STRESUL
Stres,
sau stress,
reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează
în urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare,
tensiune, constrângere, forță, solicitare, tensiune, mobbing.
Pornind
de la conceptul de stres, menționăm că termenul aparține lui Hans
Hugo Bruno Selye care consideră că stresul se leagă de sindromul
de adaptare reacția la stress pe care individul îl realizează în
urma agresiunilor mediului. Hans Selye definește stresul ca ansamblu
de reacții al organismului uman față de acțiunea externă a unor
agenți cauzali (fizici, chimici, biologici și psihici) constând în
modificări morfo-funcționale, cel mai adesea endocrine. În cazul
în care agentul stresor are o acțiune de durată vorbim de
sindromul general de adaptare care presupune o evoluție stadială.
Stresul
a fost denumit "boala secolului XX". În 1998, OMS a
realizat un raport prin care arată că stresul profesional şi cel
din viaţa personală sunt factorii determinanţi ai unei sănătăţi
şubrede. Acest raport concluziona că stresul profesional măreşte
riscul îmbolnăvirilor. Acesta nu depinde numai de caracteristicile
psihologice ale individului, ci şi de mediul în care munceşte.
Un
studiu celebru "Whitehall Study" (citat în Burrow, 2000),
care pe parcursul a 15 ani a urmărit starea sănătăţii a peste
10000 de englezi, a confirmat faptul că starea sănătăţii se află
în legătură cu poziţia noastră în cadrul societăţii. Cei din
executiv sunt mai puţin afectaţi decât cei din managementul de
mijloc, iar aceştia suferă mai puţin decât simpli muncitori.
Cu
cât pătrundem mai jos în ierarhie cu atât creşte numărul
problemelor de sănătate. Studiul a măsurat efectele caracteristice
ale muncii: puterea de decizie (control), cerinţele slujbei şi
sprijinul social de la locul de muncă şi a descoperit că munca
inegală duce la rezultate inegale asupra sănătăţii. Aceasta este
independentă de ceilalţi factori de risc.
CONSECINŢELE
MEDICALE
Când
ne simţim ameninţaţi sau când ne confruntăm cu anumite cerinţe
externe sau stresori, corpul, automat, dă un răspuns fizic şi
biochimic. Adrenalina şi alţi hormoni, colesterolul şi acizii
graşi sunt lansaşi în sange, inima bate mai repede, transpirăm
mai mult, muşchii se tensionează şi respirăm accelerat şi
superficial. Stresul întins pe o perioadă mai lungă afectează
sănătatea. Stresul cronic duce la o acumulare în artere a
colesterolului şi grăsimilor, ceea ce reprezintă un risc crescut
pentru boli cardiovasculare. Incapacitatea de a ne manifesta
frustrarea şi furia, neputinţa de a schimba situaţia stresantă
sau de a o părăsi este un indicator al apariţiei problemelor
cardiace.
Stresul
cronic este cel care dăuneaza cel mai mult sănătăţii, fiind
tipic pentru locurile de muncă în care angajaţii nu au control
asupra diferitelor situaţii, au cerinţe copleşitoare şi nu
întreved nici un semn de uşurare. Efectele asupra stării fizice
includ: tensiune mare, transpiraţie, dificultăţi de respiraţie,
tensiune musculară şi tulburări gastrointestinale. Stresul
conduce la boli coronariene, dureri de spate, migrene, dureri de
abdominale şi o varietate de probleme psihice. Este dificil de
precizat în ce masura stresul influenţează sănătatea, dar foarte
multe îmbolnăviri sunt legate de stres. Îmbolnăvirile din cauza
stresului reprezintă o povară pentru oameni şi organizaţii,
costurile fiind mai evidente la nivelul indivizilor decât la nivelul
organizaţiilor.
Stresul
profesional acţionează şi asupra sistemului imunitar. Sheldon
Cohen de Universitatea Carnegie Mellon USA (citat în Burrow, 2000) a
arătat că angajaţii care suferă de stres cronic sunt de la trei
până la cinci ori mai predispuşi la infecţii virale respiratorii
decât ceilalţi. Acelaşi studiu a descoperit că cei care se
confruntă doar cu un singur eveniment stresant pe parcursul unui an
nu sunt vulnerabili.
Principalele
probleme de sănătate identificate ca fiind datorate în mare măsura
stresului profesional sunt următoarele: astmul, psoriasis, ulcer
gastro-duodenal, tulburări digestive şi sindromul colonului
iritabil, probleme sexuale, depresii, consum de alcool, de droguri
sau abuz de medicamente.
STADII
CLINICE
Primul
stadiul este cel al reacțiilor de
alarmă și are două subetape:
faza
de șoc, când pot apărea hipertensiune și hipotermie.
faza
de contrașoc, când organismul individului realizează o
contracarare a simptomelor din faza de șoc și are la bază
răspunsuri de tip endocrin. Acest stadiu este caracteristic
perioadei copilăriei când rezistența biologică este foarte
scăzută.
Stadiul
al doilea este cel de rezistență
specifică (revenire), când după primul contact cu agentul stresor
organismul se adaptează, comportamentul individului fiind aparent
normal, persistând modificări specifice stadiului anterior, în
special de la faza de contrașoc. În plan ontogenetic, acest stadiu
corespunde maturității, când individul are o rezistență bună,
fiind posibilă adaptarea la aproape orice tip de stres din mediu.
Stadiul
al treilea este cel de epuizare
(aparține bătrâneții) când scad aproape toate resursele
adaptative ale organismului. Adaptarea nu se mai menține din cauza
scăderii reacțiilor de tip vegetativ. Apar vădit consecințele
negative ale acțiunii îndelungate a acestor mecanisme
neurovegetative.
CARACTERISTICILE
STRESULUI
Orice
tip de stres apare pe fondul adaptării permanente a organismului la
mediu când se poate produce un dezechilibru marcant între
solicitările mediului și posibilitățile de răspuns reale ale
individului. Adaptarea presupune păstrarea integrității
organismului care este în permanență amenințată de agenții
stresori de toate tipurile. În plus
adaptarea presupune realizarea unui echilibru dinamic cu mediul.
Stresul apare în momentul când acest echilibru al adaptării se
perturbă. Această perturbare este reversibilă. Stresul reprezintă,
după Landy, un dezechilibru intens perceput subiectiv de către
individ între cerințele organismului și ale mediului și
posibilitățile de răspuns individuale.
În funcție
de natura agentului stresor, stresul poate fi psihic, fizic, chimic
și biologic. În funcție de numărul persoanelor afectate, stresul
poate fi individual sau colectiv.
EFECTELE
Pe termen
lung expunerea prelungită la stres generează o serie de probleme
serioase de sănătate cum ar fi: diabetul zaharat, boli
cardiovasculare, incidenţa crescută pentru cancerul mamar la femei;
slăbirea sistemului imunitar.
Putem
identifica câteva dintre costurile unei organizaţii legate de
consecinţele stresului profesional: asigurările de sănătate,
pierderea unor zile de lucru şi accidentele. Atunci
când nivelul stresului este foarte mare şi numărul accidentelor
este mare. Aceasta se întâmplă din două motive: condiţiile de
muncă care cauzează stres pot cauza şi accidente şi cel de-al
doilea motiv este acela că atunci când muncim prea mult, când
sunte presaţi de timp sau terorizaţi de şefi suntem mai
vulnerabili la accidente.
Se produc
mai multe accidente atunci când angajaţii lucrează în condiţii
periculoase, când ei folosesc echipamente sofisticate, când
manipulează obiecte grele, când rămân pentru mai mult timp într-o
poziţie statică sau neconfortabilă, când au sarcini plictisitoare
sau care se repetă la nesfârşit şi când trebuie să fie
permanent vigilenţi.
Cercetările
(Hellriegel, 1992) au relevat faptul că atunci când angajaţii se
tem de pierderea slujbei, ei au mai multe accidente, se îmbolnăvesc
mai des. Statistic, aproape 3-4% din accidentele industriale sunt
cauzate de incapacitatea de a face faţă problemelor emoţionale
provocate de stres.
Se estimează
că fiecare angajat care suferă de vreo boală cauzată de stres
absentează aproximativ 16 zile lucrătoare pe an. Angajatorul va
trebui sa găsească deci un echilibru între stresul indus
salariaţilor şi performanţele organizaţiei.
Conform
Federaţiei Mondiale de Sănătate Mentală, "faţa întunecată
a economiei globale" a determinat o criză în sănătatea
mentală. Depresiile şi bolile cardiovasculare au devenit o problemă
de sănătate majoră. Amândouă sunt generate de stresul
profesional. Atunci când ne aflăm în situaţii stresante şi nu
putem nici lupta, nici fugi, o reacţie comună este să ne reprimăm
sentimentele şi să continuăm. Astfel, stresul produce efecte
comportamentale, biochimice şi psihologice.Efectele asupra
psihicului duc la probleme de concentrare, încredere şi motivaţie,
ori ne fac sa ne simţim frustraţi, neajutoraţi sau furioşi. Ca
urmare furia, anxietatea, depresia, stima de sine scăzută,
intelectul slăbit, problemele de concentrare şi de luare a
deciziilor, nervozitatea, iritabilitatea, insatisfacţia în munca
sunt câteva din efectele pe care stresul le răsfrânge asupra
stării emoţionale a oamenilor. Aceste efecte duc la o deteriorare a
sănătăţii psihice. În cazuri extreme, stresul profesional îi
determină pe unii angajaţi sa se sinucidă, mai ales atunci când
aceştia sunt terorizaţi.
Efectele
asupra comportamentului includ: performanţa în scădere,
absenteism, creşterea numărului accidentelor, creşterea abuzului
de alcool sau medicamente, impulsivitate, creşte numărul
abandonurilor şi de asemenea apar dificultăţi în comunicare.
Stresul are
impact şi asupra vieţii personale şi sociale. Cu cât suntem mai
stresaţi la serviciu, cu atât impactul este mai mare în viaţa
personală şi personale şi perturbă implicarea în viaţa
culturală şi socială. Este greu să menţii un echilibru între
munca şi familie pentru că stresul profesional creează un cerc
vicios. A fi afectat de stresul profesional nu este o slăbiciune
personală pentru că oamenii au toleranţe diferite faţă de
situaţiile stresante. Nivelul de stres pe care cineva îl poate
tolera înainte de apariţia stresului reprezintă pragul stresului.
Unii oameni la cea mai mică schimbare sau urgenţă reacţionează
imediat. Alţii sunt calmi, stăpâni pe sine, pe situaţie deoarece
au încredere în capacitatea lor de adaptare. Ei simt un stres
foarte mic, acesta devenind mai mare dacă stresul este major sau
prelungit.
STRESUL PSIHIC
Paul Frasse
definește stresul psihic ca totalitatea conflictelor personale sau
sociale ale individului care nu-și găsesc soluția pe moment. Mihai
Golu definește stresul psihic ca stare de tensiune, încordare sau
disconfort, determinată de agenți afectogeni cu semnificație
negativă, stare de frustrare (reprimare) a unor trebuințe, dorințe
sau aspirații.
Stresul
psihic are un dublu caracter: primar și secundar. Caracterul primar
vorbește despre stres ca rezultat al unei agresiuni recepționată
direct în plan psihic. Caracterul secundar vorbește despre stres ca
reacție de conștientizare în plan psihic a unui stres fizic,
căruia individul îi acordă o semnificație de realipula.
Caracteristicile
stresului psihic
Agenții
stresori psihici sunt: stimulii verbali (inclusiv cei care aparțin
limbajului interior) care sunt vehiculați pe căi nervoase la
cortex. Aceștia se diferențiază total de celelalte categorii de
agenți stresori din cauza semnificației lor, pentru individ ei
având caracter potențial de a produce stres psihic. Acest caracter
potențial este validat de semnificația cu care îl investește
individul.
Unul și
același agent stresor psihic, în afară de faptul că nu produce
stres psihic la toți indivizii, nu produce stres psihic de fiecare
dată la același individ. Acest lucru este condiționat de
dispozițiile de moment ale individului și de semnificația pe care
o acordă în acel moment individul.
Apariția și
amploarea stresului psihic depind mult de caracterele genetice ale
individului (caractere cognitive, voliționale, motivaționale și
afective).
Vulnerabilitatea
psihică la stres este constituțională sau dobândită.
Vulnerabilitatea psihică este o trăsătură proprie doar anumitor
persoane și se manifestă prin reacționare ușoară, prin stare de
stres psihic, la o gamă largă de agenți stresori.
Situații
generatoare de stres psihic:
existența
unor circumstanțe neobișnuite pentru individ care îl surprind pe
acesta nepregătit pentru a le face față.
semnificația
unui eveniment.
angajarea
individului într-o acțiune sau relație exagerată.
particularitățile
contextului social.
lipsa
condițiilor interne.
modul
subiectiv de a percepe solicitările mediului.
subsolicitare
/ suprasolicitare.
situațiile
conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel
intelectual.
criza
de timp.
izolarea.
apariția
unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop care duce la
frustrare.
situații
perturbatoare cauzate de agenți fizici (zgomote, vibrații,
fluctuații de temperatură).
Există două
forme speciale de stres (Selye): distress și eustress. Distress-ul
implică toate tipurile de stres enumerate (stresul obișnuit).
Eustress-ul este starea de stres specială care este validată prin
anumite reacții endocrine specifice. Se diferențiază de distress
prin:
natura
agenților stresori (eustress – stimuli plăcuți ai ambianței,
trăirile plăcute ale individului).
consecințele
acțiunii agenților stresori care de cele mai multe ori sunt
plăcute.
în
plus față de distress, eustress-ul are implică și stres fizic.
Agenții
stresori ai stresului psihic au următoarele caracteristici: caracter
potențial stresant (generează stres psihic doar în anumite
condiții), caracter de amenințare permanentă pentru individ și
caracter negativ al consecințelor agenților stresori. Există două
categorii de agenți stresori: unii care acționează pe calea celui
de-al doilea sistem de semnalizare (agenții psihogeni) și stimulii
senzoriali externi, care devin agenți stresori psihici veritabili
atunci când bombardează repetat scoarța cerebrală și când au
intensitate peste medie.
Parametrii
de acțiune ai unui agent stresor: intensitate, durată,
repetabilitate, noutate și bruschețe. Asupra individului acționează
constelații de agenți stresanți. Clasificarea agenților stresori:
în
funcție de numărul lor, ei sunt: unici și multiplii.
în
funcție de asociere, ei sunt: conglomerați și configurați.
în
funcție de dominanța acțiunii, ei sunt: principali și secundari.
în
funcție de numărul indivizilor afectați, ei sunt: agenți stresori
cu semnificație strict individuală, colectivă și generală.
în
funcție de natura lor, ei sunt: fizici (sonori, luminoși etc),
chimici, biologici, psihologici.
TRATAMENT
Tratamentul
este uneori limitat la decoperirea simptomului fizic particular
implicat, de exemplu, hipertensiunea poate fi controlata
medicamentos. Terapiile ce implica meditația, yoga și alte metode
de relaxare pot ajuta o persoana sa descopere sursa stresului sau sa
invete sa-i faca fata mai eficient. Combinatiile de exercitii fizice
și terapie psihica sunt uneori recomandate, dar tot mai des
permanentele schimbari în stilul de viata sau în stilul de lucru,
sau a schimbarilor temporare, cum ar fi vacantele, pot fi folositoare
în alinarea stresului.
