TEHNICI DE NURSING SI INVESTIGATII , 5 Transportul pacienţilor

Transportul pacienţilor

• Transport:

• Primar:

• De la domiciliu la spital.
• De la locul accidentului la spital.
• Secundar:
  • De la un salon la altul.
  • De la o secţie la alta.
  • De la un spital la altul.
  • Ca domiciliu.

• Scop:

• Deplasarea bolnavului în stare imobilizată.

• Mijloace de transport:

• În spital – brancardă, fotoliu rulant, cărucior, pat rulant, ascensor.
• În afara spitalului – autosanitară, căruţă, tren, avion, helicopter, targă, alte mijloace improvizate.

• Materiale necesare pentru transportul bolnavului cu targa sau căruciorul:

• Targă (brancardă).
• Cărucior.
• Fotoliu rulant.
• Pat rulant.
• Pentru toate se va pregăti pătură sau saltea subţire, muşama, aleză, cearşaf, pernă, pături pentru învelit.

• Principii:
  
  

• Bolnavul (accidentatul) va fi aşezat comod funcţie de suferinţa acuzată.
• Bolnavii slăbiţi, convalescenţi sau cu afecţiuni ale membrelor inferioare sunt transportaţi cu fotoliu rulant.
• Mobilizarea se va face cu delicateţe, precauţie, ferindu-l de traumatisme, dureri sau oboseală, pentru a nu-i agrava starea.
• Va fi acoperit pentru a nu răci.
• Va fi întotdeauna însoţit de asistentă – care va acorda şi primul ajutor.

• Tehnică:

• Se pregăteşte targa cu pătură, cearşaf, muşama şi aleză.
• Se ridică bolnavul de 3 persoane şi se aşează pe targă.
• 2 brancardieri pornesc de pe loc cu paşi schimbaţi pentru a micşora oscilaţiile tărgii în mers.

• Condiţii de transport:

• Transportul se face lin, fără zdruncinături, cu paşi schimbaţi.
• Pe timpul transportului bolnavul va fi bine învelit.
• Capul bolnavului va fi înainte pentru a putea fi supravegheat de brancardierul din spate – la transportul pe plan drept.
• În timpul transportului în pantă – urcare sau coborâre – privirea bolnavului va fi înainte pentru a-i da sentimentul de siguranţă în timpul transportului.
• Bolnavul operat se transportă în poziţia decubit dorsal cu capul într-o parte pentru a evita aspirarea eventualelor vărsături.
• În lift asistenta intră şi trage fotoliu (bolnavul cu faţa la uşă). La coborâre asistenta împinge căruciorul înainte şi iese din lift.
• Brancardierul împinge patul rulant, apoi urcă şi el în lift. La coborâre, iese brancardierul şi trage patul afară. Privirea bolnavului rămâne spre ieşire.
• Pe tot timpul transportului targa va fi menţinută în poziţie orizontală.
• Bolnavii vor fi atent supravegheaţi.

• Observaţii:

• Şi bolnavii mobilizabili vor fi însoţiţi în timpul mersului prin spital, salon etc. până la externare, respectiv ieşirea din spital.
• Transportul cu patul rulant evită transbordările – menajând bolnavul.
• Pe timpul transportului bolnavii sunt atent supravegheaţi.

Printr-un transport efectuat în condiţii bune, cu mult menajament şi atenţie faţă de pacient, ţinând cont de afecţiunea de care suferă acesta, se evită agravarea durerilor şi apariţia altor complicaţii, cum ar fi: înrăutăţirea stării, producerea unui şoc traumatic, transformarea unei fracturi închise într-una deschisă, provocarea de hemoragii etc.

Transportul poate fi necesar în următoarele situaţii:

• evacuarea traumatizaţilor de la locul accidentului
• transportul de la un spital la altul, de la domiciliu la spital sau la domiciliu după externare etc.
• transportul de la o secţie la alta; la servicii de diagnostic şi tratament; la sala de operaţii şi de la sala de operaţii; dintr-un salon în altul; dintr-un pat în altul etc.

Categorii de pacienţi care trebuie transportaţi

• accidentaţii, în stare de şoc, cu leziuni ale membrelor inferioare
• inconştienţi, somnolenţi, obnubilaţi
• astenici, adinamici, cu tulburări de echilibru
• febrili, operaţi
• cu insuficienţă cardiopulmonară gravă
• psihici

Mijloacele de transport

În funcţie de gravitatea afecţiunii, de scopul transportului, de distanţă, transportul se face cu:

• brancarda (targa)
• cărucior
• fotoliu şi pat rulant
• cu mijloace improvizate în caz de urgenţă
• cu vehicule speciale: autosalvări, avioane sanitare (aviasan)

Pregătiri

Transportul cu targa

• Pregătirea tărgii

• targa se acoperă cu o pătură şi cu un cearşaf; la nevoie se acoperă cu muşama şi aleză; pernă subţire
  • Pregătirea pacientului
• se informează atât pacientul cât şi aparţinătorii asupra scopului transportului şi locului unde va fi transportat
• se explică procedeul aşezării pe targă şi eventual se instruieşte pacientul cum poate colabora
• în cazul în care pacientul are instalate o perluzie, sonde, drenuri etc. se vor lua măsuri de siguranţă: sprijinirea- eventual pe un suport - a aparatului de perfuzie; fixarea sau pensarea sondelor etc. în funcţie de durata şi condiţiile de transport

Nu se pensează drenul toracic la pacienţii ventilaţi

• în caz de vărsături – tăviţă renală
• se pregăteşte documentaţia pacientului

Aşezarea pacientului pe targă

• pacientul va fi aşezat cu privirea în direcţia mersului (trebuie să vadă unde merge)
• la urcatul scărilor, brancardierul din urmă va ridica targa până la nivelul orizontal; dacă panta este prea accentuată, se poate duce pacientul, la urcuş, cu capul înainte.

De asemenea, când pacientul trebuie supravegheat tot tim­pul, este mai bine ca acesta să fie dus cu capul înainte, pentru ca, stând faţă în faţă cu brancardierul, să poată fi supravegheat.

• în principiu, pacientul va fi prins de partea sănătoasă

Execuţia:

• -targa este ţinută la cele două extremităţi de către doi bran­cardieri, doar de câte un singur mâner astfel încât targa să atârne de-a lungul marginii patului
• aşezarea pacientului pe targă necesită trei persoane: acestea se vor aşeza de-a lungul patului de partea tărgii atârnate
• îşi introduc mâinile, cu palma şi degetele întinse, sub pacient
• prima: susţine capul şi toracele, sprijinind ceafa pacientului pe antebraţ
• a doua: sprijină pacientul în regiunea lombară şi sub şezut
• a treia: susţine membrele inferioare

Prima persoană comandă mişcările:

1. ridică deodată pacientul
2. după ce acesta a fost ridicat, face un pas înapoi
3. brancardierii ridică şi cealaltă margine a tărgii, aducând-o în poziţie orizontală sub pacient
4. se aşază pacientul pe targă, se acoperă

Descărcarea se face după aceeaşi metodă, dar cu mişcările inverse.

Poziţiile pacientului pe targă în funcţie de afecţiune

• în decubit dorsal:

• pacienţii cu traumatisme abdominale, cu genunchi flectaţi
• accidentaţii constienţi, suspecţi de fractură a coloanei verte­brale sau a bazinului: se asigură suprafaţa rigidă
• leziuni ale membrelor inferioare: sub membrul lezat, se aşază o pernă
• leziuni ale membrelor superioare: membrul superior lezat se aşază peste toracele pacientului; eventual se fixează cu o eşarfă
• accidentaţii în stare de şoc cu hemoragie: cu membrele inferioare ridicate

• în poziţie şezând

- pacienţii cu traumatisme craniene, constienţi şi fără semne de şoc: menţinuţi cu ajutorul pernelor

- leziuni ale gâtului: capul va fi flectat, astfel incat regiunea mentoniană să atingă toracele

• în poziţie semişezând:

- accidentaţii toraco-pulmonar

- pacienţii cu insuficienţă cardiorespiratorie

- accidentaţii cu leziuni abdominale (poziţia Fowler), cu genunchii flectaţi

• în decubit lateral

• pacienţii în stare de comă

• în decubit ventral:

• pacienţii cu leziuni ale feţei (craniofaciale): sub fruntea lor se aşază un sul improvizat din cearşafuri, sau antebraţul flectat al traumatizatului
• cu leziuni ale spatelui sau regiunii fesiere

• în decubit semiventral

• pacienţii inconştienţi, iar în caz de tulburări de deglutiţie sau hipersecreţie salivară, în poziţie Trendelenburg, pentru a preveni acumularea şi aspirarea secreţiilor

• în poziţia Trendelenburg, cu înclinare maximă de 10-15°:

• accidentaţii în stare de şoc
• în colaps periferic, pentru a asigura un aport mai mare de sânge în organele vitale

• în poziţie Trendelenburg inversat, cu înclinare de maximum 10-15º:

- accidentaţii cu fracturi ale bazei craniului

Bolnavii psihici agitaţi se calmează medicamentos şi se transportă imobilizaţi.

De reţinut:

• în leziuni ale coloanei vertebrale, pacienţii vor fi transportaţi pe o suprafaţă dură; se recomandă ca pacienţii să fie transportaţi în poziţia în care au fost găsiţi
• în cazuri cu totul excepţionale, când este imposibil să se asigure o targă tare, chiar improvizată (uşă, scândură lată), transportul este admis pe patură, culcat cu faţa în jos, cu excepţia celor suspecţi de fractură a coloanei cervicale

TRANSPORTUL CU CĂRUCIORUL

Cărucioarele utilizate pentru transportul pacientului au în general înălţimea meselor de operaţie, pentru a se putea transporta uşor pacientul de pe cărucior pe masă şi invers.

Aşezarea pe cărucior

• căruciorul se aşază cu partea cefalică perpendicular pe capătul distal al patului (la picioarele patului)
• roţile căruciorului trebuie blocate

Pentru ridicarea pacientului, este nevoie de trei persoane care execută tehnica în următorii timpi:

- cele trei persoane se aşază lângă marginea patului; fiecare îşi plasează piciorul dinspre targă mai în faţă;

- toate trei îşi flectează genunchii introducând braţele sub pacient:

- prima, sub ceafă şi umeri

- a doua, sub regiunea lombară şi şezut

- a treia, sub coapse şi gambe

- apoi, cele trei persoane întorc pacientul înspre ele, îl apropie cât mai mult ca să-l poată strange;

- îşi îndreaptă corpul, făcând un pas înapoi (cu piciorul aflat în faţă) şi se îndreaptă spre targă

- lângă cărucior îşi flexează uşor genunchii şi aşază pacien­tul pe cărucior, întind braţele ca pacientul să fie aşezat în decubit dorsal

- cele trei persoane îşi retrag braţele.

IMPORTANT:

Ridicând pacientul, persoanele trebuie sa-l ţină strâns către ele şi să-şi folosească cât mai mult forţa membrelor inferioare pentru a-şi proteja propria lor coloană vertebrală.

OBSERVAŢII:

• Transportul cu patul rulant este forma ideală de transport; la cele patru picioare, paturile sunt prevăzute cu roţi sau pot fi racordate la un dispozitiv cu roţi, oricare pat poate deveni astfel rulant.
• Prin utilizarea acestui sistem de transport, pacientul nu trebuie transpus mereu din pat în cărucior, de aici pe masa de operaţie sau la alte examinări, ci va fi transportat direct cu patul. Patul cu dispozitiv rulant aşteaptă pacientul chiar la serviciul de primire. Această metodă nu poate fi aplicată la toate spitalele, căci ea necesită o dimensionare corespunzătoare a coridoarelor, uşilor, să nu existe praguri, iar deplasarea între etaje să se poată face cu ascensorul.

TRANSPORTUL ÎN AFARA SPITALULUI

Pregătirea pacientului

• pacientul va fi pregătit din timp pentru transport
• i se comunică mijlocul de transport
• va fi îmbrăcat în mod corespunzător anotimpului, duratei drumului şi mijloacelor de transport
• i se oferă bazinetul şi urinarul în vederea evacuării scaunului şi urinei
• i se asigură maximum de confort, poziţia pacientului va fi cât mai comodă
• pacientul transportat la alte servicii sau instituţii sanitare va fi însoţit de asistentă, cu documentaţia necesară
• asistenta trebuie să fie înzestrată cu tot ceea ce i-ar trebui pe drum în acordarea primului ajutor. Ea supraveghează pacientul îndeaproape, pe tot timpul transportului
• predarea pacientului se face de către asistentă la medicul de gardă al instituţiei unde a fost transportat
• Pentru liniştea pacientului, este bine ca ea să rămână lângă pacient până va fi amplasat în patul lui.

Important: mijlocul de transport va fi dezinfectat după transportul pacienţilor infecţioşi.