Educatie pentru sanatate , C 4 Factorii care pot altera stilul de viaţă sănătos

3. Factorii care pot altera stilul de viaţă sănătos

Sănătatea unei persoane este influenţată, alături de aspectele biologice si de factori cum ar fi:

• statutul socio-economic al persoanei - persoanele sărace dezvoltă în special anumite tipuri de boli, iar persoanele bogate alte tipuri de boli. De exemplu, cancerul de esofag, cel de stomac şi de pancreas sunt mai frecvente la persoanele sărace, ele fiind denumite şi cancerele sărăciei, în timp ce cancerul de piele şi cel de colon sunt mai frecvente la persoanele bogate, fiind denumite cancere ale bogăţiei (Nicholas, 2000).

• cultura şi rasa cărora le aparţine persoana - există diferenţe semnificative între culturi diferite privind incidenţa unor boli. De exemplu, rata mortalităţii datorată bolilor cardiovasculare este în Franţa de aproximativ 80 de decese din 100.000 pe an la bărbaţi şi 20 de decese din 100.000 pe an la femei, în timp ce în Rusia rata mortalităţii este de 500 de decese din 100.000 pe an la bărbaţi şi 80 de decese din 100.000 pe an la femei (Weidner, 2000). Mortalitatea datorată bolilor cardiovasculare în Rusia este de 4 ori mai mare decât în Statele Unite ale Americii.

• nivelul de educaţie al persoanei - există diferenţe în incidenţa unor boli în funcţie de nivelul educaţional.

• genul persoanei - există diferenţe semnificative între fete/femei şi băieţi/bărbaţi în incidenţa unor boli.

1. Sănătatea ca si concept pozitiv

Copiii învaţă comportamentele sănătoase (de exemplu, înotul) şi comportamentele de risc, nesănătoase (de exemplu, fumatul) de la membri ai familiei, prieteni, persoane semnificative din jurul lor şi din mass-media (reclame TV, articole din reviste, panouri publicitare, emisiuni radio). Atitudinea faţă de alcool se formează încă de la vârsta de 6-7 ani. De la vârsta de 6 ani copiii înţeleg normele sociale legate de consumul de alcool şi fumat (a consuma alcool sau a fuma sunt "comportamente de adult"). O bună prevenire a comportamentelor de risc trebuie să înceapă de timpuriu.

Multe programe educaţionale de prevenire a comportamentelor de risc au rezultate scăzute pentru că pornesc de la convingerea că informarea copiilor despre comportamente nesănătoase sau de risc şi-i determină pe aceştia să le respingă. Unele comportamente de risc cum ar fi

fumatul sau consumul de alcool sunt prezentate de companiile producătoare ca fiind "numai pentru adulţi", lucru care determină creşterea atractivităţii lor pentru copii şi adolescenţi.

2. Schimbarea comportamentului

Modelul stadiilor schimbării (Prochaska şi Di Clemente, 1984) descrie etapele în care se pot situa persoanele in procesul schimbarii comportamentelor: în faza de precontemplare, nu se ia in considerare schimbarea, deci este necesară conştientizarea comportamentului de risc; în cea de contemplare, este necesară transmiterea de informaţii; pregătirea pentru schimbare şi schimbarea propriu+zisă, precum şi recăderile trebuie asistate prin metode specifice.

Rolul factorilor comportamentali în etiologia, evoluţia şi recuperarea din boală este astăzi tot mai clar precizat şi înţeles. Peste 50% din cauzele de mortalitate din ţările dezvoltate (inclusivEuropa centrală şi de est) se datorează factorilor comportamentali (vezi tabelul 1.)

Tabel 1. Cauzele de mortalitate din ţările dezvoltate

Cauză	Procent din total
Stil de viaţă	50
Factori biologici	25
Factori de mediu	15
Sistem medical	10

In educatia copiilor se recomandă ca programele de educaţie pentru sănătate să integreze perspectiva copilului asupra sănătăţii şi să prezinte atât efectele comportamentelor de risc pe termen scurt şi pe termen lung, cât şi consecinţele sociale relevante pentru copil.

Studiile de psihologie a sănătăţiiii arată că este semnificativ mai eficient ca prevenţia să se focalizeze pe consecinţele pe termen scurt ale unui comportament de risc şi mai puţin pe consecinţele pe termen lung. Copiii şi adolescenţii sunt interesaţi în special de consecinţele unui comportament de risc asupra aspectului fizic (de exemplu, fumatul produce un miros urât al gurii şi mâinilor şi îngălbenirea pielii) şi de relaţiile sociale care interferează cu fumatul, şi sunt mai puţin preocupaţi de faptul că pot dezvolta peste câţiva ani cancer pulmonar.

Ex. O campanie de prevenire a consumului de alcool care a avut un mare succes în Statele Unite în rândul adolescentelor a fost una în care o actriţă cunoscută şi admirată de adolescente a participat în campanie şi a promovat mesajul "Alcoolul îngraşă!".

Comportamentele sănătoase sunt învăţate de către copii în cadrul procesului de socializare prin observarea şi imitarea adulţilor. Alimentaţia este unul dintre comportamentele care se învaţă în cadrul familiei. Obiceiurile alimentare sunt de cele mai multe ori asemănătoare în cadrul aceleiaşi familii. Obişnuim să consumăm tipurile de alimente şi să preferăm tipurile de preparare a alimentelor (prăjire, fierbere) care sunt frecvent utilizate în familie.

COMPORTAMENTE SANATOASE	COMPORTAMENTE DE RISC
exerciţiu fizic (practicat de minim 3 ori pe săptămână); - alimentaţie sănătoasă; - echilibru somn-veghe; - comportament sexual protejat; - comportamente preventive (vizite medicale regulate, utilizarea centurii de siguranţă, utilizarea cremelor de protecţie solară, utilizarea echipamentelor de protecţie).	sedentarism; - alimentaţie e nesănătoasă; - fumat, consum de alcool, droguri; - comportament sexual neprotejat; - neutilizarea centurii de siguranţă, a echipamentelor de protecţie, a cremelor de protecţie solară; - nerespectarea unui program de controale medicale periodice.

Consumul alimentar:

• bazele pentru promovarea unei alimentaţii sănătoase
• modele de consum alimentar,
• atitudini si cunostințe individuale,
• factori care influiențează alegerea in alimentație,
• schimbările dietei - motive si bariere,
• rolul educaţiei în nutriţie,
• acţiuni de promovare a unei alimentaţii mai sănătoase: educația publică directă, munca in asezăminte si comunități, grupuri țintă.

Principalii factorii care determină nivelul şi structura consumul alimentar constituie variabile economice care reflectă nivelul de bunăstare al populaţiei unei ţări, fiind condiţionate atât de politicile agroalimentare cît şi de cadrul macroeconomic general, ca şi de o largă paletă de alţi factori

Modelul de consum alimentar al populaţiei depinde de diverse alte variabile dintre care foarte importante sunt:

• variabilele demografice (nivelul de instruire, structura pe vârste a populaţiei şi gradul de îmbătrânire, rata de ocupare a populaţiei feminine, fluxurile migratorii, etc.),
• variabilele sociale (gradul de urbanizare, dotarea cu infrastructură a zonei rurale, diversificarea ocupaţională, accesul la informaţie, accesul la servicii medicale şi de asistenţă socială, etc.),
• alte variabile (localizare geografică, apartenenţa religioasă, obiceiuri alimentare, factori psihologici legaţi de gusturi şi preferinţe individuale).

Principalii factorii care determină nivelul consumului alimentar pot fi grupaţi în patru categorii :

a) economici

- venitul nominale pe medii de rezidenţă

- preţurile produselor alimentare

- preţurile produselor nealimentare

- preţurile serviciilor

b) demografici

- rata de crestere a populatiei per total şi pe medii de rezidenţă;

- structura pe grupe de varsta, per total şi pe medii de rezidenţă;

- rata de imbatranire per total şi pe medii de rezidenţă;

- nivelul educational per total şi pe medii de rezidenţă;

- structura populatiei pe sexe, per total şi pe medii de rezidenţă;

c) sociali

- starea de sănătate a populaţiei, pe medii de rezidenţă şi regiuni geografice

- infrastructura (din mediul rural în special);

- accesul la servicii de asistenţă socială;

- accesul la servicii de asistenţă medicală şi informare în domeniu;

- accesul la informaţie (televiziune, presă, internet, etc.);

- diversificare ocupatională;

- accesul la servicii pentru instruire profesională.

d) alti factori

- localizare geografică;

- apartenenţa religioasă;

- obiceiuri alimentare personale, ale gospodariei, ale comunităţii;

- gusturi şi preferinţe individuale;

- dorinţa de a avea o alimentaţie sanatoasă.

Modele de consum

Un model de consum exprimă “un set integrat de comportamente specifice unei categorii de populaţie sau de agenţi economici, în legătură cu achiziţia sau producerea prin mijloace proprii, în scopul utilizării directe, a bunurilor şi serviciilor necesare satisfacerii trebuinţelor de consum.”

Comportamentele de consum constau în desfăşurarea unor (seturi de) activităţi concrete, ce atestă conştientizarea de către consumatori a anumitor trebuinţe şi oportunităţi de consum.

Multe dintre comportamentele de consum sunt repetate la diverse intervale de timp, în funcţie de ritmul percepţiei trebuinţelor şi de specificul oportunităţilor de satisfacere a acestora.

Între două sau mai multe modele de consum pot să existe zone de relativă suprapunere sau de coincidenţă.

Clasa socială şi, în general, capitalul social, nivelul de educaţie, etapa de viaţă sau vârsta persoanei/familiei, caracteristicile psiho-sociale şi, nu în ultimul rând, capitalul economic, constituie factorii esenţiali ce influenţează adoptarea de către consumatori a unuia sau altuia dintre modelele de consum ce pot coexista în cadrul aceleiaşi culturi.

Modelul de consum alimentar din mediul urban versus cel din mediul rural

Modelul de consum alimentar din urban se bazează, în special, pe consumul de alimente cumpărate şi este mai puternic conectat la modelele de consum relativ uniformizate din Vestul Europei, prin contribuţia marilor reţele transnaţionale care acţionează în sfera retailului alimentar. Pentru consumatorii din mediul urban alimental îmbracă forma de marfă iar comportamentul alimentar depinde în mare măsură de venituri şi de preţuri. În acelaşi timp, există o tendinţă de omogenizare a comportamentelor alimentare, datorită incidenţei reclamei agresive a marilor firme din sfera agribussinesu-lui ( un sistem modern, functional si integrat al agriculturii cu industriile din amonte si aval este, integreaza productia-prelucrarea-desfacerea produselor prin unitati specializate) şi a fast-foodului(mâncarea preparată rapid și care este servită în restaurantele de specialitate), a implicării tot mai active a femeilor în activităţi profesionale în afara gospodăriei şi a altor factori care conduc practic spre o internaţionalizare a modelelor de consum alimentar.

Modelul de consum din rural, bazat în mare parte pe consumul de alimente produse în gospodăria proprie, are un caracter tradiţionalist şi chiar autarhic. În mediul rural, nivelul consumului alimentar al membrilor unei gospodării depinde mai mult de mărimea suprafeţelor agricole şi a producţiilor obţinute decât de nivelul veniturilor în numerar. Şi aceasta, deoarece numai anumite produse se pot obţine în propria gospodărie şi sunt cumpărate (zahărul, uleiul, berea, etc.).

Nici unul dintre aceste modele de consum alimentar (urban şi rural) nu există în stare pură.

Efectul creşterii preţului alimentelor asupra consumului alimentar a creat trei categorii omogene de consumatori:

• consumatori urbani trăind în economia de piaţă,
• producători agricoli trăind în economie mixtă şi
• ţărani fără pământ

Efectul diferenţiat al Politicii Agricole Comune (PAC) asupra consumului alimentar în profil regional porneşte de la diferenţele socio-economice prezente la nivelul gospodăriilor din cele opt regiuni de dezvoltare ale ţării noastre, dintre care cele mai importante sunt diferenţele de venit. La acestea se adaugă diferenţieri ale obiceiurilor de consum alimentar care pornesc de la factori climatici, cutume cu origine istorică sau etnică, diverse alte influenţe

Consumul de substanţe potenţial nocive pentru organism

Substanţă chimică potenţial toxică - un element chimic şi compuşii săi, în stare naturală sau obţinuţi prin orice proces de producţie, inclusiv orice aditiv necesar pentru păstrarea stabilităţii şi orice impuritate care derivă din procesul utilizat, cu excepţia oricărui solvent care poate fi separat fără a influenţa stabilitatea substanţei sau fără a-i schimba compoziţia;

Registrului naţional al substanţelor/ amestecurilor chimice potenţial toxice prezintă un sistem informaţional automatizat a bazei de date de importanţă naţională, incluzând informaţia despre proprietăţile toxice, fizico-chimice, activitatea biologică, transformarea în mediu, normative igienice şi ecologice la etapa producerii, importului, exportului, transportării, şi utilizării substanţelor/amestecurilor chimice potenţial toxice