ANESTEZIE - TERAPIE INTENSIVA SI NURSING SPECIFIC , 6 Îngrijirea bolnavilor în stare de şoc

Îngrijirea bolnavilor în stare de şoc

Şocul - este o reacţie nespecifică a organismului faţă de agenţii agresori, care dereglează funcţia întregului organism prin prăbuşirea circulaţiei periferice şi tulburarea proceselor metabolice consecutive de la nivelul ţesuturilor .
Şocul poate fi determinat de traumatisme, arsuri, acţiunea curentului electric, unde de presiune a exploziilor, pierderi masive de sânge, intervenţii chirurgicale, infecţii microbiene, unele leziuni cardiace, transfuziile de sânge, substanţe străine organismului faţă de care acesta este hipersensibilizat .
Astfel se deosebesc :
- şocul traumatic ;
- şocul postoperator ;
- şocul hemoragic ;
- şocul hipovolemic ;
- şocul infecţios ;
- şocul anafilactic ;
- şocul hemolitic .
Apariţia şocului este favorizată de stările de denutriţie, deshidratare, oboseală, insomnie, frigul şi căldura prea mare .
Semne si simptome : bolnavul prezinta :

  • agitaţie ;
  • tegumente palide ; această fază durează
  • tensiunea normală sau crescută ; de la câteva minute până
  • puls accelerat şi mic ; la câteva ore = şoc
  • respireaţie normală ; compensat sau faza
  • greaţă ; reversibilă a şocului
  • pupile micşorate .
Dacă însă mecanismele de autoîntreţinere a şocului nu pot fi oprite sau intervine anumiţi factori agravanţi ca frigul. traumatismul transportului, noi pierderi de sânge = şoc decompensat sau faza şocului ireversibil . În această fază bolnavul este liniştit, somnolent, indiferent fata de mediul înconjurător şi persoana propie . Privirea este pierdută şi răspunde greu la intrebări, totuşi conştienţa este păstrată . Tegumentele au o culoare galbenă pământie, extremităţile sunt cianotice, temperatura este subnormală, tensiunea scade în raport cu gravitatea şocului iar pulsul se accelerează . Respiraţia este rapidă, superficială, secreţia urinară scade până la anurie .



Primele îngrijiri acordate bolnavului la locul accidentului

- sustragerea bolnavului de sub acţiunea agentului agresional (întreruperea curentului electric, înlăturarea agentului sermic) ;
- hemostaza - deoarece pierderea de sânge în continuare agravează şocul şi-l transformă din şoc compensat în şoc decompensat ;
- resuscitarea cardio-respiratorie - în caz de oprire a respiraţiei sau a cordului prin insuflarea gură la gură sau gura sau gură la nas şi masaj cardiac extern până la realizarea respiraţiei spontane şi a pulsului periferic ;
- combaterea durerii - se face cu medicamente indicate de medic . Asistenta trebuie să aibă la indemâna substituenăi ai morfinei (mialgin) care au efecte secundare mai slabe . În unele cazuri medicul va face infiltraţii cu novocaină sau xilină 0,5 -1 % a regiunilor traumatizate, asistenta având pregătite instrumentele şi materiale necesare .
- autohemotransfuzia - prin ridicarea sau infăşurarea membrelor inferioare pentru a asigura o mai bună umplere a vaselor în restul organismului . Dacă există condiţii corespunzătoare la locul accidentului se începe umplerea patului vascular (în caz de şoc hemoragic şi prin arsuri) precum şi administrarea de oxigen care se va continua şi în timpul transportului .
- transportul bolnavului şocat la spital - se face urgent fără traumatizarea lui . În timpul transportului se fac toate manevrele de mai sus, autosanitara fiind dotată cu aparatura speciala pentru menţinerea funcţiilor vitale ale organismului .
Tratamentul şocului se efectuează la spital . El se adaptează cauzei declanşatoare precum şi etapei evoluţiei în care se găseşte bolnavul .
- asigurarea condiţiilor, materiale de îngrijire :
Îngrijirea bolnaviilor şocaţi se face în camerele de desocare . Transportul bolnavului din salon sau sala de operaţie în camera de desocare se face cât mai puţin traumatizant continuând condiţiile de îngrijire şi tratament . Temperatura camerei = 180 0C, bine ventilată . Acoperirea bolnavului se face cu un pled uşor sau numai cu cearşaf . Bolnavul va fi culcat pe o singură pernă subţire ameliorând prin poziţia joasă a capului circulaţia cerebrală .
Patul trebuie prevăzut cu anexele necesare (saltea, colaci, stative pentru perfuzii şi transfuzii) .
Camera este prevăzută cu aparatură pentru oxigenoterapie, respiraţie artificială mecanică, intervenţii de urgenţă, perfuzii şi transfuzii de sânge şi de înlocuitori de plasmă, aspiratoare electrice, instrumente necesare pentru injecţii, insuflarea plămânilor, pense pentru apucarea şi tracţionarea limbii, depărtătoare de gură .
Asistenta va pregăti tensiometrul, instrumentele şi materialele necesare pentru abordarea unui trunchi venos mai mare, aparatul pentru măsurarea tensiuni venoase, aparatul pentru monotorizarea electronică a pulsului şi electrocardioscopul, oximetrul, instrumentele şi materialele necesare pentru recoltaări de produse biologice şi patologice, în vederea determinării saturaţiei de oxigen în sângele arterial şi venos a pH sanguin, glicemie, ureei, creatinina, sodiului, potasiului, a probelor de coagulare a sângelui precum şi alte examinări recomandate de medic .
Asistenta va lua măsuri pentru a se putea determina diureza, la nevoie prin sondaj vezical . Are la îndemâna materialele necesare pentru determinarea grupei sanguine, sânge integral, lichide pentru umplerea patului vascular, substituienţi ai plasmei, soluţii necesare pentru combaterea acidozei (bicarbonat de sodiu) .
Substanţele necesare pentru tratamentul vasoactiv (novodrenalină, bronhodilatin), medicamentele anticoagulante, cardiotonicele majore si antibioticele cu spectru larg completează condiţiile materiale ale îngrijirii bolnavilor şocaţi ;
  • reconstituirea masei circulante are scopul de a umple patul vascular ceea ce creşte debitul cardiac, ameliorează circulaţia periferică şi înlătură hipoxia şi acidoza .
Ea se execută prin perfuzii şi transfuzii intravenos prin abordarea venei pe cale transcutanată sau prin denudarea de venă ;
- resuscitarea cardio-respiratorie :
Ventilaţia se va asigura cu aparatele de respiraţie artificială cunoscute sau la nevoie prin traheostomie sau intubaţii .
Asistenta va menţine permeabilitatea căilor respiratorii, eliminând cu ajutorul aspiratoarelor sângele, mucozităţile şi alte secreţii, eventual conţinut stomacal recurgitat, din faringe .
Pentru acestea asistenta va imprima capului o pozţie de hiperextensie, iar limba - dacă ar cădea înapoi, va fi menţinută în poziţie normală cu ajutorul unei pense .
Pentru susţinerea activităţii cardiace si resuscitare uneori se recurge la terapie electrică : electrostimulare, defibrilare, cardioversie (restabilirea ritmului cardiac normal, perturbat de fenomene de fibrilaţie arterială sau ventriculară .
Asistenta va avea la îndemână şi substanţe coronodilatatoare .
- oxigenoterapia - are scopul de a contribui la combaterea insuficenţei de oxigenare a ţesuturilor .
Oxigenul poate fi aplicat la presiunea atmosferică normală prin sondă endonazală, prin mască sau prin canule de intubaţie .
Oxigenul se administrează întodeauna în stare umidificată .
Oxigenul este aplicat şi prin aparatele de respiraţie mecanică cu presiune intratratraheală .
- corectarea tulburărilor biochimice : suferinţa celulelor insuficent irigate cauzează o serie de tulburări metabolice care duce la acidoză, care se corectează cu soluţie molară de bicarbonat de sodiu .
Irigaţia deficitară a rinichiului duce la anurie (rinichii de şoc) cu toate consecinţele sindromului de retenţie azotată . Se corectează cu perfuzi de manitol
20% sau medicamente diuretice : furosemid .
Tulburările de coagulare sanguină se previn cu perfuzii cu heparină şi sânge izogrup- izi- Rh şi dextran .
- aplicarea medicamentelor vasoactive :
În şocul toxicoseptic şi şocul anafilactic, unde staza periferică se datoreşte unei vasodilataţii paralitice, sunt indicate substanţele vasoconstrictoare .
După ce s-a început restabilirea masei circulante, se aplică substanţele vasodilatatoare pentru a reduce vasoconstricţia arterialelor şi a ameliora circulaţia capilară în ţesuturi . Atât substanţa vasoconstrictoare cât şi cele vasodilatatoare se aplică în perfuzii intravenos sub controlul tensiuni arteriale şi a presiuni venoase centrale .
- antibioterapia : cu excepţia şocului toxicoseptic, antibioterapia are un rol preventiv . Ea trebuie începută imediat la instalarea stării de şoc din cauza scăderii totale a rezistenţei organismului faţă de infecţii .
Antibioterapia trebuie să fie susţinută prin administrarea concomitentă de oxigen care în şoc toxicoseptic trebuie aplicat sub presiune, cu aparate de respiraţie mecanică . În tratamentul şocului se mai folosesc hormonii corticoizi în doze masive, pentru combaterea insuficenţei suprarenale .
- îngrijirile generale şi alimentaţia :
  • efectuarea igienei corporale se face cu prosoape umede, baia parţială la pat, schimbarea lenjeriei de pat şi de corp, menţinerea bolnaviilor curaţii de defecaţiile proprii şi cu foarte mult menajament ;
  • se acordă o atenţie deosebită prevenirii escarelor de decubit când bolnavul este inconştient, iar substanţele rezultate prin dezagregarea ţesuturilor necrozate încarcă şi mai mult rinichiul ;
  • alimentaţia se va face numai cu lichide, asigurând în limita posibilităţilor necesităţilor calorice ale organismului . La calculul aportului de calorii se vor lua în consideraţie şi cele administrate pe cale intravenos inclusiv plasma şi sângele . Când starea bolnavului se mai îmbunătăţeşte se completează alimentaţia cu lapte şi supe strecurate . Se evită extractele de carne şi ceaiurile în cazul insuficienţei renale din cauza conţinutului mare de K .
Alimentaţia se va face prin sonda nazo-duodenala . Cantităţile de lichide şi alimente consumate de bolnav sau introduse pe cale artificială în organismul lui, se adaugă la bilanţul calculului hidric efectuat zilnic .
- supravegherea bolnavului este sarcina principală a asistentei îin cursul îngrijirii bolnavilor şocaţi, notând în foaia de observaţie toate observaţiile : pulsul arterial şi capilar, respiraţia, tensiunea arterială, diureza, scaunul (clisme evacuatoare) .
Prin supravegherea atentă a bolnavului se evită complicaţiile administrări excesive de lichide, ca hiperhidratarea, edemul pulmonar acut .
Bolnavul scos din starea de şoc este periclitat să recadă, de aceea va fi supravegheat încă 24 ore .