ALIMENTAREA PACIENTULUI
= introducerea
alimentelor în organismul pacientului prin mijloace artificiale:
- sondă gastrică sau
intestinală
- pe cale parenterală
- clismă picătură cu
picătură
- gastrostoma.
Scop:
hrănirea pacienţilor
- inconştienţi
- cu tulburări
de deglutiţie
- cu
intoleranţă sau hemoragii digestive
- operaţi pe
tubul digestiv şi glandele anexe
- în stare
gravă,
- cu negativism
alimentar.
ALIMENTAŢIA
BOLNAVULUI
DEFINIŢIE:
asigurarea aportului caloric necesar
pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului.
Prin alimentaţie se
urmăreşte:
- acoperirea
cheltuielilor energetice de bază ale organismului, cele necesare
creşterii (copii) cât şi cele necesare refacerii pierderilor prin
cheltuieli exagerate;
- să asigure aportul de
vitamine şi săruri minerale necesare desfăşurării normale a
metabolismului, creşterii şi celorlalte funcţii ale organismului;
- să favorizeze
condiţiile prielnice procesului de vindecare;
- să prevină o evoluţie
nefavorabilă în cazul unei înbolnăviri latente, să împiedice
transformarea bolilor acute în cronice, precum şi apariţia
recidivelor;
- să consolideze
rezultatele terapeutice obţinute prin alte metode de tratament.
Pentru o alimentaţie
corectă trebuie să asigurăm necesităţile cantitative şi
calitative ale organizmului
calculul raţiei alimentare (calorice)
- Definiţie:
- Raţia alimentară (calorică) reprezintă proporţia alimentelor de origine animală sau vegetală, pe 24 ore, conţinute în dietă.
- Raţia calorică este funcţie de:
- Vârstă.
- Sex.
- Activitatea prestată.
- Starea de sănătate.
- Starea de boală.
- Condiţii:
- Raţia trebuie să corespundă cantitativ şi calitativ.
- Să asigure necesarul potrivit nevoilor organismului.
- Se măsoară în calorii.
- Raţia minimă medie pentru organismul în repaus este de 1600 calorii.
- Calculul se face în funcţie de vârstă, sex, greutate, activitate.
- Necesar caloric:
- În repaus absolut = 25 calorii / kg corp.
- În activitate minimă = 30 calorii / kg corp.
- În activitate medie = 35 calorii / kg corp.
- În activitate intensă (intelectuală, studenţi) = 40 calorii / kg corp.
- În activităţi foarte grele (mineri) = 45-60 calorii / kg corp.
- Necesarul caloric pentru bolnav de 60 kg în repaus absolut = 1500 cal/24 ore.
- Un copil necesită un plus de 30% calorii.
- Un bătrân necesită cu 15% calorii mai puţin.
- Necesarul creşte la bolnavul în ambulator, creşte în activitate.
- Pentru fiecare grad de temperatură este necesar un plus de 13% calorii.
- Pentru stări de agitaţie necesarul creşte cu până la 30%.
- Valoarea calorică a principiilor alimentare:
- 1 g glucide = 4,1 cal.
- 1 g proteine = 4,1 cal.
- 1 g lipide = 9,3 cal.
- Conţinutul raţiei echilibrate:
- 400 g glucide – 6 g / kg corp.
- 70 g lipide – 1g / kg corp.
- 70 g proteine – 1 g / kg corp.
- Există un echilibrul între principiile nutritive:
- 50-55% glucide.
- 10-15% proteine.
- 40% proteine animale.
- 60% proteine vegetale.
- 30-40% lipide.
- 35% de origine animală.
- 65% de origine vegetală (uleiuri).
- Calculul raţiei calorice:
- Aportul de glucide şi lipide depinde de vârstă, perioade de dezvoltare, consum energetic, stare de boală.
- Raţia de proteine – la copii creşte cu 3,5 g / kg corp / 24 ore, iar la bătrâni scade.
Dacă
organismul este supus unui regim de foame va consuma din resursele
proprii (rezerve) circa 11g / 24 h, slăbire rapidă mascată
printr-o retenţie mascată de apă.
Asigurarea aportului
de substanţe alimentare poate fi calculată ţinându-se seama de
valoarea energetică a principiilor alimentare (hidraţi de carbon,
proteine = 4,1 calorii, grăsimile = 9,3 calorii
În acest scop asistenta
trebuie:
- să cântărească
bolnavul la internare şi să controleze evoluţia greutăţii în
timpul spitalizării;
- să aprecieze
cheltuielile energetice în plus;
- să calculeze
valorile calorice ale alimentelor pe bază de tabele care trebuiesc
afişate în camera asistenţilor;
- să observe
Asigurare
necesităţilor calitative
- regimul alimentar
trebuie să cuprindă toţi factorii necesari pentru menţinerea
vieţii şi asigurarea tuturor funcţiilor organismului în condiţii
normale
Hidraţi de carbon - sursă
principală energetică a organismului (50% din necesar); excepţii
fac diabetul zaharat, colita de fermentaţie
În cazuri febrile –
hidrocarbonate lichide şi siropuri, ceaiuri, limonade, sucuri de
fructe
Substanţe proteice:
-
materiale plastice ale organismului
-
materie primă a fermenţilor şi hormonilor
- creşterea necesarului
de proteine în afecţiuni ca:
-
insuficienţă hepatică
- tulburări de digestie
- arsuri întinse
-
hemoragii
-
boli febrile
- necesarul de proteine la
organism sănătos este de 1-1,5 g/ kg corp/ 24 h
Grăsimile
- substanţe cu valoare
calorică înaltă; necesarul de lipide al organismului este de 1-1,5
g/kg corp, ceea ce reprezintă 30-40% din raţia energetică totală
a organismului
- raţia de grăsimi se
reduce în:
-
insuficienţă hepatică
- insuficienţă
pancreatică
- nefroză
- ateromatoză
- obezitate
- se măreşte în:
-
stări de subnutriţie
- arderi exagerate,
hipertiroidism.
Vitaminele
- necesare pentru
menţinerea metabolismului normal al organismului;
- necesarul de vitamine
creşte în majoritatea îmbolnăvirilor ajungînd până la:
- 150 mg vit.C
- 25 mg vit. B, B6
- 8 mg vit. PP
- 20 mg vit. K, şi este
asigurat prin introducerea fructelor, salatelor, legumelor
Apa şi sărurile
minerale
- necesităţile de apă
zilnică sunt 2500-3000 ml/24 h
- necesităţile de
Na 4 g/24 h
K 3,4 g/24 h
Ca 2 g
Mg 0,15 g
Fe, I – cantitate
mai mică
- necesarul de apă şi
săruri minerale creşte în :
-
transpiraţie abundente
-
diaree, vărsături
- hemoragii
- plasmoragii (arsuri
întinse)
- diureză exagerată
- boli febrile
Pierderile de apă se
completează cu ape minerale, supe, sucuri, soluţie Ringer
Pierderile de săruri se
completează cu soluţii hipertonice de săruri minerale
Deci necesităţile
calitative ale organismului cuprind compoziţia chimică şi starea
de agregare a alimentelor (lichide, semilichide, solide)
Alimentele supuse
proceselor de pregătire suferă transformări calitative în
compoziţia lor chimică:
- prăjirea grăsimilor
eliberează acizi graşi greu suportaţi în afecţiuni duodenale,
vezicale, interzişi în boli ulceroase;
- prin prăjire carnea îşi
păstrează toate substanşele componente
- prin fierbere carnea
pierde substanţe organice şi minerale;
- alimentele preparate la
cald rămân sărace în vitamine.
ALIMENTAŢIA
DIETETICĂ
Regimuri
alimentare
Regimul
alimentar sau dieta constituie partea integrantă din conduita
terapeutică a pacientului prin alimentele ingerate
Înseamnă
o contribuţie la tratarea pacientului, prin alimentele ingerate.
Regimurile dietetice sunt foarte variate, în funcţie de calitatea
şi cantitatea alimentelor ce le compun.
în funcţie de cantitatea
alimentelor, regimurile pot fi hipocalorice si hipercalorice. Din
punct de vedere calitativ ele sunt adaptate diverselor categorii de
îmbolnăviri.
Regimurile
dietetice urmăresc:
- punerea în repaus şi
cruţarea unor organe, aparate şi sisteme:
-
regim de cruţare a intestinului gros - în dizenterie;
- regim de cruţare a
mucoasei bucale - stomatită;
- regim de cruţare a
stomacului - gastrită, ulcer gastric;
- regim de cruţare a
ficatului - hepatită, ciroză;
- regim de cruţare a
rinichiului - nefrită, glomerulonefrită, insuficienţă renală
acută;
- la alcătuirea
regimurilor de cruţare se va ţine seama de compoziţia chimică a
alimentelor, de modul de preparare, precum şi de starea lor de
agregaţie;
- echilibrul unor funcţii
deficitare sau exagerate ale organismului:
- în colita de
fermentaţie - regim bogat în proteine;
- în colita de
putrefacţie - regim bogat în hidrocarbonaţi;
- în ciroza hepatică -
restricţie de lichide;
- în insuficienţa
cardiacă - restricţie de lichide;
- compensarea unor
tulburări rezultate din disfuncţia glandelor endocrine:
- se va stabili toleranţa
la glucide în diabetul zaharat; regimul va corespunde acestei
toleranţe;
- satisfacerea unor
nevoi exagerate ale organismului:
- în boli infecţioase -
regim bogat în vitamine;
- afecţiuni osoase -
regim bogat în calciu;
- în tratamentul cu
hormoni corticosuprarenali - regim bogat în proteine;
- îndepărtarea unor
produse patologice de pe pereţii intestinali:
- produse patologice ca:
mucus, puroi, se pot îndepărta cu ajutorul regimului de mere rase
sau morcovi.
- în vederea alcătuirii
unui regim dietetic cât mai variat este necesară cunoaşterea
echivalenţelor calitative şi cantitative ale principiilor
alimentare.
- numărul regimurilor
dietetice este variat în funcţie de diversitatea îmbolnăvirilor,
de stadiul şi de gravitatea acestora.
Regimul hidric
|
- indicaţii
- în primele zile
postoperator, diarei acute, gastrite acute
- alimente permise:
- supe limpezi de legume, ceaiuri îndulcite cu
zaharină sau neîndulcite, zeamă de orez, supe diluate şi
degresate din carne, apă fiartă şi răcită
|
Hidro-zaharat
|
- indicaţii
- perioada de debut a hepatitei
epidemice: insuficienta renală acută, insuficienţa hepatică
acută, colecistita acută, în perioada febrilă a bolilor
infecţioase
- alimente permise
- sucuri de fructe
îndulcite, ceaiuri îndulcite, zeamă de compot, zeamă de orez
- se
administrează în cantităţi mici şi repetate |
Semili-chid
|
- indicaţii
- colecisitita subacută, perioada
icterică a hepatitei epidemice, ciroza hepatică, varice
esofagiene, după primele zile ale infarctului miocardic acut
- alimente permise:
- supe de făinoase,
supe de legume, piureuri de legume, fructe coapte, făinoase,
sufleuri de brânză de vaci
- mese mici
cantitativ si mai frecvente |
Lactat
|
- indicaţii
- în primele 3-5 zile ale fazei
dureroase a bolii ulceroase, în primele zile după hemoragia
digestivă superioară
- alimente permise
-1000-2000 ml lapte, eventual îmbogăţit cu friscă sau
smântână |
Lacto-făinos
|
vegetarian
-indicaţii
- după puseul acut al ulcerului în
remisiune, după operaţii pe stomac
- alimente permise
-brânză de vaci, ouă moi, caş, lapte, piureuri de legume,
smântână, frişcă, făinoase |
Hepatic
|
- indicaţii
- hepatită cronică agresivă,
ciroză hepatică decompensată, neoplasm hepatic
- alimente permise
- brânză de vaci, caş, urdă, iaurt, carne slabă fiartă,
pâine albă prăjită, legume, făinoase, fructe coapte,
biscuiţi, supe de făinoase, unt 10 g/zi, ulei 20-30 g/zi. |
Renal
|
- indicaţii
- glomerulonefrită acută difuză,
insuficienţă renală -alimente permise
- salată de crudităţi cu untdelemn, fructe crude coapte,
compot, supe de legume şi făinoase, prăjituri cu mere, caş,
brânză de vaci, urdă, gălbenuş de ou, frişcă, pâine fără
sare |
Cardio-vascular
|
- indicaţii
- cardiopatii decompensate,
hipertensiune arterială, infarct miocardic acut în a doua
săptămână de boală
- alimente permise
- lapte, iaurt, brânzeturi, carne slabă fiartă, salată de
sfeclă, fructe crude sau coapte, compot, aluat de tartă,
dulceaţă, unt 10 g şi ulei 30 g/zi |
Diabetic
|
- indicaţii
- diabetul zaharat
- alimente permise
- în funcţie de toleranţa la
glucide va cuprinde alimente cântărite în mod obligatoriu şi
alimente necântărite:
- alimente cântărite: pâine,
lapte, cartofi, făinoase,
legume uscate, fructe
-alimente necântărite: peşte, carne, mezeluri, ouă, supe
de carne, sosuri fără făină, ulei |
Hipo-caloric
|
- indicaţii
- obezitate, hipertensiune
arterială
- alimente permise
- 240 calorii - 300 g brânză de
vaci - 400 calorii - lapte, brânză de vaci, carne albă, legume,
mere
- 600 calorii din aceleaşi alimente |
După criteriile
cantitative regimul dietetic poate fi :
a. hipocaloric –
obezitate
- cruţarea
unor organe.
b. hipercaloric –
pacienţi subnutriţi.
MODURI DE
ALIMENTARE A BOLNAVULUI
Una din cele mai importante sarcini ale îngrijirii
bolnavului este alimentaţia. Asigurarea aportului
caloric necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului,
stabilirea regimului alimentar adecvat
pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi administrarea
alimentelor pe cale naturală sau
artificială, constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui
bolnav spitalizat.
În funcţie de starea pacientului, alimentarea se face:
- activ – pacienta mănâncă singură în sala de mese sau în salon
- pasiv – pacientei i se introduc alimentele în gură
- artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice.
Pregătiri
materiale
- tavă
- farfurii
- pahar cu apă sau cană cu cioc
- şervet de pânză
- cană de supă
- tacâmuri
asistenta
medicala
- îmbracă halatul de protecţie
- aşază părul sub bonetă
- se spală pe mâini
pacient
- se aşază în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia
- i se protejează lenjeria cu un prosop curat
- se protejează cu un prosop în jurul gâtului
- se adaptează măsuţa la pat şi i se aşază mâncarea astfel încât să vadă ce i se introduce în gură
Servirea
mesei
- asistenta se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu perna
- verifică temperatura alimentelor(pacienţii în stare gravă nu simt temperatura, nici gustul alimentelor), gustând cu o altă lingură
- îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide
- supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiţie ale pacientului
- este şters la gură, i se aranjează patul
- se îndepărtează eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav, pot contribui la formarea escarelor
- schimbă lenjeria dacă s-a murdărit
- acoperă pacientul şi aeriseşte salonul
- strânge vesela şi o transportă la oficiu
De ştiut
- se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei, asigurându-l de contribuţia alimentelor în procesul vindecării
- se stimulează deglutiţia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura
- se oferă pacientului cantităţi nu prea mari-deoarece , neputând să le înghită, ar putea să le aspire
De evitat
- servirea
alimentelor prea fierbinţi sau prea reci
- atingerea
alimentelor care au fost în gura pacientului
Alimentarea
artificială
înseamnă introducerea alimentelor în organismul pacientului prin
mijloace artificiale.
Se
realizeaza prin următoarele procedee:
- sondă gastrică sau intestinală
- gastrostomă
- clismă
- parenteral
Scop:
- hrănirea pacienţilor inconştienţi
- cu tulburări de deglutiţie
- cu intoleranţă sau hemoragii digestive
- operaţi pe tubul digestiv şi glandele anexe
- cu stricturi esofagiene sau ale cardiei
- în stare gravă; negativism alimentar
ALIMENTAREA
ACTIVĂ ŞI PASIVĂ
OBIECTIVELE
PROCEDURII
• Asigurarea
necesităţilor calorice şi calitative în funcţie de vârsta şi
starea organismului
• Favorizarea
procesului de vindecare, consolidarea rezultatelor terapeutice şi
prevenirea cronicizării unor îmbolnăviri
Alimentarea activă
se poate face în sala de mese, în salon; la masă sau la pat.
În sala de mese
aerisită, curăţenia trebuie să fie desăvârşită; porţiile
aranjate estetic sunt aşezate pe mese mici (4 persoane). Se invită
pacientele la masă, se invită să se spele pe mâini. Felurile de
mâncare se servesc pe rând, vesela folosită se ridică imediat. Nu
se ating alimentele cu mâna.
Se observă dacă pacientul a consumat alimentele; în caz
contrar se află motivul şi se iau măsuri.
În salon la masă:
se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul
pacientului (tăviţă,scuipători, ploscă). Se invită pacientul să
se spele pe mâini, se ajută să se aşeze la masă; servirea mesei
se face ca în sala de mese.
În salon, la pat:
se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la masă. Se
aşează pacientul în poziţie confortabilă, este invitat să se
spele pe mâini, asistenta servindu-i materialele necesare şi
protejând lenjeria de pat cu muşama. Se adaptează masa specială
la pat şi se serveşte masa la fel ca în salon la masă.
Alimentarea
pasivă - Când starea generală a
bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri, trebuie să fie
ajutaţi.
Scop
- vor fi hrăniţi bolnavii
- imobilizaţi
- paralizaţi
- epuizaţi , adinamici
- în stare gravă
- cu uşoare tulburări de deglutiţie
PREGĂTIREA
MATERIALELOR
-
Veselă şi tacâmuri
-
Cană simplă
-
Cană specială cu cioc sau în funcţie de starea pacientului, tub
pentru administrarea lichidelor
-
Tavă, cărucior pentru alimente
-
Alimente conform regimului recomandat
-
Şervetele de masă
-
2 prosoape (şervete) pentru protecţia lenjeriei de corp şi pat
PREGĂTIREA
PACIENTULUI
CULEGEŢI
DATE DESPRE:
-
Afecţiune, regim, orarul meselor, repartizarea alimentelor pe mese
-
Posibilităţile de mobilizare, dacă pacientul este imobilizat, dacă
are indicaţie de repaus
-
Posibilitatea de a-şi folosi membrele superioare şi nivelul de
autonomie (se poate alimenta singur-activ, sau este alimentat de altă
persoană- pasiv)
-
Efectuarea unor examene care impun un anumit regim sau restricţii
alimentare înainte sau după acestea
-
Administrarea unor medicamente înainte, în timpul mesei sau după
masă
-
Preferinţele alimentare ale pacientului
a)
PSIHICĂ:
-
Stimulaţi autonomia
-
Explicaţi pacientului importanţa alimentaţiei şi a respectării
regimului pentru evoluţia favorabilă a bolii
b)
FIZICĂ:
-
Respectaţi recomandările cu privire la mobilizarea ei asiguraţi
pacientul de ajutorul dumneavostră
-
Ajutaţi pacientul să se spele pe mâini
-
Aşezaţi pacientul într-o poziţie confortabilă în raport cu
starea sa generală:
•
Şezând la masă în salon sau în pat
•
Semişezând pentru pacientul care se poate ridica puţin
•
În decubit lateral stâng dacă pacientul este dreptaci, cu capul
uşor ridicat
EFECTUAREA
PROCEDURII:
-
Verificaţi dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru servirea
mesei: salonul este aerisit, au fost îndepărtate ploştile şi
urinarele, nu se fac tratamente, nu se face curat în salon
-
Identificaţi pacientul şi regimul alimentar recomandat
-
Ajutaţi pacientul să-şi spele mâinile
-
Pregătiţi alimentele pe o tavă acordând atenţie aspectului
estetic
-
Îmbrăcaţi un halat curat şi manuşi
a)Alimentarea
activă
Servirea
mesei la pat în poziţie şezând sau semişezând
-
Aşezaţi pacientul în poziţie confortabilă
-
Protejaţi lenjeria pacientului cu ajutorul unui prosop dacă este
cazul
-
Aşezaţi tava cu alimente în faţa pacientului sau adaptaţi o
masuţă specială
-
Ajutaţi pacientul să taie alimentele dacă este necesar
-
Observaţi dacă pacientul consumă toate alimentele
Alimentarea
activă la pat în poziţie de decubit lateral
-
Aşezaţi pacientul în decubit lateral lăsând liber braţul
dominant (de obicei drept)
-
Ridicaţi uşor capul pacientului şi protejaţi patul pacientului cu
un prosop curat
-
Aşezaţi sub bărbia pacientului un prosop curat
-
Puneţi tava cu alimente pe marginea patului, pe un taburet sau pe
noptieră aşa încât pacientul să vadă ce mănâncă
-
Taiaţi alimentele în bucăţi mici
-
Ajutaţi pacientul să bea lichide prin sucţiune sau cu ajutorul
unei căni speciale
b)
Alimentaţia pasivă
-
Aşezaţi pacientul în poziţie şezând (dacă are membrele
superioare afectate) sau semişezând (dacă este imobilizat,
adinamic, epuizat, în stare gravă)
-
Protejaţi lenjeria de pat şi de corp folosind prosoape curate
-
Plasaţi tava cu alimente pe noptieră, pe un taburet sau pe o măsuţă
adaptabilă la pat
-
Asezaţi-vă în partea dreaptă a pacientului (de regulă) pe un
scaun, verificaţi temperatura alimentelor
-
Ridicaţi cu o mână (stânga) capul bolnavului cu pernă şi
administraţi supa cu lingura pe jumătate plină
-
Asiguraţi-vă că pacientul a înghiţit înainte de a administra o
nouă cantitate
-
Rezervaţi-vă suficient timp pentru a putea face mici pauze dacă
este nevoie
-
Tăiaţi alimentele în bucăţi mici fără să le atingeţi cu mâna
-
Încurajaţi pacientul să consume alimentele purtând o discuţie
agreabilă
-
Folosiţi linguriţa sau o pipetă dacă pacientul este în stare
foarte gravă sau are tulburări de deglutiţie
-
Observaţi permanent faciesul pacientului
ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI
-
Aşezaţi pacientul în poziţie comodă dacă nu poate singur
-
Refaceţi patul, îndepărtaţi eventualele firmituri sau schimbaţi
lenjeria dacă este necesar
-
Verificaţi dacă prezintă cumva senzaţie de greaţă
-
Ajutaţi pacientul să-şi facă toaleta cavităţii bucale
REORGANIZAREA
LOCULUI DE MUNCĂ
-
Îndepărtaţi vasele muradare şi resturile alimentare
-
Aerisiţi încaperea
NOTAREA
PROCEDURII
-
Notaţi în dosarul de îngrijire cantitatea de alimente şi lichide
ingerate
-
Modificările de apetit: dispariţia, diminuarea, exagerarea, refuzul
alimentelor, nu-i place mâncarea, respectă restricţiile
religioase, refuză anumite alimente
-
Prezintă sete exagerată
-
Acuză senzaţie de greaţă, de rău în timpul mesei sau după masă
-
Acuză senzaţia de plenitudine
-
Refuză regimul recomandat, consumă alimente nepermise
-
Recomandări speciale care trebuie comunicate turei următoare: mese
mici şi dese, în timpul nopţii, restricţie alimentare pentru
examinările din zilele următoare
EVALUAREA
EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate
aşteptate/dorite:
-
Pacientul consumă întreaga cantitate de alimente şi se hidratează
corespunzător
-
Exprimă stare de confort
-
Respectă regimul alimentar, o parte din simptome au dispărut
Rezultate
nedorite / Ce faceţi
-
Pacientul nu consuma întreaga cantitate de alimente
-
Cercetaţi cauzele: apetit diminuat, condiţii necorespunzătoare de
servire a mesei, nu-i plac alimentele, consumă alimente aduse de
aparţinători, îşi respecta religia
-
Pacientul refuză anumite alimente, acuză greaţă
-
Se consemnează observaţiile şi se anunţă medicul
