarii, imobili-zand-o din lateral cu indexul şi degetul mijlociu, de la ambele maini.

• asistantei II ii revine atribuţia de a servi medicul cu instrumentarul necesar.

Supravegherea pacientului dupa fibroscopie Regulile sunt aceieaşi ca şi pentru bronhoscopie. Incidente si accidente (de bronhoscopie si/sau ale fibroscopului)

- hemoragii, diseminări tuberculoase sau suprainfecţii cu diferiţi germeni, dureri în gură, disfagie sau orofagie, dureri retrosternale, cefalee, insomnie, tuse, expectoraţie, stare subfebrilă.

6. PLEUROSCOPIA

Pregatirea pacientului pentru pleuroscopie

Pleuroscopia (toracoscopia): endoscopia cavitaţii pleurale si a	suprafeţei unui plaman,
dupa insuflarea prealabila de aer in	marea cavitate pleurala (constituirea	unui
pneumotorax).
Scop: stabilirea etiologiei proceselor inflamatorii pleurale a	fistulelor,	in	cazul
pneumotoraxului spontan idiopatic, inspectia unei cavitaţi	restante	postoperatorii,
diagnosticul unei tumori, liza nervilor simpatic,	vag si frenic.
Pleuroscop (toracoscop): instrument ce	se	compune dintr-un	trocar	cu	mandrin cu

diametrul de 1 cm; dupa retragerea mandrinului, se introduce sistemul optic alimentat prin fibre de sticla de la o sursa de lumina adecvata; imaginea din cavitatea pleurala este transmisa tot prin fibre de sticla in ocularul examinatorului; ca si la bronhoscopul rigid, opticele permite vizualizari de 180°, 45° şi 90°, fiind prevazute şi cu sisteme de biopsie (pense diferite) şi de hemostaza locala.

Creşterea pneumotoraxului se obtine cu ajutorul acului si a aparatului Kuss. Sunt necesare urmatoarele materiale: porttampon şi tampoane de vata, casoleta cu campuri sterile, ace şi seringi de unica folosinta pentru anestezie, tavita renala, solutie novocaina 1% pentru anestezie, tinctura de iod, trusa antisoc.

PREGATIREA PSIHICA ŞI FIZICA A PACIENTULUI

- pacientul va fi incurajat, explicandu-i-se pe inţeles manevra la care va fi supus

• cu o ora inainte de instituirea pneumotoraxului, se administreaza, la indicaţia medicului, un tranchilizant usor (mepro-bamat, medazepam, diazepam)

• e culcat pe canapeaua de consultalie in decubit lateral, pe partea sanatoasa; bratul de pe partea in care urmeaza sa se instituie pneumotraraxui este adus in abducţie iar antebraţul flectat astfel incat palma si" atinga urechea

• dupa spalarea bine mainilor, se dezinfecteaza regiunea indicat; prin badijonare cu iod
• asistenta ofera medicului seringa incarcată, cu solutie de novocaina"

1%, pentru efectuarea anesteziei

• medicul introduce intercostal acul Muss, pe care-l conecteaza la aparat

• aparatul Kuss este prevazut cu o serie de cai (tuburi de cauciuc); ce permit introducerea a 300-400 ml aer in cavitatea pleurala, sub control continuu al presiunii din spaţiul astfel creat.

SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DUPA CREAREA PNEUMO-TORAXULUI

• asistenta va ajuta pacientul sa se reaseze in decubit dorsal - dupa 10-15 minute il va ajuta sa ia pozitie sezand

• va supraveghea tot timpul rsspiraţia pacientului, care trebuie sa fie ritmica şi liniştita
• pacientui va acuza o discreta apasare in partea unde s-a creat pneumotoraxui

• asistenta va anunta imediat medicul daca pacientul respira greu, acuza durere intensa, devine cianotic (pneumotoraxul terapeutic s-a transformat in pneumotorax sufocant şi e necesara exuflaţia) sau daca acuza stare de rau general, TA scade, pulsul e rapid şi filiform (pericol de şoc pleural)

• daca totul a decurs fara complicaţii, asistenta insotepte pacientul in serviciul de radiologie pentru o radioscopie sau o radiografie Pregatirea fizica şi psihica a pacientului

PLEUROSCOPIA (TORACOSCOPIA):

• la recamandarsa medicului, pacientul e sedat atat in preziua şi examinarii, cat şi înaintea de aceasta

• examinarea se face inainte ca pacientul sa manance - asistenta il conduce in sala de operatie

• pacientul este pus in poziţie semişezand, rezemat pe partea sanatoasa

PARTICIPAREA LA EFECTUAREA TEHNICII PLEUROSCOPIEI (SUNT

NECESARE DOUA ASISTENTE)

- asistenta I tot timpul examinarii va susţine in abductie braţul pacientului, care işi va sprijii antebratul flectat pe ceafa

- asistentei II ii revin; sarcina de a servi medicul cu instrumentei şi materialele necesare fiind vorba de o intervenţie chirurgicala, se vor lua toate masurile de asepsie si antisepsie

SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DUPA PLEUROSCOPIE

• se urmaresc parametri vitali (temperatura, puls, TA, respiratie), ca dupa orice interventie

• pentru a preintampina deschiderea micii plăgi, inchisa de agrafe sau fir de catre medic
• plaga operatorie va fi pansata destul de strâns cu feşi de tifon, ce vor

inconjura cutia toracica

• la recomandarea medicului,pacientului i se administrează sedative şi calmante ale tusei

• in primele doua zile de la interventie, se administreaza regim dietetic usor de digerat, bogat in hidrati de carbon

INCIDENTE ŞI ACCIDENTE:

• accese de tuse sau hematoame in peretele thoracic

• lipotimie, colaps sau soc pleural (se intrerupe interventia şi se aplica masurile de reanimare).

7. SCINTIGRAFIA PULMONARĂ.

                          Spirometria

• se executa cu spirometrul – se poate determina volumul aerului circulant, aerul complementar, aerul de rezerva si capacitatea vitala a plaminului

• alcatuit dintr-un cilindru gradat care comunica cu exteriorul printr-un tub de cauciuc prin care sufla pacientul

• cilindrul gradat este scufundat intr-un cilindru mai mare plin cu apa

• aerul expirat de pacient face ca cilindrul sa se ridice deasupra apei, putindu-se citi direct pe el volumul de aer expirat

• SCOP

o diagnosticul tipului de disfunctie ventilatorie

o urmarirea evolutiei naturale sub tratament a afectiunii

15. evaluarea pacientilor cu risc crescut pentru afectiuni pulmonare cronice

15. evaluare preoperatorie , ca indicator al riscului anumitor proceduri

• TEHNICA DE DETERMINARE
  15. dimineata

o dupa intreruperea terapiei medicamentoase 8-12 ore si a fumatului cel

putin 1 ora

15. valorile obtinute se raporteaza la valorile ideale calculate in functie de talie, greutate, virsta , sex

15. pacientul cu nasul pensat si buzele strinse in jurul piesei bucale , efectueaza un inspir maximal, urmat de un expir maximal si un inspir maximal repetat de mai multe ori

15. manevra de expir a capacitatii vitale fortate este completa in 3-4 secunde, dar se recomanda prelungirea sa la 6 secunde

Spirografia

• permite urmarirea dinamicii ventilatorii si astfel cu ajutorul ei se pot executa toate masuratorile ventilatorii statice si dinamice

• cu ajutorul ei se poate determina capacitatea de adaptare a functiilor respiratorii la nevoile energetice ale organismului atit in stare de repaus cit si in timpul eforturilor

Materiale necesare

• aparat

• piesa bucala

• pensa pentru pensat nasul

• pensa de servit

• recipient cu solutie dezinfectanta pentru piesele folosite

• scaun

• se verifica aparatul

• se pregatesc piesele sterile

• pregatirea bolnavului

o se executa dimineata pe nemincate sau la 3-4 ore de la masa

15. bolnavii nu vor folosi nici un fel de medicatie excitanta sau depresiva a centrilor respiratori cel putin cu 24 ore inainte

15. asistenta care executa proba asigura repausul fizic si psihic fiecarui bolnav circa 30 min inainte de proba

o bolnavul va fi asezat in pozitie comoda pe un scaun

15. i se explica proba si va fi linistit pentru a se obtine cooperarea lui

• executarea probei

15. asistenta valua piesa bucala cu pensa si o va adapta la captul liber al burdufului

15. bolnavul asezat comod preia cu mina tubul burdufului cu piesa bucala adaptata

79

15. asistenta va pensa nasul bolnavului, sfatuindu-l sa-i asculte comenzile

15. la comanda asistentei bolnavul va inspira adinc din aerul atmosferic, si tot la comanda , va introduce piesa bucala in gura, buzele se vor stringe in asa fel sa nu iasa aer pe linga piesa bucala, apoi se expira maxim si profund

15. se scoate piesa bucala din gura bolnavului, care este lasat sa se odihneasca

15. proba se repeta de mai multe ori pina se obtin 2-3 curbe egale sau cvasiegale

15. rezultatul se citeste de pe hirtia pe care a fost inregitrata proba ea se numeste – epirograma

ATENTIE!!!!! –piesa bucala se schimba dupa fiecare bolnav Spiroergografia

• test de efort care furnizeaza o serie de informatii asupra reactiilor fiziologice ale organismului in conditii de suprasolicitare determinate de un efort muscular

• se analizeaza capacitatea de adaptare a respiratiei la solicitari suplimentare

Test de bronhoconstrictie

• urmareste declansarea spsmului bronsic utilizind substante inhalatorii nespecifice sau substante specifice

Analiza gazelor din singe

• cantitatea de oxigen si dioxid de carbon din singele arterial, ca si presiunea partiala a acestor gaze in singe

• furnizeaza relatii privind eficienta functiei globale pulmonare

• se face prin metode

15. chimice

• recoltarea singelui se face evitind contactul cu aerul atmosferic – procedeul Van Slyke

• determinarea se poate face si cu microechipamentul Astrup in care se recolteaza singe capilar in tuburi heparinizate livrate odata cu aparatul

• cu acesta se poate determina si presiunea acestor gaze

80

15. fizice
    • pe cale nesingerinda

• cu ajutorul oximetrului care se aplica pe pavilionul urechii

• presiunea O2 este mai mare in aerul atmosferic decit in aerul alveolar, venos si arterial

• presiunea CO2 este mai mica in aerul atmosferic decit in aerul alveolar, singele venos